Ioſephina
LIX.
O gͣndeue parens mō ꝙ nos diligit om̄isNazareth hic ppl̓s ſed noueris affore tꝑsHac nr̄a qn̄ phariſei me ſynagogaTorti rancore dū v̓ba ꝓphetica de meScripta legā/ ꝙ me dn̄s trāſmiſit et vnxit.De ſuꝑ hoc mōte me p̄cipitē dare q̄rentSꝫ mihi cedꝫ mōs veſtigia mōte relīquāMollior hūana lapidū natura patebitHi mea ꝑuertēt miracl̓a/ dogmata ſꝑnentEt dicent medice temet curare memētoPlurima ſubticeo ſꝫ qͥcqͥd erit ꝑagēdū ēIntrepide mihi qd̓ ſtatuit diuīa volūtasSit labor atqꝫ dolor/ afflictio/ vulnera carSit gladiꝰ/ ſit crux dn̄o ꝑere neceſſe (cerMors etiā tolerāda pijs/ patiētia vincitEt celi regno tribulatio multa coronatEqua mēte feras qͥcquid tolerare neceſſeNec mihi nec dn̄o pater aſſentire recuſesHec ait/ ⁊ ſolēs lacrimoſa voce q̄rentēLiquit et huic celerē p̄dixit adeſſe qͥetēHec ſuꝑ introijt ꝯiūx ſctīſſima queritMi vir mi dn̄e qͥd habes? plāgore dolorēNempe ſuū ſenſit/ lacrimiſqꝫ ꝑ ora volutisHic ſilet ac tādē potuit qͣ voce recēſetSingultu mixto/ p̄nuncia triſtia chriſtiCōdolet afflicto vultū tn̄ ip̄a ſerenatUerbaqꝫ dat blāda/ p̄mit alto corde doloScit qm̄ triſti ꝯfert affabile v̓bū (resDiſtīctio duodecīaEnerat illa dies q̄ vitā morte parꝫPerpetuā tibi iuſte ioſeph/ dauidinclita ꝓlesChriſtus adeſt cū mr̄e pia/ qͥbꝰ officioſeSeruieras/ vultu placido ſolant̉ euntēOra licꝫ lacrimis oppleuerit intꝰ obortisNaturalis amor/ etenī ſat credere fas ēꝘ pr̄em ieſus/ ⁊ ſpōſum fleuit morientēUirgo benignaſuū/ fidi cuſtodis amatoProcūbit lecto/ cōplexans mēbra pudiciſOſcula dat labijs/ mi vir ꝯclamat abiſneꝫDeſeris et viduā paſſurā dira relinqͥsUelle tn̄ dn̄i fiat/ dilecte valetoNil timeas/ dn̄s placida te ſede locabitProtinꝰ ip̄e ioſeph p̄cioſa morte qͥeuitLugubres recipit veſtes viduata mariaExequias reddūt deuotas nazareth vrbeTota virū flet plebs qͥ vixerat abſqꝫ q̄relaOmnibꝰ in cōe bonꝰ ſanctiſſimꝰ herosTerta dauid regis ⁊ p̄clariſſima ꝓlesNec tn̄ eſt oblitꝰ ſat certa dies; qꝛ ſignantHanc varij varie ꝓ religione colendāEſt februariꝰ/ eſt ⁊ marciꝰ/ eſtqꝫ decēber
Primi nona dies/ cū deno nona ſecūdiAlteriꝰ decima ꝑ qͦſdā ⁊ nona notat̉Sit q̄cūqꝫ dies ſua nob̓ mors honorādaCaſta velut turtur ſi ꝯpare ſit viduataSola volat repetēs arētes arbore ramosPro cātu reſonat plāctu gemebūda puSic dolet abrupto vite ſocial̓ amore (dicoUirgo gemēs/ deflēſqꝫ viꝝ plāgore modeAt ſemel vt ſenſit ſubtriſtē filiꝰ eius (ſto GSolans alloqͥt̉ ſecretaqꝫ pl̓ima pāditAtqꝫ futuroꝝ ſeriem breuiādo recenſetCara mihi in pͥmis mr̄ nolito dolorisAccumulare tibi cauſas; ſed reſpice mētisInteriori oculo fidei cū lumine/ qualesCollegio patꝝ bn̄ qui vixere priorūApplauſus iubiloſqꝫ d̓dit cuſtodis amiciecedēs aīa/ dū limbū ingreſſa ꝓpīquāSic etenī nouit denunciat eſſe ſalutēNā ſaluator adeſt/ ego ſum ſaluatio certaPorro te ſolā mater cuſtode carentēNeu reputes ſubeo curā/ iā diſcipulorūSl̓imꝰ aſtabit numerꝰ mihi/ iā ml̓ieresSancte gaudebūt ſeſe p̄bere mīſtrasAudis vt affinis noſter piꝰ iſte ioh̓esHactenꝰ hec deẜta colēs mō flumīe cepitIordanis baptiſma nouū baptiſmate cAbluar/ vt ſit aqͥs recreādis ſpiritibꝰ visMe ppl̓o on̄det digito mōſtrabit ⁊ agnꝰInquiet/ ecce dei/ mudi qͥ crimīa tollitNāqꝫ colūbina ſpecie ſuꝑaſtitit ⁊ almꝰSpūs et manſit in eo dū tingit̉ vndisUidi eqͥdem et noui celi teſtantur aꝑtiUox ego clamātis in deſerto/ paret oīsDirigat et calles dn̄o populꝰ veniētiQuēqꝫ ſui pigeat ſceleris/ qꝛ ꝓximat ecceRegnū celorū/ trunco eſt affixa ſecurisCrebriꝰ et hec pl̓a feret que conciliabuntAuditoꝝ aīos/ mihi gens ſociabit̉ vltroCarcere claudet̉ volet hͦ immitis herodetQuē timor et liuor ſtimul̓ agitabat acerbiſPublicꝰ inde mihi ſermo ꝓcedet ad oēsIudee terras/ ꝑ ſabbata/ ꝑ ſynagogasDeſerto tn̄ ip̄e prius remanebo diebꝰBis viginti/ me deducet ſpūs illucTēptandū a ſathana/ rabida qͥ turdidꝰ iraPlurima ꝑplexa ſecū rōne reuoluetHic ne deꝰ qͥ iam potuit ieiunia ꝑ totFerre dies? de qͦ ſunt multi tanta locutiꝘꝫ veniet noſtꝝ ſpoliās violentꝰ auernūSi ꝟo deus eſt mō qͣliter eſurit? iboTēptaturꝰ eū/ comites aderūt mihi peſteſTres herebi furie/ gula pͥma/ ſuꝑbia deīdeMentetumēs/ alia reꝝ ſcelerata cupido
ff 2