De verboꝝ ſignificationeTi.XII
a ne in aliqͦ: ſꝫ reſidētes tm̄ inbcellis ⁊ cellas ipſas hͦ ē locae ſecreta ⁊ ſolitaria: q̄ ab hominū ſeꝑata ꝯuictu ſūt: ad cōtēplādū ⁊ deo vacandū ſpālit̓deputata defendat. Idem.Priuilegiato aliqͦ: vt poſſitcōferre bn̄ficia clericoꝝ ſuorū qͥd appellatio clericoꝝ ſuoruꝫ deſignet on̄dit. Io. an.Icut nobis ſigni ⁊.ficare curaſti: tibi gr̄oſe ꝯceſſimꝰ vt bn̄ficia clericofrū tuoꝝ cedētiū vel decedētiū poſſis cōferre: qd̓qꝫ ijdēclerici p̄bēdarū ſuarū fructꝰ
ꝑcipiāt ac ſi in ſuis eccleſijss ꝑſonaliter reſiderēt. ¶ Uerū qꝛ dubitas qͥ clericorū tuorū appellatiōe debeāt cōtihneri: breui rn̄demꝰ oraculo:i qd̓ illos in his ⁊ ſil̓ibꝭ caſibtuos volumus intelligi clerikcos: qͥ ꝑ te nō queſiti ꝓptereavel recepti ſine fraude ⁊ fiction qͣlibet vere tui clerici familiares exiſtūt: ⁊ in tuis exlpēſis ꝯtinue domeſtici cōmēſales etiaꝫ ſi qͦs ex illis aliqn̄in ꝓ tuis gerēdis negocijs abeſſe cōtingat. De regulis iris. Eonifacius. viij.
morā ibi trahēdā. de ſta. mo. c. ij. ad fl. sͣ. eo. ll. de tēpo.qr. cū nullꝰ in fine. ⁊ de capel. mona. c. vno. ſꝫ qͦ ad caſum nr̄m nō eſt curādū. a ¶ In aliqͦ. tolle defendatqd̓ ē in fine: ⁊ lterū repete: ſꝫ defendat reſidētes tm̄ ⁊cͣ.b ¶ Hoc ē. ꝓpter hͦ facit ad titulū nr̄m. de ver. ſigni.(al̓s locari potuiſſet. sͣ. ꝓxi. viſub titu. de priulle. Io. an.)t ¶ Secreta ⁊ſolitaria: cella dicit̉ a celādo ⁊ occultādo: ⁊ ſic hͨcaſu locus ſolitarius: ⁊ talē vitāducentes digniſūt cōueniēti honore. xvj. q. j. qͥvere: et ad hascellas religioſietiā mēdicantesde p̄latorū licentia tranſire poſſūt. sͣ. e. li. de exceſ. prela. c. vno.Alias aūt largeſumēdo dicimꝰcellas qͣ ſūt etiāinfra clauſurā monaſterij: vn̄ ex cā: puta ꝓpter infirmitatē monachi diſpēſat abbas cū eo vt habeat ſuā cellāextra cōe dormitoriuꝫ: tn̄ infra monaſterij ſepta. xx. q.iiij. c. vl. ⁊ d̓ talibꝰ cellis hoc pͥuilegiū nō intelligit̉.d ¶ Cōuictu .i. cōi victu. (dicto cōpoſita a cō ⁊ viuo.vn̄ ⁊ ſimul comedētes cōuiuere vere dicunt̉. Arch̓.e ¶ Cōtēplādū. de vita cōtēplatiua ⁊ actiua d̓r. sͣ. derenū. niſi cū pridē ad fi. (Arch̓. inducit illud Greg. ꝙquies ex corde nobis ē appetēda. viij. q. j. in ſcripturꝭ.ver. qui es. ꝑ qd̓ videt̉ cōtēplatiua p̄cellere. ad idē. ea.q. qͥ ep̄atū. ꝙ dicit verū ẜm Augꝭ. nā duodecim ſūt inqͥbus vita ꝯtēplatiua p̄eminet actiue vt d̓r in ſū. d̓ virtutibꝰ: vbi tractat de p̄eminētia vite cōtēplatiue ad actiuā: ⁊ vl. ꝙ ſcpͥſi d̓ regū. ſane. in magna glo. Io. an.Icut nobis. ¶ Cōis diuiſio qꝛ in prima ꝯſultatio a verbis duplicis gr̄e cauſata. In ſcd̓a latiorrn̄ſlo. ibi: Derū. vel ibi breui rn̄demus. latitudo rn̄ſionis ptꝫ in ver. ſil̓ibus. ⁊ in. ꝟ. etiā ſi. Do. f ¶ Decedētiū. nūqͥd talis poſſet cōferre bn̄ficia ſuoꝝ clericorū cedentiū vel decedētiū in curia romana? (⁊ hͦ hic Arch̓.tenēs ꝙ nō pōt vt ibi dixi. Io. an.) Itē nūqͥd poſſit cōferre bn̄ficia clericorū ſuorū alio mō vacātia? dixi. sͣ. e.li. de p̄bē. qͣꝫuis. ij. In glo. iſta duo. Io. an. g ¶ Reſiderēt. ex ſola refidētia ſi nō intereſſent diuinis nō ꝑciperēt quotidianas diſtributiōes: vn̄ nec iſti ꝑciperet.s. e. ll. de cle. nō reſi. c. j. ⁊ ſuꝑ hͦ vide qd̓ ibi dixi in glo.no. ꝙ ſi qͥs dn̄s. h ¶ Rn̄demꝰ. ꝑ hͦ videt̉ ꝙ iſta decre. ſit veteris iuris declaratoria. Idē Io. mo. ⁊ eadērōne Io. an.) nō noui ꝓmulgatoria: lꝫ arg. ꝯͣ. jͣ. dū dicit volumꝰ. ⁊ ꝙ ſit declaratoria ptꝫ qꝛ traetat de verbiſignificatiōe. ad hͦ. sͣ. e. c. ij. rn̄. j. in fl. nec bn̄ occurreretro: qͣre hͦ eſſet ius nouū ⁊ nō vetus: p̄terea priuilegiuꝫprius cōceſſū fuerat: poſtea priuilegiatꝰ cōuluit papācirca priuilegiū priꝰ ꝯceſſum ſic eſt rn̄ſum: ꝑ qd̓ ptꝫ ꝙcoceſſione pͥuilegij etiā anteqͣꝫ emanaſſet hec decre. pͥullegiū ſic erat intelligēdū. Io. an. lSil̓ibus: pone cōcedit̉ ei pͥullegiū: vt cū clericis ſuis ſuꝑ pluralitate bn̄fictoꝝ curatoꝝ vel dignitatū diſpēſare poſſit: vl̓tis conferre ius ad vacaturas vel ſil̓ia: ⁊ bn̄ dicit etiā
in his ſil̓ibꝰ: qꝛ in alijs caſibꝰ diſſil̓ibus appellatio clericorū oēs ſublectos clericos cōp̄hendit. sͣ. e. li. de reſcpͥ.tibi: ⁊ pōt eſſe ratio: qꝛ hic de pͥullegio loquit̉ odioſo:(cū cōcurrūt fauor ⁊ odiū dicimꝰ priullegia odioſa. exempla. vi. no. sͣ. de fo. cōpe. in. j. glo. ⁊cͣ. Io. an̄.) qꝛ ꝑ pͥmū tollebat̉ iusſeu ptās cōferendi bn̄ficiū eī adquē ordīario iure ſpectabat. perſecundū minuit̉cultꝰ diuinus etnō deſeruiēs eccleſie recipit ſtipēdiū: gͦ bn̄ ambitioſa ⁊ reſtringēda ſunt taliaindulta. sͣ. eo. li.de p̄bē. qͣꝫuis .j.qd̓ nō eſt in decre. tibi. Iohā.an. k ¶ Propterea. ſic. sͣ. deelec. c. officij. sͣ.c. li. d̓ reſcrip. ſtatutū. §. inſuꝑ. deiudi. mulleres. ⁊de renū. c. ij. ſic⁊ affectata tutela īmunitatē nō p̄bet. C. de his qͥ ſpon.mu. ſube. l. j. et. iij. l ¶ Cōtinue. ciuili mō intelligendū eſt verbū. ff. de ſer. ſi cui. de ꝯſe. di. v. nunqͣꝫ. ſicut etſeruitꝰ dicit̉ cōtinua ⁊ aqͣ qͦtidiana. ff. de ſer. vr. p̄. l. foramē. ff. de aqͣ quoti. ⁊ eſti. l. j. §. ꝙ aūt. ⁊ fluuiꝰ d̓r cōtinuus qͥ qn̄qꝫ exareſcit. ff. de flu. l. j. j. rn̄. m ¶ Tuis. sͣ.de cle. nō reſi. ex ꝑte. ⁊ ſi egrotaret ſeruire intelligit̉. ff.d̓ ſta. li. cū heres. §. ſtichus. nec ſūmo ita amare verbūqͥnētiā ꝓ ſuis ꝓprijs īterdū poſſit abeſſe. Idē Arch̓.qͥ tn̄ ſignat ꝯͣriū. sͣ. e. li. de elec. ſi poſtqͣꝫ. §. j. non ſoluit.tu dic ꝙ illud ſpeciale no. ꝓpter eiꝰ abſentiā ꝓtelet̉ vacatio ⁊cͣ. Io. an.) ad hͦ. sͣ. e. li. de p̄bē. pn̄ti. j. ⁊. ij. rn̄. ſicut iudex ꝓpter ſua ꝓpria negocia differre poteſt ⁊ dimittere (hoc melius intelliges ꝑ no. sͣ. de vo. ſuꝑ his.in. iij. glo. Io. an.) cauſam. ff. de iudi. ſi longius.On eſt nouū vt aliquibꝰ ſpecialiter enumeratisgeneralis clauſula ſubſequat̉ q̄ oīa cōp̄hendat.vt. xlix. di. ꝑ totū. xxiij. q. v. d̓ occidēdis. sͣ. de ꝓba. qm̄ꝯͣ falſam. sͣ. e. li. de ꝓcu. qͥd ad agēdū. ff. ad. l. acqͥl̓. ſi ſeruus ſeruū. §. inquit lex in fi. C. de ſacroſan. eccle. l. generali. Idcirco poſt rubricas ſupra poſitas: q̄ ẜm ſuasmaterias iuris regulas cōp̄hedūt: ponit̉ h̓ rubrica generalis ad materias vniuerſas. de reg. iur. Si querat̉qͣre in principio cōpilatiōis nō poſuit Bonifa. hāc rubricā: cū ſepe p̄mittat̉ clauſula generalis: ſecutis poſtmodū ſpeciebꝰ: vt. sͣ. de ꝓba. cū rubricis ſequētibꝰ. dere. eccle. nō alie. cū rubricis ſequē. de regula. cū rubricꝭſequē. ff. de ſerui. cū rubricis ſequē. poſſet dari coloratiua rn̄ſio: qꝛ q̄ vltimo dicunt̉ meliꝰ memorie cōmendātur. de cōſe. di. ij. liquido. eſt aūt vera ſolutio: iō hūc ordinē obſeruatū: vt on̄deret̉ ius nō ſumi ex regula: ſꝫ regulā ex iure: ſi em̄ a pͥnciplo poſita fuiſſet: forſitan erederet aliqͥs ꝙ ius ſequēs regulas ex regulis ſumeret̉:in fine igit̉ ponit̉: vt appareat ex iure qd̓ p̄ceſſit regulas ſumi. ff. e. l. j. Vidēdū eſt igit̉ primo qͥd ſit regula:vn̄ dicat̉: qualiter cōſtituat̉: ⁊ qd̓ ſit eiꝰ officiū: ⁊ q̄ ip̄iꝰſit ptās. Scd̓o vidēdū eſt qͥd ſit ius: vn̄ dicat̉: ⁊ quo h̓ſumat̉. Tertio q̄ ſunt he iuris regule ſingularit̉: ⁊ clare eas ꝓſequēdo videbimꝰ. Circa primū. Regula ẜm
Ad.
Cella
Cōtinuur
Ad.
Ad.
Ad.
Luſis
Ad.
Ad.
Queſtio
nplifiixrus
Regulo
z iij