¶ AN
id eſt. ſurſum. ⁊ phoros ferre. qꝛ qd̓ ſurſuꝫeſt dictum iteꝝ fert̉ ⁊ d̓r. vt nate mee viresmea magͣ potētia ſolꝰ. nate pr̄is ſummiAnaglypha. phoꝝ. dicūt̉ eminēteſ pictureſic̄ ſūt ī frōtiſpitijs eccl̓aꝝ. ⁊ ī alijs altꝭ locis. vl̓ dicūt̉ vaſa ſurſū ſculpta. ab ana ſurſum ⁊ glyphe .i. ſculꝑe vel ſculptura. Dicūtur etiā celature ī ꝯiūcturꝭ tabulaꝝ. Ind̓anāglyphꝰ a. ū. i. ſculptꝰ. ⁊ anaglyphariusm.s. i. ſculptor. Un̄. Dic celaturas q̄ grecꝰanaglypha dicitAnagoge. ges. d̓r excellēs vl̓ ſuꝑior ītellectus. vt de deo vel de angel̓. ⁊ hmōi. Et d̓rab ana qd̓ ē ſurſū. ⁊ ge t̓ra. vel ab ana ⁊ goge .i. ductio. qͣi ſurſū ductio. In̄ anagogēticus. a. ū. qͥ tractat d̓ celeſtibꝰ. Pōt etiā declinari hec anagogia. gie. In̄ vēit qͥdā modus ꝓcedēdi in theologia. qͥ d̓r anagogicꝰvl̓ anagoricꝰ. ſcꝫ qn̄ illd̓ qd̓ geſtū ē reducit̉ad celeſtē patriā. Un̄ Dauid vicit Goliā. i.ſancti in celo exiſtētes vicer̄t tribulatiōes.vide. sͣ. allegoria.Analyſis. f. t. i. reſolutio. ab ana i. re. ⁊ lyſisſolutioAnalytica .f. p. i. reſolutoria. vel ars reſolutionisAnalogia .f. p. d̓r debita ꝓportio vel ſil̓is locutio vel ſapiētia vel ratio.Analogicꝰ d̓r recte loquēs vel eqͣl̓ locutor.ab ana .i. rectū vl̓ rō. ⁊ logos ẜmo.Analogiū d̓r pulpitū libroꝝ vl̓ locꝰ eminēsin qͦ p̄dicat̉.Ananias gr̄a dei īterp̄tat̉. Idē ⁊ ſidrach inlingua chaldea. qd̓ īterp̄tat̉ decor meꝰ.Ananiel gl̓a dei īterp̄tat̉. ⁊ ē ꝓpriū nomē.Ananiſapta. mala mors īterp̄tat̉. ⁊ qͣlibetlr̄a repn̄tat vnā dictōꝫ. ſcꝫ Antidotū nazareni. auferat. necē. ītoxicatōis. ſctīficet alimēta. pocula. trinitas. alma Un̄. Eſt malamors capta dū d̓r ananizapta. Ananiſapta ferit mortē q̄ ledere queritAnantie .ſ. p. capilli a frōte depēdētes qͣi antie ab ante. vel ab ana .i. ſurſū ⁊ ota vl̓ otis.i. aurꝭ. qꝛ ſuꝑ aurē depēdēt a frōte q̄ ſuperior eſt aure.Anapeſtꝰ grece d̓r reꝑcuſſus. Greci anapeſtim reꝑcuſſionē dicūt. ⁊ iō ſic d̓r qꝛ reꝑcutit̉ a dactylo. Eſt em̄ illi ꝯtrariꝰAnaphꝰ. m. s. d̓r cyphꝰ deauratꝰ. ab ana ſurſū ⁊ phos. .i. lux. qi in ſuꝑiori ꝑte vel ſuꝑficie lucensAnas atꝭ. f. t. dr ab aſſiduitate natādi. quia
aſſidue natat. In̄ anatinꝰ. a. ū. ⁊ h̓ anatinꝰꝓ pullo anatꝭ. vn̄. O fluuialis anas quātadulcedīe manas. Si te nouiſſem fetidiscibis caruiſſem.Anaſtaſis. f. t i. inuictꝰ l̓ reſurrectio. ab ana.i. ſurſū. ⁊ ſtaſis ſtatꝰ vl̓ ſtās. qͣi ſurſū ſtatioAnaſtaſiꝰ. ꝓpriū nomē viri. (vl̓ erectioAnaſtrophe. phes. qͥdā tropꝰ. ⁊ fit qn̄ p̄poſitio poſtponit̉ ſuo caſuali. ab ana ſurſū ⁊ſtrophos ꝯuerſio. qͣſi recti ordīs ꝯuerſio.vt dicēdo mecū. tecū. ſecū.Anaſtropha .i. ſtomachi ſēſū euertēs cū qͥsqd̓ accepit euomit. ab ana ſurſū ⁊ ſtrophoſqd̓ ē ꝯuerſio. qꝛ ꝯuertit̉ ſuꝑ qd̓ īmiſſū eſt.Anatheca. f. p. d̓r herba q̄damAnates f. t. d̓r morbꝰ qͥ ſolet ano .i. culo euenire. ſic̄ ꝯtigit philiſteis.Anathema qn̄qꝫ ē adiectiuū vtriuſqꝫ nūeri. o. g. ⁊ tūc eſt idē qd̓ maledictꝰ excōicatꝰ ⁊dānatꝰ. vt ille ⁊ iſte ſūt anathēa .i. excōicatiItē anathēa qn̄qꝫ ē ſubſtantiuū .n. g. ⁊ tūcidem ē qd̓ ſuſpēſio vl̓ excōicatio. dānatio.ꝑditio vl̓ ſeꝑatio. Et d̓r ab ana ſurſum ettheca figura. qꝛ olim impͥmebat̉ in frōtibꝰdānatoꝝ. vel ab ana .i. rectū. ⁊ thamos diuiſio. qͣi recta diuiſio ab eccl̓a. In̄ d̓r anathema qͣi ſuꝑna maledictio vl̓ diuiſio queſolet fieri ꝑ p̄latos ẜm Hug. Itē anathema ponit̉ ꝓ ſeꝑatōe. jͣ. Coꝝ. xij. Nēo ī ſpūdei loquēs dicit anathēa ih̓ū .i. nemo ſpūdei afflatꝰ dicit ip̄i Ieſu. tu es anathēa .i.ſeparatꝰ a deo pr̄e ⁊ ſpūſctō. vel diuinitastua ſeꝑata eſt ab hūanitate. vel aliqͥd alid̓falſum. Itē anathēa d̓r etiā ciuitas deuotata ad mortē. vt Ioſue. vij. pꝫ d̓ hierichoIteꝫ anathema maranatha .i. ꝑditio ī aduentū dn̄i.Anatheoſis. f. t. d̓r recta diuītas vl̓ d̓r cultꝰdeo debitꝰ. qͥ alio noīe d̓r latria. ab ana. i.rectū. ⁊ theos deꝰAnatole ē q̄dā ſtella ī oriēte. ⁊ interp̄tat̉ naſcens.Anathome .i. aꝑitio ſuꝑius īciſa. ab ana etthome diuiſio vel ſectio.Anax. id eſt. rex.Anceps. ꝯ. t. ꝓprie ē res q̄ hꝫ duo capita. vn̄et anceps d̓r hō cū dubitat vtꝝ de duobꝰvnū facere debeat. Et anceps fauor qͥ hꝫſe ad duo tm̄. Un̄ gladiꝰ d̓r anceps. qͥa ledit exvtraqꝫ ꝑteAnceſa .f. p. vaſa circūpicta vl̓ celata. ab am.i. circum ⁊ cedo