Liber
Atiōi ꝯgruit: vt ſucce-dat ī onere: qͥ ſb̓ſtituit̉in honore. Idē. LXXVIIItN argum̄tū trahi neq̄unt q̄ ꝓpt̓ nec̄itatē aliqͥn ſūt ꝯceſſa. Idc̄. LXXIXEmo poteſt plus iurisc.trāſferre in aliū qͣꝫ ſibi
competere dinoſcat̉. IdemN toto ꝑtem LXXXnō eſt dubium ꝯtineri.dem.CXX. x2¶N generali conceſſiōenō veniūt ea q̄ qͥs nō eſſet veriſimiliter in ſpecie conceſſurus. Idem. ca. L.XI.
ꝑſone: ītelligere poſſumꝰ de p̄lato: ⁊ ē vulgare dn̄oꝝ meoꝝ āglicoꝝ: de reſcrip. ex ꝑte .ſ. ꝑſone. ⁊ de ap. bōe mēorie. vel indiſtincte de qͣlibet ꝑſona intelligat̉: cuius delictū eccl̓ie nō nocebit ſaltē cū effectu: qꝛ daret̉ reſtitutiovſqꝫ ad qͣdrienniū tm̄ niſi ex cauſa plꝰ tꝑis daret̉: vt. sͣeo. lib̓. de reſti. ininteg. ca. j.Atiōi con.Io. mo. dlc̄ exēplū ponēdū ꝑ. l.j. C. de fideiuſ. ⁊dic ī onere nō coherēte ꝑſone. nāin illo ſecuſ. ff. deadi. le. l. legatū. ⁊d̓ ali. leg. gaio inpͥn. ⁊ de ꝯdi. ⁊ demō. l. legatū. ẜmDy. Io.) Po. ca. in filio. pr̄oni herede qͥ ſuccedit in honore iuriſpr̄onatus: ſic in onere defenſandi eccl̓iaꝫ ſuccedere dꝫ .xvj. q. vij. filijs ac nepotibꝰ. Itē pone in p̄lato:(eq̄ ẜm Dy. dici pōt in qͦlibet ſb̓ſtituto ī hereditate q̄ honor appellat̉. ff. de legi. p̄ſtā. fillū. §. ſi legato. ꝓpt̓ ꝙ ſuccedit in onere legatoꝝ q̄ ab inſtituto relicta vident̉ tacite a ſb̓ſtituto repetita. ff. de leg. j. l. imꝑator. ⁊ de leg. ij.ſi titio ⁊ meulo. §. iulianꝰ. ⁊. l. cū pōt. §. ab īſtituto. Io.an̄.) qͥ ſuccedit ī honorē: ſic ⁊ ī onere ſoluēdi p̄deceſſorisdebita ꝓ eccl̓ie vtilitate ꝯͣctu. sͣ. de ſolu. c. j. idē in iudiceff. de iudi. l. mortuo iudice. ꝙ eum iudicare oportuerat.Idē eū qͥ ei ſb̓ſtitutus ē ſeqͥ oportet: ad idē. sͣ. de of. dele. qm̄ abbas. ⁊ ꝯcor. ad hāc regulā. c. di. rōnis. ⁊ sͣ. e. qͥſentit onus. Et qd̓ ibi dixi h̓ adde: ⁊ ꝑ illā regulā pōtetiā h̓ reſolui: vt .ſ. ſuccedat ī onere qͥ ſb̓ſtituit̉ in honoreN argū. (Io. mo. dic̄ ponē (ad hͦ. xl. di. nō nos.dū caſū ꝑ. c. ſic̄. de ꝯſe. di. j. ⁊ ꝑ. c. qͣꝫto. sͣ. de ꝯſue.in fi. Io.) Hec regula ſumit̉ ex. l. ff. e. ti. q ꝓpt̓ neceſſitatē. Po. ca. lv. di. c. j. vbi ex neceſſitate tꝑis ꝓpt̓ miniſterioꝝ defectū mōachos ꝑmiſſuꝫ fuit aſſumi ad parochiales eccl̓ias ceſſante hac neceſſitate in ar. trahi nō dꝫ: vtibi. Itē ꝑ decr. sͣ. d̓ elec. cū in cūctꝭ. ibi: Ne ꝙ a qͥbuſdāꝓ neceſſitate tꝑis ⁊cͣ. Et aliēatio ſacroꝝ vaſoꝝ ꝓpt̓ noceſſitatē redimēdoꝝ captiuoꝝ ꝯceſſa ad ꝯſeq̄ntiā trahinō dꝫ. C. de ſa. ſan. xc. l. an̄pe. q̄ incipit ſancimꝰ. ⁊ ꝯcor.ad hāc regulā. sͣ. e. q̄ a iure. ⁊ sͣ. e. qd̓ alicui. Nec ſuꝑfluit hec regula ꝑ illas q̄ loquunt̉ in eo qd̓ ꝯcedit̉ ob fauorē vel gr̄aꝫ: hec in eo qd̓ ꝯcedit̉ ob tꝑis neceſſitatē. Etdic̄ etiā in ar. q. d. iuriſta: vel arguēs nō dꝫ arguere d̓ eoqd̓ īterdū ex neceſſitate ꝯceſſuꝫ ē: qꝛ ar. de ſil̓ibꝰ ad penitus ſil̓ia ꝓcedūt: ſꝫ int̓ tp̄s neceſſitatꝭ ⁊ nō neceſſitatꝭ n̄eſt ſil̓itudo: gͦ nō ꝓcedit argumētatio. Et ꝯcor. ad hācregulā. xxxv. q. j. c. j. ꝑ qd̓ etiā exēplificare pōt: nā a pͥnciplo generꝭ hūani licite ꝯͣxit frat̉ cū ſorore: qꝛ ex neceſitate id fiebat: hodie āt creuit hūanū genꝰ: ⁊ ſb̓lata eſtneceſſitas: ⁊ ideo nō licite ꝯͣhit̉. jͣ. qͣrtū gdū: de ꝯſang. ⁊affi. nō dꝫ. C. de pa. qͥ fi. di. l. j. ⁊. ij. vbi ꝓpt̓ neceſſitatemfamis lꝫ filiū diſtrahere: qd̓ al̓s nō liceret (hͦ ideo: qꝛ ibieſt ꝓhibitio. dic̄ em̄ lr̄a. l. ij. id licere in hͦ tm̄mō caſu: al̓svbi nō eſſet in ꝯͣriū ꝓhibitio exp̄ſſa vel q̄ eqͥpolleret exp̄ſſe id ꝙ ꝓpt̓ neceſſitatē ꝯceſſuꝫ eſt. ꝓpt̓ eādē vel maiorē neceſſitatē bn̄ poſſet in argumentū trahi. Nā q̄ ꝯueniūt in idētitate rōnis ꝑ ꝯſtonē iurꝭ ſeꝑari nō debet. ff.de ſorti. l. vna. §. hͦ īterdictū. ⁊ de inluſt. teſta. l. q̄ ꝓpt̓. ⁊ꝑ hūc modū dic ꝯcordari glo. l. ij. ad glo. l. que ꝓpt̓. ff.eo. ti. cui videt̉ ꝯͣria. Io. an.) Et noͣ ex hac regula illudgenerale: ꝙ ceſſante cā ceſſat effectus: ⁊ de luretur. ⁊ ſichriſtꝰ in fi. d̓ ap. cū ceſſante. de pe. ⁊ re. cū infirmitas. d̓qͦ dic vt no. de renū. poſt trāſlationē. lxj. diſ. §. his oībꝰ.
xlx. q. ij. due. ceſſante igit̉ neceſſitate ꝓpt̓ quā diſpēſatūeſt ceſſat ꝯſtō. j. q. vij. ꝙ ꝓ remedio. qd̓ veꝝ ē circa facleda nō circa iā facta: vt ibi no. ⁊ de iureiu. ⁊ ſi chriſtꝰ ī fi.ad hͨ. sͣ. e. factū legitīe ī fi. ⁊ ē etiā hͦ veꝝ niſi vtilitas ſuccedat loco nec̄itatꝭ: ſic̄ ē d̓ mōachis ordinādis: vt ꝓbat̉xvj. q. j. ſūt nōnulli in fine.Emo pōt.Hec regl̓a ſūptafuit ex. l. ff. e. ti. l.nemo plus. Po.ca. j. q. vij. daibertū. d̓ dona. int̓vi.⁊ vxo. nuper. vbiſūt hec verba. ⁊ff. de acqͥ. re. do. l.tradito. ⁊ fac̄ adhāc regulā. sͣ. depigno. cū ꝯͣ. sͣ. eo. is qui in ius. ibi dum dicit: Eodē lure. ⁊ ſic nō maiori: ⁊ ꝯcor. qd̓ dicit̉: Nemo dat qd̓ nō hꝫde iurepa. ꝙ aūt. Cōtra de elec. ſuffraganeis. vbi mandat archiep̄s qͥ ꝯſecratus non eſt ep̄m ꝑ ſuffraganeosꝯſecrari. ⁊. ff. de acqͥ. re. do. nō eſt nouū. vbi creditor pignus diſtrahit cuius dominiū nō hꝫ: de ꝯſe. diſ. iiij. ſolet. vbi etiā baptiſmū dat qͥ nō hꝫ. Sol̓. vt no. j. q. j. c. j.qꝛ hͦ eſt generale illi ſunt ſpālia: ſpecialitatis rōnē facile ꝯſiderare poteris. Et idē nō. Bern̄. in p̄dicta decre.nuꝑ. ⁊ de iurepa. cura. nā ſpāle in baptiſmo: vt in p̄dicto. c. ſolet. ⁊ demādare iuriſdictiōis eſt: ergo archiep̄sꝯfirmatus demādare pōt ep̄is qui ꝯſecratꝭ erāt vt ep̄mꝯſecrent: ⁊ in creditore eſt ſpeciale ſicut ⁊ in tutore ⁊ curatore. C. de admini. tu. l. vlti. ⁊. l. lex que. ⁊ in ꝓcuratore: inſti. de reꝝ diui. §. nihil. In iudice: inſti. d̓ offi. iu. §fi. in executore. ff. de euict. ſꝫ pignora. in vſufructu formali (ibi tn̄ plus nō tranſfert̉: ſꝫ ꝑ ꝯſtitutionem variat̉ſpēs vſufructus. ⁊ qui pͥmo erat cauſalis qui nō eſt ſeruitus fit formalis qui eſt ſpecies ſeruitutis. Dy.). ff. devſufruc. l. quod noſtrū. in eo qui bona fide emit a malefidei poſſeſſore qui vſucapit (vel p̄ſcribit hec ẜm veteraiura: ſꝫ immutatū eſt ꝑ ius: aucͣ. vt ſpon. lar. §. rurſus.Io. an.) inſti. de vſucap. §. ꝙ aūt. In cenſitoribus (vtno. in. §. ſtatim. alleg. cenſitores ſunt qui ſignant p̄diamilitibus aſſignāda: vel qui auferūt illa nō ſoluētibustributa ⁊ alijs dant. Vel iudices qui vni auferunt: alijdant dominiū. Io. an.) ⁊ flumine. ff. de acqͥ. reꝝ do. l. ergo. §. alluuio. In donatione libertatis: inſti. de liberti..§. vlt. Io. an. (de his caſibus no. p̄alleg. l. nemo. ⁊ p̄dicta. l. traditio. ⁊ inſtitu. qui. alie. li. poſt prin.N toto ꝑtē. Pone exēpla. q̄ dixi. sͣ. e. plꝰ ſꝑ. ⁊ ꝓſeq̄re vt ibi: ⁊ ꝯcor. ff. de excep. rei iu. l. ſi qͥs. cū totū petijſſet: ſi ꝑtē petit exceptio rei iudicate nocet. nā ꝑs in totoeſt: ꝯcor. xiiij. q. v. pēale. ⁊ .xxxij. q. iiij. meretrices. de pe.N generali (p̄ſūptio igit̉ (oi. j. §. hͦ idē. Io. an.ꝯͣria fac̄ h̓ ceſſare ꝙ dicimus tm̄ valere genꝰ quoad oīa qͣꝫtū ſpēs quo ad ſpāliſſima: ad qd̓ alle. Dy. ff. deadmi. tu. l. ſi duo. de le. iij. ſi chorꝰ in pͥn. de vſu ⁊ ha. ſi itaC. de qͣdri. p̄. l. ij. de p̄ſcrip. xxx. an. l. ſi oēs. Io. an.) Po.ca. xvj. q. j. frat̓ nr̄. vbi generalis cōmiſſio facta legatoꝑ papā nō extēdit̉ ad cās fidei. Itē pone ꝑ decre .sͣ. eo.li. de pe. ⁊ re. ſi ep̄s. vbi hēs hec ꝟba. Itē ꝑ. l. C. que respig. ob. poſ. l. j. vbi in generali obligatiōe pignoris noveniūt vxor ⁊ alūni. ⁊ q̄ qͥs veriſil̓r nō ē credendus ſpālit̓ obligaſſe: ⁊ fac̄ optīe .s. e. ll. de offi. vica. cū in generali. Et noͣ qꝛ nō ſolū in obſcurꝭ inſpicimꝰ id qd̓ eſt veriſil̓e: ſꝫ etiā in generalibꝰ. De pͥmo. .sͣ. e. īſpicimꝰ. De ſcd̓ohic ⁊ in cōcor. ⁊. ff. de pecu. l. qͥ peculij. vbi qͥ admīſtrationē ꝯcedit videt̉ ꝑmittere generalit̓ qd̓ ſpālit̓ ꝑmiſſur
Additio
Caſu
Caſus
Additio
Additlo
Ad
Caſus
Ad-
Ad
Ad
Ad
Addit io
Ce
Nota