Apologia pauꝑerum
nemo adire ꝯpellit̉. Inſuꝑ ſicut reꝝ vniuerſitas. puta hereditas ſolo aīo acqͥrit̉. ita ſoloaīo ꝯtrario repudiat̉. ⁊ ſic̄ nuda volūtate extraneꝰ heres fit. ita ex ꝯtraria deſtinatōe ſtatim ab hereditate repellit̉. Propt̓ qd̓ ⁊ iuriſcōſultꝰ Iulianꝰ ait. Pro herede gerere nontā facti qͣꝫ animi eſt. Cui ⁊ aliꝰ ſcꝫ iuriſcōſultus ꝯſonat dicēſ. Furioſus ⁊ pupillꝰ ſine tutoris auctoritate nō poſſunt inciꝑe poſſidere. qꝛ affectōꝫ tenēdi nō hn̄t. licet res ſuo corpore ꝯtingant. ſic̄ ſi dormiēti aliqͥd in manuponat̉. Patꝫ igit̉ ꝑ hec v̓ba legꝭ exp̄ſſa neminē poſſe ꝓprietatē ſiue dn̄iuꝫ imo nec poſſeſſionē acqͥrere niſi ꝟe vl̓ īterp̄tatiue aīm habeat acqͥrēdi. Cū igit̉ frēs minores aīm acqͥrēdi nō habeāt. qͥn potiꝰ volūtatē ꝯtrariā. et ſires corꝑe ꝯtingāt. nec dn̄ium nec poſſeſſiōꝫacqͥrunt. nec reꝝ hmōi poſſeſſores vl̓ dn̄i dici pn̄t. His aūt robur p̄bet pōtifical̓ auctoritas. q̄ tā eminēs eſt vt oīa iura hūana trāſcendat. vt extra de maioritate ⁊ obedientiaſolite. Ad firmamētū celi i. vniuerſal̓ eccl̓iefecit deꝰ duo luminaria magna .i. duas inſtituit dignitateſ. q̄ ſunt pōtificalis auctoritaſregaliſqꝫ ptās. Sꝫ illa q̄ p̄eſt diebꝰ .i. ſpūalibus maior eſt. q̄ aūt noctibꝰ .i. carnalibꝰ minor. vt qͣnta eſt inter lunā ⁊ ſolē. tāta ⁊ interreges ⁊ pōtifices differētia cognoſcat̉. Cuꝫigit̉ tāte ſit auctoritatꝭ ptās imꝑial̓. vt nō artet̉ legibꝰ. ſꝫ ip̄a ſit legꝭ origo. ⁊ intm̄ poſſit vtea q̄ fuerūt ꝓ nō factis habēda ſtatuerit. vtpatꝫ in lege poſtliminij. qͣ bello captꝰ ⁊ ẜuuſeffectꝰ decernit̉ ſꝑ fuiſſe liber ⁊ pn̄s. ⁊ ea q̄ n̄fuerint ꝓ factꝭ habēda decernat. ſic̄ ptꝫ Codice de inofficioſo teſtam̄to. in qͦ de poſtliminio nulla fit mētio. ⁊ tn̄ iudicat̉ mētio factaSi inqͣꝫ tantū pōt regal̓ ptās. multo fortiꝰpōtificalis auctoritas qͣntūcūqꝫ vſus ⁊ dominiū in aliqͥbꝰ rebꝰ ẜm ius ciuile cēſeāt̉ eſſeꝯiūcta. d̓cernere poterit ī ꝑſonis aliqͥbꝰ eſſeſeꝑata. Qd̓ circa ordinē p̄dictoꝝ fratꝝ mīorum xp̄i vicariꝰ ſua auctoritate ꝯfirmās ſiceſſe decreuit. cuiꝰ diffinitiōi ꝯtraire nullate/nus licet. Nā diſtinctōe. xviij. gregor̄. Nullifas vel velle vel poſſe trāſgredi apl̓ice ſedisp̄cepta. Sit gͦ ruine ſue dolore ꝓſtratꝰ. qͥſqͥsvoluerit apl̓ice ſedis ꝯtraire decretꝭ. Nullaigit̉ poſſunt ad huiꝰ ſtatꝰ impugnatiōꝫ allegari iura ciuilia. nulla etiam iura canonica.Nā extra de electōe Romane eccl̓ie legē nulla cōcilia p̄figūt. cū oīa ꝯcilia ꝑ romane eccleſie auctoritatē. ⁊ facta ſint ⁊ robur acceperīt
⁊ eoꝝ ſtatutis romane eccl̓ie patēter excipiatur auctoritas. Nulla etiā p̄cedentiū pōtificū ſtatuta obſiſtūt. vt extra de electiōe. innotuit. dicit Innocētiꝰ tertiꝰ. Per p̄deceſſoreꝫnoſtꝝ nō fuit nob̓ adēpta facultas. cū ea nōfuerit ꝓhibētꝭ intētio. qͥ ſucceſſoribꝰ ſuis nullum potuit ī hac ꝑte p̄iudiciū generare. pari poſt eū imo eadē ptāte functurꝭ cū nō habeat īperiū par ī parē. Et hec qͥdē dicta ſufficiāt ad cauillatōes malignātiū hoīum reuellēdas Nā qͣꝫtū ad teſtimoniū ꝟitatꝭ ſummi legiſlatorꝭ xp̄i ſoliſqꝫ iuſticie exēplū ſufficit atqꝫ ꝯſiliū. Qui cū ſit iurꝭ natural̓ ciuilicanonici ac diuini pͥncipaliſ origo. ſacro ſuoſanxit eloqͥo tꝑaliū reꝝ dn̄ium abijciēdū eēꝑfectis. cū tn̄ ſufficiētiā qͣꝫtū ad vſum eiſdeꝫꝯceſſerit ꝓmiſerit atqꝫ ꝑſoluerit. Inſuꝑ vtqd̓ docebat ꝟbo. ꝯfirmaret exēplo. alieno cibo voluit ſuſtētari. ſic̄ euāgelica narrat hyſtoria. ⁊ Hiero. ad nepotianū dic̄. ⁊ euidētiꝰpatet ex p̄cedēti rn̄ſione.Orro de dn̄io pecuniaꝝ q̄ ad ſuſtentationē p̄fatis fratribꝰ ꝯferunt̉. īdubitāter tenēdū eſt. ꝙ nullatenus adip̄oꝝ collegiū ſpectat. cū in ip̄oꝝ regula ſit p̄ceptū. ꝙ fres nullo mō denarios vi pecuniam recipiāt. ꝑ ſe vl̓ ꝑ interpoſitā ꝑſonā. Etvt oīs tollat̉ de medio calūniādi materia. ītelligēdū eſt ꝙ ꝑſona īterpoſita cui pecuniadiſpēſanda ꝯmittit̉ intelligi p̄t reciꝑe ac tenere ip̄am auctoritate dātis. vl̓ auctoritateilloꝝ ꝓ qͦꝝ neceſſitate releuāda donat̉. Sauctoritate dātꝭ retinet ⁊ diſpēſat. ſic ip̄iꝰ ē ꝓcurator ſeu nūciꝰ. ⁊ dās pōt repetere reciꝑe.⁊ agere ꝯͣ eū in cā ad recuꝑatōeꝫ pecunie. nōaūt ille ꝓ qͦ diſpēſanda ꝯmittit̉. Et hͦ n̄ debuit nec potuit inhiberi pauꝑibꝰ mēdicātibusqͥn ꝑ interpoſitā ꝑſonā ip̄oꝝ valeat releuarineceſſitas. qꝛ valde abſurdū ē intelligere. ꝙcuiuis diuiti n̄ liceat elemoſynā ꝑ ſeip̄ꝫ autꝑ alteꝝ ꝓ ſua volūtate ꝯferre. Ꝙ ſi reẜuet auctoritate illiꝰ ꝓ qͦ diſpēſanda ē. ei ꝯpetit et incām trahere ⁊ cetera agere q̄ p̄t qͥſqͥs veꝝ reiſibi vēdicauit dn̄iū. Et hͦ qꝛ ꝓfeſſiōi fratrumnullatenꝰ ꝯuenit. beatꝰ frāciſcꝰ exp̄ſſe inhibuit. qꝛ ẜm ꝟitatē qͣꝫtū ad ꝓprietatē rei n̄ refert.vtꝝ qͥs hͦ mō recipiat ꝑ ꝓpriā manū vel alienā. Hāc aūt differētiā ⁊ natural̓ rō docet. etius ſcriptū dictat ⁊ reſcriptū papale d̓claratſic̄ eī ml̓tū refert vtꝝ qͥ mīſtrat alicui ſit ip̄iꝰẜuꝰ vl̓ alicuiꝰ excellētiorꝭ ꝑſone mīſter. ꝓ cuiꝰvolūtate ⁊ imꝑio mīſteriū illd̓ impēdit. quē