ꝙ perſone eccleſiaſtice poſſunt exigere penas tam a iure inductas qͣꝫ ꝯuetōales. Pena āt ſoluta vt dic̄ Ho. ī ſū.nō obſtat ꝯͣctus ſiue ſn̄ia arbitrij: niſiin cōpromiſſo dictuꝫ ſit ꝙ pea ſolutaremaneat ſn̄ia rata. C. d̓ traſac. l. cumꝓponas. Idē Ber Itē ẜꝫ Guil. tamdn̄i qͣꝫ milites ⁊ eccleſiaſtice ꝑſone retinere pn̄t illas penas qͣs leuāt ẜꝫ cōſuetudinē legitimā ⁊ ſtatuta regiōisnec peccāt qn̄ ī hac parte ſubeſt ca: ⁊ſeruat̉ iuris ordo: ⁊ fit nō ꝓpter cupiditatē: ſꝫ ꝓpter zelū iuſticie. Nec ob.ꝙ pena accedat dānū: qꝛ hꝰi pene nōſolū ꝓpter intereſſe ſtatute ſunt: ſed etꝓpter crimina punienda. Sūt tamētēperāde penſatꝭ circūſtātijs: ſꝫ ⁊ ſecurius eſſet hꝰi exceſſus emēdas ī prosvſus erogare Item cum reꝰ mereturmortem: ⁊ iudex ex iuſta cā nō infertei ad vtilitate rei publice habens ſuꝑhͦ auctoritate. Si ꝯmutat illā penā īpecuniariā n̄ ex auaritia: ſꝫ ex iuſtician̄ peccat. Et vt dic̄ Hoſ. Si oīa bonaſua exigeret nō videt̉ nimis: qꝛ vt dr̄Iob pͥmo. Cuncta q̄ hꝫ hō dabit proaīa ſua .i. vita. Et ſiꝗs ꝓpt̓ maleficiuꝫpecunia mulctatꝰ nō poſſit ſoluere: p̄tei ꝯmutari ī corꝑale īcarcerationemſ. vl̓ verberationem. 14. q. 6. ſi res. adpenas aūt legū poſitas ꝯͣ tnͣſgreſſoreſn̄ tenet̉ ipſe tnͣſgreſſor niſi poſtqͣꝫ fuerit adiudicate .i. pꝰ qͣꝫ reꝰ fuerit ꝑ ſnīaꝫiudicis ꝯdēnatꝰ: vt dicit Rai. ⁊ Tho.2ª 2ᵉ. Sꝫ ſufficit ꝙ preſtet emendamrei ablate vl̓ iniurie facte ad arbitriūboni viri. Gn̄alit̓. āt iudiceſ pūire pn̄tſuos ſubditoſ iuxͣ qualitate culpaꝝ ⁊nullꝰ alius. 16. q. 6. i. i. Nā iuriſdictō ſine cohertiōe nulla ē: de offi. dele. paſtoral̓. Scias tn̄ ꝙ penas maiores: vt47deponere quo ad forū eccleſiaſticumvel decapitare quo ad forū ſeculare:nō poſſunt iudices niſi maiores: ꝗ etdicunt̉ habe meꝝ īperiuꝫ: vt ep̄i ī eccleſiaſticis: di. 25. per lectis. ⁊ crīe ꝓbato: vt dicit Hoſti. Si certa pena reperitur in iure illa infligēda ē nō mollior neqꝫ durior. Alioꝗn̄ infamis fitiudex: niſi hͦ face̓t .ſ. in remittendo: vl̓dimittēdo penā: cū vidꝫ expedire reipublice ⁊ ſcandalum tollēdū ⁊ hꝰi: ⁊ipſe ſuꝑ hoc hꝫ plenaꝫ ptātem: ⁊ vbieſſet alteri facta iniuria paſſus īiuriāvellet remitte̓: ut dicit Tho. 2ª 2ᵉ. q. 67. Poſſet ēt augere penam aliquādoad terrorē alioꝝ ꝗ ꝓniſt̓ ad culpamqꝛ multis craſſantibus opꝰ ē exº. ff. d̓pe. l. offert. Ꝙ ſi plures pene taxāteſunt: tūc arbitrio iudicis relinquunt̉⁊ dꝫ illā īterponere que magꝭ timet̉:exͣ vt litꝭ. nō ꝯtꝭ. qm̄ frequēter. Si v̓ocerta pena ſtatuta nō ē: ſed iudici cōmittit̉ dꝫ eꝗtate ſeruata ſemper ī humaniorem partem declinare: extra d̓tranſac. ex parte. In penis. n. benignior eſt īterpretatō facienda: exͣ d̓ regu.iur. li. 6. Et maxime mitigare debet:cū cā ſubeſt: puta qꝛ n̄ ex propoſito:ſed caſu culpa commiſſa eſt: vel propter etatem: ⁊ huiuſmodi.¶ Septem ſunt caſus qui excuſanthominem a culpa.T noͣ ẜm Rai. ꝙ ſeptem ſūtq̄ excuſant a culpa. ¶ Primūeſt mentis alienatio: que alienatio tripliciter contingit: ſcilicꝫ perſtuporem: ⁊ ſic videt̉ Aug. excuſareLoth qui voluit filias proſtituere vthoſpites liberaret: diſtin. 14. quod qu
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten