LiberII
a ſi: et cum ſuis finibus ex largitionē regis Arragonie adb ip̄m monaſteriū ꝑtinere: petijt adiudicari eidē monaſterio locum ipſum: ⁊ vos exinc de amoueri. ¶ Allegabat̉aūt ꝓ parte vr̄a ꝙ facta vobis donatio de predictis va-
lida exiſtebat: qͣꝫuis illa ſubſaracenorum tunc exiſterentpoteſtate: quia non ſimpliciter ſed ſub conditione fueredonata: videlicet ſi ad manꝰfidelium deuenirent. In quocaſu conceſſio poterat et dedbebat habere vigorem: quia
lus admittēdus nō ſit: cū hic ſint aduerſa. Ex iure eīdominij dicit ſe dn̄m. ex iure quaſi dominij dicit aliuꝫeſſe dn̄m. ⁊ ſic dicit ſe dn̄m ⁊ nō dn̄m. ⁊ ſic quaſi ꝯͣriusdeberet repelli. de ap. ſollicitudinē cū ſuiſ ꝯcor. nec dꝫiudiciū eſſe in pendēti vl̓ dubiū. ff. de iudi. nō quēadmodū. Circa huius libelli formāno. ꝙ petitio iſtapeto talē rem iure dominij: hꝫ locū cū qͥs emit rēab eo qui illiꝰ reidn̄s eſt: ⁊ ei remtradidit: ⁊ ſic dominiū. ff. de acqͥ.re. do. l. traditio.(et. C. d̓ pac. traditionibus.) recte ergo ſe dn̄m dicēs dominiū ſiue cauſā ſue petitiōispōit. Petitio aūt rei iure qͣſi dominij locū hꝫ cū qͥs bonaͣ fide rē emit a nō dn̄o: ⁊ rē ſibi traditā bona fide recipit: credēs vendētē rē vēditiōis ⁊ traditiōis tꝑe dominū eē. ff. de publi. l. ſꝫ et ſi res. §. vl. ⁊ ſufficit emptori habuiſſe bonā fidē: licet vēditor malā fidē habuerit⁊ callido ꝯſilio vēdiderit: vt eadē. l. §. p̄tor ait. Si tal̓emptor anteqͣꝫ vſucapiat a poſſeſſiōe cadit: petit rema poſſeſſore iure qͣſi dominij: ⁊ appellat̉ actio publiciana. Si aūt poſt vſucapionē a poſſeſſiōe cadat: tūc nōcōpetit publiciana ſꝫ dat̉ ciull̓ actio .ſ. rei vēdicatio: ẜꝫquoſdā vtilis: ẜm alios directa. ff. de publi. l. j. Dicta ēaūt publiciana a publicio actore qui eā inuenit: vt inſti. de ac. §. alie. Ad hoc aūt vt actor obtineat oporteteū ꝓbare titulū ⁊ rē ſibi fuiſſe traditā ⁊ bonā fidē habuiſſe tꝑe emptiōis ⁊ traditiōis: qd̓ p̄ſumit̉ niſi ꝯtrariū ꝓbet̉. ⁊ ꝙ credat mō venditore vl̓ donātē tꝑe ꝯtractus dn̄m nō fuiſſe: al̓s publiciana nō cōpeteret ⁊ format̉ libellꝰ. Peto talē rē mihi reſtitul iure dominij vl̓qͣſi. hͦ eſt dicere qͣſi dominij: ac ſi vſucepiſſet qd̓ nō vſucepi. ⁊ de ſola ꝯſuetudīe admittit̉ tal̓ libellꝰ ſub diſiūctione. vn̄ dicere deberet: peto talē rē iure qͣſi dominij:qꝛ mō certꝰ eſt reꝰ. In ſupradicto aūt libello quācūqꝫꝑtē diſiūcte ꝓbauerit actor obtinebit ẜꝫ formā petitionis ⁊ ſi deficiat in vna ⁊ abſoluat̉ reꝰ: poſtea poteritītētare alterā ꝑtē diſiūcte: nō ob. exceptiōe rei iudi. qꝛhec eſt mō alia cā qͣꝫ pͥma. sͣ. de cā poſ. c. vl. ⁊ de hͦ inſti. de ac. §. alie. ſicut cū in iudicio peto rōneꝫ tutele: etꝓſequor alterā ſpēm tm̄: licet fiat abſolutio in illa ſpecie vl̓ ſimplicit̓. nihilominꝰ al̓s ſpēs poſtea ꝓſequi potero ſi excipias de re iudi. te replicatiōe doli repellaꝫ.C. de iudi. licet. Sed ei ꝙ dictū eſt ꝙ mala fides tradētis nō nocet acciplēti re bona fide: quo minꝰ vſucapiat ꝯͣdicit aucͣ. C. de p̄ſcrip. lon. tēp. aucͣ. malefidei quedicit: in malefidel poſſeſſori alienāte ceſſat lōgi tꝑis ī̄ſcriptio. Dic ꝙ licet p̄dicte leges corrigāt̉ ꝑ aut̓. vt bona fides tradetis exigat̉: nihilominꝰ qd̓ de publicianad̓r locū habet: vt qͥ re habuit bona fide ⁊ iuſto titulolicet tradēs habeat malā fidē: ⁊ licet accipiēs vſucaꝑenō poſſit ꝓpt̓ malā fidē tradētꝭ: tn̄ a qͦcunqꝫ poſſeſſore p̄terqͣꝫ a dn̄o publiciana rē vēdicabit: ꝯtra dn̄m ātnō currit ei p̄ſcriptio: licꝫ tradēs habeat bonā fidē. Diſtīguit̉ tn̄ vtrū dn̄s ſciuerit ſuā re talit̓ alienatā: ⁊ tūccurrit ei p̄ſcriptio lōgi tꝑis niſi res eſſet furtiua: qꝛ tūcnō currit ei p̄ſcriptio ꝓpt̓ vitiū qd̓ ei adheret. Si ignorauit p̄ſcriptio logi tꝑis ei nō currit. p̄ſcriptio aūt lōgiſſima bn̄ currit: vt in p̄dicta autētica malefidei. hͦ gͦnō vetat aut̉. quin locū habeat publiciana: licꝫ fueritmala fides tradētꝭ. Sꝫ ad hͦ vt lōgiltꝑis p̄ſcriptio lo
cū habeat: requirit̉ tradētꝭ ⁊ acclplētꝭ bona fides ẜmleges. ẜm canones ꝟo ſola p̄ſeriptio. xl. an. locū hꝫ. ⁊ ſēꝑ cū bōa fide. sͣ. de p̄ſcrip. c. vl. Ber. culꝰ fult hec glo.lꝫ nō ꝑ oīa ad lr̄am quā hic ꝓpt̓ ſuas remiſſiones poſui: qͣs alibi facit ad eā: ⁊ vides ꝙ ſentit Ber. talem libellū de cōſuetudine admitti: etſatis eſſe poteſtcum conſuetudoſit optima leguꝫīterpres. sͣ. de coſue. cū dilectus.et hoc etiam no.Gull. in Spec.de cauſa poſ. ⁊ ꝓprie. §. notandū.ver. alie. ⁊. §. ſe.in fi. Alij vt Tā.dicūt ꝙ illi ſubtilitati ciuili ꝙ libellꝰ alternatiuꝰ nō recipiat̉ nō eſt ſtādū ẜm canonicā equitatē. ad hͦ. jͣ. in fine. c. ⁊ sͣ. de iudi. dilecti. de in inte. reſti. cōſtitutꝰ. vbide hoc per Inno. ⁊ Hoſt. ⁊ ꝑ Hoſti. de elec. q̄relā. alijdicūt ꝙ hic ⁊ in ſimilibꝰ nō fuit obiectuꝫ: qꝛ bn̄ fuiſſetrepulſa talis petitio ꝓpter rōnes allegatas in pͥn. glo.⁊ ſic intelligūt p̄dicta decre. ꝯſtitutꝰ. alij dicūt ꝙ vbiactor incertꝰ eſt ex facto alieno: ⁊ nil ſibi pōt imputari tūc admittit̉ alternatiuꝰ libellꝰ. ff. quoꝝ lega. l. j. §.ꝙ aūt nōnūqͣꝫ. al̓s nō: ⁊ ſic ſoluūt ꝯͣria Rāfre. ⁊ Inno. dicūt ꝙ vbicūqꝫ qͥs ꝓbabilit̓ dubitat nō ſolū rōnealieni facti: ſꝫ etiā ꝓprij pōt in eodē libello plures ꝓponere actiōes. nec cogit̉ eligere: etiā ſi ſe nō cōpatiantur. ⁊ ſic intelligat̉ decre. cōſtitutꝰ. al̓s ſi nō eſt ꝓbabile dubiū eligere cogit̉. ff. de tribu. ꝙ in heredē. §. eligere. vbi plene de hͦ. et adde qd̓ dixi. s. e. ll. de elect̓. vt qͥsduas. Alij dicūt ꝙ licet iſte libellꝰ videat̉ ꝯͣriꝰ nō eſt:qꝛ rei vē. ⁊ publicia. nō ſūt ꝯtraria ſꝫ diuerſa: cū ad eūdē finē tēdāt. cū aūt tendūt ad diuerſū finē tūc habētlocū cōtraria ⁊ hoc tenet Guil in ſpe. vt. sͣ. ⁊ ſuꝑ hocadde qd̓ dixi. jͣ. de regū. iur̄. nullꝰ pluribꝰ. (remittit. iijq. iij. offerat̉. Io. an.) a ¶ Largitiōe. Sꝫ ꝑ hͦ nō habebat locū vedicatio cū nō dicat̉ ꝙ traditio ſecuta fuerat. C. de rei vēdi. l. ſeruū. vbi emptor nō traditū ſibi p̄ſentē vēdicare nō pōt. ad idē. C. de here. vē. qͥ tibl. ff. d̓rei vē. ſi ager. Sꝫ dic illd̓ verū in pͥuato: ſecꝰ in eccleſia. C. de ſacroſan. ec. vt inter diuinū. et. sͣ. de cōſue. c.ij. vbi de hoc. ⁊ ex hac exp̄ſſione ſuccubult abbas: vt. jͣ.patebit. (et ſic exp̄ſſa nocēt. ff. de regū. iu. exp̄ſſa. hancaūt exp̄ſſionē nō tenebat̉ vt ple. no. d̓ ll. ob. c. ij. Io. an.b ¶ Pertinere. Hoc verbū late ptꝫ. ff. de ver. ſi. v̓būde fi. inſtru. īter dilectos. c ¶ Allegabat̉. Scd̓a ꝑs ꝓpoſitū fuit prīo ꝓ parte hoſpitalarioꝝ ꝙ auus ipſiꝰ regis caſtrū curuarie cū ſuis finibꝰ infra quos erat locꝭde roſellis: priꝰ hoſpitalarijs cōtulerat. rn̄ſuꝫ fuit permonaſteriū ꝙ talis donatio nō valebat: cū facta fulſſꝫeo tꝑe qͦ res dōata erat in poteſtate hoſtiū in dominiodonatoris. ⁊ ꝓ hac parte facit: qꝛ liber homo fundushoſtiū ⁊ q̄ natura fieri nō cōcedit in ſtipulationeꝫ venire non poſſunt. ff. de verbo. obliga libet homo. et. l.ſi ſtipuler. ⁊ ſi aliquid alicui ſit relictū qd̓ ꝓpter qualitatē relicti haberi nō potuit: nō tenet legatur: licet interdum eſtimationē habeat cū diſtinctione legis. ff. dlega. iij. fideicō miſſa. §. ſi ſeruo. ꝯͣ hanc aūt allegationem mōaſterij allegabat hoſpitale vt ſeqͥtur. Io. an.Digorē. Scꝫ aduēiēte ꝯditiōe vt ſequit̉. ⁊ reqͥritad hͦ. ff. de ac. emp. ⁊ vē. l. vl. ⁊ legatū: qd̓ nō valet ſi ledgetur ſub conditione valet cōditione aduenſēte. ff. deleg. j. l. cetera in prin. ff. de condi. ⁊ demon. qui heredi.
Addi.
Actio publiciana
addi-
addi.