¶ De ſpōſalibꝰ.¶ Ca. g.Irca ꝯͣctuꝫ mr̄imonij. no ꝙmr̄imōiū initiat̉ ſpꝰ .ſ. ꝑ ſpōſalia ſiue ꝑ v̓ba d̓ futuro. 2º.ratificat̉ ꝑ v̓ba de pn̄ti: vel alia ſignaexpͥmentia ꝯſenſū. 3. ꝯſūmat̉ ꝑ carnalē copulā ⁊ hͦ cōit̓ obẜuat̉. Non etn̄ neceſſariū ꝙ ſpōſalia p̄cedāt: qꝛ abſqꝫ ꝓmiſſiōe fcā de futuro pōt ꝗs ſb̓ito ꝯͣhe̓ ꝑ v̓ba de pn̄ti. Sil̓r ēt ad eſſētiam mr̄imonij non ē neceſſariuꝫ ꝙſequat̉ cōpl̓a carnalis. Un̄ īter Mariam ⁊ Ioſeph: dr̄ fuiſſe ꝑfectū mr̄imoniū qͦ .ſ. ad eius eēntiā: ⁊ ſi n̄ qͦ adeiꝰ ſignificatiōꝫ ꝯpleta: cū tn̄ vt̓qꝫ remanſerit virgo. 27. q. 2. §. cū gͦ. qꝛ ꝯͣxerant ꝑ verba de pn̄ti. fuerat .n. reuelatū virgini Marie: ꝙ Ioſeph nunqͣꝫexigeret debitū ab ea. Sꝫ ſi exegiſſetfuerat diuina auc̄te diſpeſatū vt redde̓ nō teneret̉. Et vna ex cāis qͣre beata virgo Maria fuit deſponſata ẜꝫorigene. 25. q. 2. inuenta ē. vt ꝑtꝰ virginis diabolo celaret̉. qͣꝫuis .n. ⁊ ſi corda hoīum non cognoſcat ꝑ ſe ⁊ corpora qͦ ad exteriora ſciat: non tn̄ valuit ſcire vtrū ex Ioſeph: vel ſine viro cōcepiſſet: nec ſi virgo peꝑiſſet: vl̓n̄ virgo: ⁊ hͦ ꝓpt̓ nimia ſc̄itate virgīsqꝛ nō ꝑmittebat̉ approximare ei velhͦ cognoſce̓ Ric. in 4º. Noͣ gͦ ꝙ mr̄imoniū initiat̉ ꝑ ſponſalia q̄ ſunt futuraꝝ nuptiaꝝ ꝓmiſſio. 30. q. 5. nr̄a.tes. q̄ fiunt ml̓tipliciter: aliqn̄ .ſ. nudaꝓmiſſiōe: vt cū dicit vir: accipiā te vl̓ducā te in vxorem meā ⁊ hꝰ i. Et illareſpondeat: accipiam te: vel ducā ī virum ⁊ huiuſmodi. Aliqn̄ non ſolumꝓmiſſione ſꝫ ēt appoſitiōe iuramētifiunt ſponſalia. Aliqn̄ fiunt datis arris ſponſalicijs. Non pn̄t āt ꝯͣhi ſpō-ſalia ex alia ꝑte tm̄: nec claudicare ẜꝫGuil Et ſi aliquis capiat manū malieris ⁊ dicat ipſi mulieri do tibi fidēde accipiendo te in vxorem: ⁊ illa nihil rn̄deat nec aliqͦ mō ſe on̄dat acceptare non ſūt ſponſalia. Ille tn̄ quital̓r d̓dit fidē tenet̉ eā duce̓ ſi illa voluerit: ſi noluerit n̄ ē ꝯpellēda. Et hͦveꝝ niſi on̄derit aliqͦ mō mulier illaacceptare qd̓ agebat̉. vn̄ ſi an̄ fidemſic datā tractabat̉ d̓ ſpōſalibꝰ vl̓ mr̄imonio īt̓ eos: ⁊ ip̄a reꝗſita ſpōte manū dederit ad fidē recipienda ⁊ hꝰi:tunc eēnt ꝯͣcta ſpōſalia Itē ſiꝗs antepubertatē ꝯͣhit mr̄imoniū ꝑ verba d̓pn̄ti intelligunt̉ eē ſpōſalia: ⁊ hͦ niſieſſent ꝓximi pubertati ⁊ malicia ſuꝑple̓t etatē: qꝛ tunc eēt mr̄imoniū: exͣ d̓pu. hon. iu. ſi duo Itē nota ꝙ poſt ſeptēniū pn̄t ꝯͣhi ſponſalia de futuro:exͣ de deſpon. am pube. ſi infantes. lib.6. ⁊ extunc non valent. Si tn̄ alter vl̓ambo minor ē ſeptennio: ⁊ ꝯtrahuntſponſalia ipſi vel parētes ꝓ eis nihilagitur niſi poſtea ratificent. Si auteꝫappropinquaret ad tp̄s ſeptennij: qͣꝫuis non impleuerīt ſepte annos tenētſponſalia ẜm Tho. in 4º. Hec autemappropinquatio determināda eſt ẜꝫꝯditionem ꝯͣhentiū: cū ī ꝗbuſdaꝫ tardius ꝓueniat intentio ſeu cōplacētianuptiaꝝ. Tho. ⁊ Hoſti. tn̄ expreſſe n̄hr̄et̉ de iure: ꝙ tp̄s ſeptennij poſſit p̄ueniri Ille tn̄ qui maior ē ſeptennioſi ꝯͣhit ſponſalia cū minori ſeptenniolꝫ non tenuerint etiā ex ꝑte maioris:qꝛ claudicare non debent: tn̄ qꝛ maior iuſte fidem dedit: tenetur maiorminorem expectare. Si forte velit durare in eodem propoſito. ¶ Aliaspeccaret propter fidem mentitam
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten