ſolum ad p̄pm ¶ Et ꝑ hoc pꝫ ſolucio ad. j. ¶ Ad ij d̓i. q grcicie ſunt om̄pliāde vbi cā iuſta pēſat̉ et vbi claues ecc̄ie nō ꝯtēpnūtur. et ſcitiſfcictio.culpa ꝯmiſſa nō ſpernat̉ ¶ Ab iij. d̓r. ꝙ ep̄s nō p̄t dare indulgēciā ſub.dito alteriꝰ ſine illiꝰ ꝯſenſu. p̄t tn̄ eū ligare vel excōicare ſine ꝯſenſu eiusqꝛ racōe delicti efficit̉ ſubditus eius et de foro ſuo. ſꝫ nō racōe boni oꝑis. cūillud inſtituerit ecc̄ia ad maloꝝ dep̄ſſionemD ſeptimū ſic ꝓcedit̉ Videt̉ em̄ ꝙ quilibet ſacerdos poſſit indulgentiā dure. qꝛ indulgētie fiūt v̓tute clauiū. ſꝫ quilibet ſacerdos hꝫ claues. ergo q̄libet p̄t indulgentiā dure ¶ Aquilibet ſacerdos ē ſponſus ſueprochie. gͦ qͥlibet in ſuci ꝑrochia p̄t indulgentiā dore ¶ Nindulgentis fitde thezguro ecc̄ie. ſꝫ qͥlibet ſac̄dos hꝫ aliquē thezaurū in ſuc ꝑrochia. gͦ q̄libet p̄t dare ¶ In cōtrariū ē qꝛ qui nō p̄t ligare nō p̄t ſolue̓. ſꝫ ſimplex ſac̄dos nō p̄t excōicure gͦ nō p̄t indulgētiā dare ¶ A. d̓d̓. ꝙ aliqͥ dicūt ꝙ oēehn̄tes cloues ⁊ eoꝝ execucōꝫ pn̄t indulgētiani face̓ qͣntū ſe extendit ptūseis ꝯmiſſa. vn̄ dicūt ꝙ qͥlibet ſac̄dos prochicilis p̄t īdulgentiā dore in prochic ſua ſic̄ qͥlibꝫ ep̄s in ſua dyoceſi Sꝫ puto ꝙ nō poſſit ſimplex ſac̄dosidulgētiā deie̓. qꝛ īdulgētia dcit̉ de thezduro cōi ecc̄īe. qͥ ē mei̓tū paſſiōis xp̄i⁊ martiꝝ. cꝰ diſpēſcitor īmedicita aucͣte ē ipſe pͣp. Alij q̄t nō n̓ aucͣte ob eoderiucta et toxcita. Cū ergo ſaicerdotibꝰ nō inuenicit̉ in iure ꝯceſſū eſſe vtpoſſint īdulgentiā dore et roͣbilit̓. qꝛ multi ꝓpt̓ eoꝝ ruditutē neſcirēt eſtīare ꝓ qͣnti ncc̄itute ecc̄īe deberēt face̓. et vileſcerēt nidulgentie ipſe. iō credoꝙ ſimplices ſac̓dotes nō pn̄t dore indulgentiā n̓ eis ſpēalit̓ eſſꝫ ꝯceſſū.Ad. j. d̓r. ꝙ dare indulgentiā nō reſpicit cloues ordinis ꝓprie ſꝫ incigis iuriſdcōis cū ſpēali aucͣte diſpēſandi thezauꝝ ecc̄īe quā nō hꝫ ſimplex ſac̓do¶ Ad. ij. d̓r. ꝙ ſimplex ſac̓dos n̄ eſt ꝓprie ſpōſus ſue ꝑrochie. cū n̄ poſſit filios gn̓are. eo ipſo ꝙ nō p̄t alios ſacͣdotes ordinare. ſꝫ eſt cōadiutor ſpōſiiō ſuie licēcie ep̄i l̓ p̄pe nō p̄t dare indulgentiā ¶ Ad. iij. d̓r. ꝙ thezaurūcꝰ libet ꝯgregccōis l̓ ꝑrochie nō ſuꝑhobūdat vt de ipſo poſſit fieri indulgētici. cū vix ſufficiāt cuilibꝫ ꝓpi̓d merito. thezauꝝ āt ſuꝑhobūdātē puta mei̓tū xp̄i et apl̓oꝝ ⁊ martirū de qͦ fiūt indulgentie diſpēſaire eſt ꝑcpe ⁊ ep̄oꝝqui criſto ſpōſo et eius apoſtolis ſucceduntD. viij. ſic ꝓcedit̉. Videt̉ em̄. ꝙ legatꝰ p̄pe ſi nō ſit ſac̄dos nō poſſit īdulgētiā dare. qꝛ q̄ nō eſt ſpōſus ecc̄īe nō p̄t īdulgentiā dae̓. ſꝫ legaOnō ē ſponſus. ergo nō p̄t īdulgētiā dore ¶ Pͣ remiſſio pcc̄oꝝ fit v̓tute īdulgētie. ſꝫ q̄ nō ē ſacc̄dos nō p̄t remitte̓ pcc̄ai. ergo īdulgentiā dore nō p̄t¶ S q̄ nō p̄t minꝰ nec p̄t maiꝰ ſꝫ legatꝰ nō ſac̄dos nō p̄t abſolue̓ aliqueꝫin foro pm̄e. ergo nō p̄t īdulgentiā dore cū maior remiſſio pcc̄oꝝ ficit ī ipſa indulgentia ꝙͣ in foro pm̄e ¶ In ꝯtͣriū eſt qꝛ ille p̄t diſpenſae̓ theſauꝝecc̄īe cui ꝯmittit̉ regimen ecc̄īe. ſꝫ dycicono cordinali et vniuerſali legatō
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten