Liber ¶ De iniurijs ⁊ dāno datoTi. VIII
ep̄i eorūqꝫ ſuꝑiores ſe habētdiuerſis ex cauſis a ſuis ecclea ſijs ⁊ dioceſibꝰ abſentare freb quenter: nec ſemꝑ pn̄t cōmode ad eccleſias accedere promiſſa celebrāda vl̓ audiendacin ip̄is ſine qͣ eos trāſire nondecet abſqꝫ cauſa rōnabili vl̓dlam diē p̄ſenti ꝯſtitutione indulgemꝰ eiſdē: vt altare poſſint habere viaticū ⁊ in eo celebrare ac facere celebrari:ē vbicūqꝫ abſqꝫ interdicti trātgreſſione illis ꝑmittitur celebrare vel audire diuina. Deiniurijs ⁊ dāno dato. Gregorius. x. ī generali ꝯci. Lugd.Repreialie contra ꝑſonas eccleſiaſticas concedi vel ꝯceſſe nō debēt extendi: ꝯtra facientes niſi reuocēt infra meu-
ſem ſeculares ſunt excōicati:vniuerſitates interdicte Iohan. an. ca. IT ſi pignoratōestqͣs vulgarꝭ elocutio repreſalias nog minat: in qͥbꝰ aliꝰ ꝓ alio prehͦ grauat̉: tanqͣꝫ graues legibl ⁊ eqͥtati naturali cōtrarie ciuili ſint ꝯſtōne ꝓhibite. Vtk tn̄ eaꝝ ꝓhibitio in ꝑſonis eccleſiaſticis tāto ampliꝰ timeaītur: quāto ī illis ſpāliꝰ inhiinbentur eas concedi contra ꝑſonas p̄dictas ſeu bona ipſorum aūt qͣntūcūqꝫ generalit̓p̄textu cuiuſuis ꝯſuetudinisn quā potiꝰ reputamꝰ abuſumo fore cōceſſas: ad illas extēdiy pn̄ti decreto diſtrictius inhibemus. Illi aūt qui contra
a ¶ Abſentare. Et ſi hoc faciūt ꝓpt̓ vtilitatē eccleſiecenſent̉ eſſe pn̄tes. sͣ. de cleri. nō reſi. ex ꝑte. peregrinari tn̄ ad loca remota nō debet ep̄s ſine licētia pape. deꝯſe. di. v. nō oportet. ij. ⁊ sͣ. de voto ⁊ vo. redē. magne.b ¶ Cōmode. Et ſic dicūt̉ tunc nō poſſe. xxij. q. ij. faciat. ff. d̓ ꝟ. ſig. l. nepos ꝓculo (vi. ⁊ꝟ. ſig. intelligentia ſuper. iij. glo.Iohan. an̄.c ¶ Non decet.Inſpiciēdū gͦ ē īꝯceſſiōe pͥuilegiquid deceat. adidem. sͣ. eo. li. deelec. cū nō deceatcū ſuis ꝯcor.d ¶Indulgemus. Iſta ē igit̉iuris indulgētiaquā hn̄t ep̄i: aliam habes. sͣ. eo.ꝙ nōnullis. aliās. d̓ pe. ⁊ re. c. vl.aliā. sͣ. e. li. d̓ off.dele. c. ij. aliaꝫ deſen. excō. qꝛ ꝑſculoſum. aliā. sͣ. deiura. calū. c. fi. acde aliā ꝑ Cle. decele. miſ. dignuꝫ(⁊ de pͥulle. c. ij.Io. an.) eandē īdulgentiā hn̄t p̄dicatores: minores: vt. sͣ. eo. in his (ibidixi an ep̄s hācindulgentiā ꝯcedere poſſet Io. an.) ⁊ iſta indulgentiapn̄t vti ep̄i abſqꝫ dioceſanoꝝ vl̓ parochialiū p̄ſbyterorū licētia: abſqꝫ tn̄ parochial̓ iurꝭ p̄iudicio: vt ibi dicit̉cū iſto aūt altari viatico poterit ep̄s: pone vadens adcuriā d̓ mane an̄ campanā dici dicere vl̓ facere dici miſſam ⁊ ꝑgere vias ſuaſ. ⁊ ſic nō īpediet̉ ī dieta: qd̓ fleretſi hr̄et neceſſe expictare diē ⁊ horā ſolitā in oportunitatem eccl̓ie. e ¶ Trāſgreſſiōe. Licet enī poſſint celebrare ī loco īterdicto: nō tn̄ alta voce admiſſis īterdictis ⁊interdictum violando. sͣ. eo. ꝙ nōnullis.T ſi. ¶ Primo ponit ꝓhibitiōis cām. Secūdo ibi: Ut tn̄ ꝓhibitionē. Tertio ibi: Illi autem. cū moderati tꝑis adiūetiōe īfligat penāDo. Et ſic cōſtrue. ⁊ ſi .i. qͣꝫuis ignoratiōes ſint iure ciuili ꝓhibite tāqͣꝫ graues legibus: ⁊ ꝯͣrie naturali equitati. qͥs vulgaris elocutio noīat repreſallas qͥbus aliꝓ alio p̄grauat̉ vt tn̄ ⁊cͣ. f ¶ Elocutio. Intelligas qͦrundā locoꝝ. ⁊ no. ꝯſiderandū qͣliter vulgus loquaturff. de fū. in. ⁊ inſtru. le. l. cū delanioniſ. §. aſinā. sͣ. eo. li. d̓re. ec. nō ali. hͦ ꝯſultiſſimo. ⁊ sͣ. de ſpō. ex lr̄is. j.g¶ Pregrauat̉. Qd̓ eē nō debet. sͣ. de his q̄ fi. a ma. ꝑte ca. q̄ſiuit. C. d̓ inof. teſt. ſi qͥs ſuo. jͣ. de reg. iu. nō debetcū ſuis ꝯcor. (ꝑ q̄ iura ⁊ hāc decre. dicūt Gar. ⁊ Arch̓.ep̄m non poſſe ꝯcedere vt clericꝰ ꝓ clerico pignoreturGuil. habet hoc ꝓ dubio Io. an.) nō ob. ꝙ heres bonorū poſſeſſor ꝯuenit̉ ꝓ defuncto: qꝛ eadē ꝑſona cēſet̉ idēin ſucceſſore ad p̄deceſſorē. sͣ. de ſol. c. j. C. ſi cer. pe. l. j.nec ob. de fideiuſſore qͥ rōne ſue obligatiōis ꝯuenitur:tn̄ ꝯueniet̉ ẜuato tenore illiꝰ aucͣ. C. de fideiuſ. aucͣ. p̄ſente. ⁊ qd̓ no. sͣ. de fideiuſ. c. ij. in. j. glo. ſꝫ q̄rebat h̓ Gar.an ꝯdēnato debitore ītelligat̉ cōdēnatꝰ fideiuſſor. So.aut ē fideiuſſor ꝯͣctus aut iudicij. In cōtractu ꝯdēna-
to debitore nō ītelligit̉ ꝯdēnatꝰ fideiuſſor ꝯͣctꝰ: ſꝫ agēdū erit cū eo actiōe ex ſtipulatu. ff. d̓ fideiuſ. grece. §. ſicū fideiuſſore. ibi enī d̓r ꝙ agit̉ cū vtriſqꝫ. ſi enī ꝯdēnato debitore ꝯdēnaret̉ ⁊ fideiuſſor. ad qͥd ageret̉ cum fideiuſſore. ſi ꝟo fideiuſſor nō īteruenit ī iudicio ſi tm̄ ꝓmiſit reū ī iudicio ſiſti. ꝯdēnatoreo abſoluitur fideiuſſor: qꝛ iā adimpleuit qd̓ promiſit: videlicꝫ qꝛfecit reū iudicioſtare. ff. de fideiuſ. grece. §. j. ſiaūt iudicatū ſolui ꝓmiſit: ꝯdemnaeo reo ꝯdēnatur ⁊ fideiuſſor ꝑꝯſeq̄ns. ff. iudi.ſol. l. j. ⁊ ē idē dicēdū ſi totiꝰ cauſe fideiuſſor ē acceptꝰ: vt ī p̄dicto.§. ff. de fideluſ.grece. §. j. ad fi..§. Item q̄rebatip̄e Guil. Quidſi clericꝰ pͥncipal̓debitor cuiꝰ occaſiōe rep̄ſalie ſūtꝯceſſe captꝰ ē: anhabeat hec d̓creta. locū: dicūt qͥdā penā iſtiꝰ decre. locū nō hr̄e: tū qꝛ h̓ idē grauat̉ ꝓ ſeip̄o: tū qꝛ ꝯſtōpenal̓ eſt ⁊ reſtringeda. ad hͦ. sͣ. e. li. de elec. ſtatutū.h ¶ Legibꝰ. C. ne vx. ꝓ ma. ꝑto. ne fil. ꝓ pa. ꝑ totum.(⁊ aucͣ. ⁊ oīno ibi poſita ſūpta d̓ corꝑe vt nō fi. pigno.§. j. col. v. ad idē. ff. ꝙ me. cā. l. extat. C. d̓ ac. ⁊ ob. aucͣ.Inn. Io. an.) ⁊. C. vt nullꝰ ex vica. c. ꝓ alie. vica. demo.l. j. eſt enī ſanctiꝰ nocentē impunitū relinquere qͣꝫ innocentē ꝯdēnare. ff. de pe. abſentē. bn̄ ē tn̄ interdū reꝑireꝙ lege ꝑmittēte punit̉ aliqͥs ſine culpa ſꝫ nō ſine cauſa. qd̓ dic vt. jͣ. de reg. iu. ſine culpa. i ¶ Naturali. cōcor. igit̉ hec eqͥtas natural̓ rigori: q̄ eſt ꝙ alter alteriusodio nō grauet̉: ⁊ ꝙ qͥs nō locupletet̉ cū alteriꝰ iactura.jͣ. d̓ re. iur̄. nō debet. ⁊. c. locupletari. ⁊ qd̓ qͥs alteri nōfaciat ⁊cͣ. j. di. in pͥn. sͣ. d̓ ma. ⁊ obe. dilecti. interduꝫ tn̄diſcrepāt. sͣ. e. li. d̓ re. per. c. vno. cū ſuis ꝯcor. (ff. qͥ et aqͥbꝰ. l. ꝓſpexit. q̄ qͥd dicat vi. de fer. c. ij. ſuꝑ. j. glo. Io.an. ) k ¶ Eccl̓iaſticꝭ. Clericꝭ tēplarijs: hoſpitalarijꝯuerſis ⁊ deo deuotꝭ. xij. q. j. duo. sͣ. d̓ ſen. ex. parochianus .sͣ. e. li de elec. ſciāt. l ¶ Specialiꝰ inhibent̉. Tolle qd̓ ē. jͣ. pn̄ti decre. diſtrictiꝰ inhibemꝰ ⁊ redeas. sͣ. easꝯcedi ⁊cͣ. ſolet enī plꝰ timeri qd̓ ſpālit̓ ⁊cͣ. xxiij. di. qͣꝫqͣꝫ.⁊ sͣ. de here. ſi aduerſuſ. m ¶ Cōcedi. Pro credito clerici vniꝰ dioc̄. ꝯͣ clericos alteriꝰ dioc̄. ī qͣ ſit debitor ꝯſtitutꝰ: ſeu ꝓ credito alicuiꝰ laici vniꝰ dio. ꝯͣ lalcos ⁊ clericos alteriꝰ dio. ꝙ grauiꝰ eēt. Dicūt tn̄ docto. ꝙ. c. illudxxiij. q. d. dn̄s: nō eē correctū: tūc .ſ. qn̄ dn̄s vel ciultasreqͥſita nō vult iuſticiā facere: ita ꝙ ⁊ tūc ad clericos n̄extēdat̉. n ¶ Abuſum. qꝛ ꝯͣ libertatē eccl̓iaſticā. sͣ. d̓iureiur̄. c. j. 6 ¶ Extēdi. Facit differētiā int̓ cōcedi etextēdi: qꝛ ciuitas vl̓ ſuꝑior d̓r ꝯcedere: ille cui cōcedūtd̓r extēdere: puta qꝛ ciuitas Bon̄. dedit rep̄ſalias cluſuo ꝯͣ florētinos quas ille extēdit adclericos. p¶ Pliſtrictiꝰ .i. ſtricte vl̓ ꝓprie ſcꝫ qͣꝫ ꝑ ciuilem cōſtitutioneꝫ
Additio
Orſuileglaiuris q̄ hn̄tepiſcop
Ad.
Addin
Diuiſio
Ad-
?differtia iniconce.