Druckschrift 
2 (1493) Sermones de tempore. Pars aestivalis
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

Dominica uiceſimaquinta poſt trinitatis

v̓bū ꝯcordāt qn̄ tu diffamas nec mordeſpublicū pctm̄ nec ſecretū ꝑſone noīate. ſꝫreuerētia. honore loqͥ vis eis. Regl̓a. dic̄auc̄tas. Oīs ẜmo malꝰ ex ore vr̄o ꝓcedat.ſꝫ ſi qͥs bonꝰ ē ad edificatiōꝫ fidei. vt det gr̄aꝫaudiētibꝰ. Eph̓. iiij. Tertio. Relatiuū an̄cedēs dn̄t ꝯuenire ī grāmatica xp̄i. Relatiuū ēv̓bū vr̄m. an̄cedēs ē negociū de loqͥmī. Etꝯueniūt qn̄ d̓t ꝟitatē illo facto vl̓ negocio. qꝛ ab eo res ē vel ē. or̄o vera vl̓ falſad̓r. Om̄e mēdaciū eſt ꝯͣ grāmaticā xp̄i. qꝛ resextra ꝯueniūt. dicat̉ veritas ſicut resextra ſe hꝫ. Regula. d̓t auc̄. Deponētesdaciū. loqͥmī ꝟitatē vnuſqͥſqꝫ ꝓxīo ſuo. qꝛſumꝰ īuicē mēbra. ad Eph̓. iiij. Ecce grāmatica xp̄i ꝯſiſtit ī tribꝰ regl̓is .ſ. attribuere deooīa adiectiua niſi pctā. Scd̓a diffamarealiquem. Tertia facere bonā relatiōeꝫ de re.Scd̓a ſcīa ph̓oꝝ ē logica. docet diffinire diſputare rōes facere ſilogiſmosſeq̄ntias enthimemata vl̓ inductōes. Hācīuenerūt ph̓i ad diſputādū .ſ. hoīe ſꝫdyabolo. Sꝫ loyca xp̄i docet modū diſputādi ꝯͣ dyabolū. Dyabolꝰ magnꝰ ſophiſta facitml̓ta argumēta ꝯͣ illud qd̓ dēmꝰ cred̓e. vel ꝯͣilla dēmꝰ facere. vl̓ ꝯͣ ea dēmꝰ ſꝑare. Prīo dyabolꝰ tēptando de fide. arguit volēs inducere illū quē tēptat ad impoſſibile. Uerbigr̄a. qn̄ tēptat trinitate di. Quō ē poſſibile vnꝰ deꝰ ſit tres ꝑſone. qꝛ qͦt ſt̓ ſuppoſita; totſūt eſſentie. Ad argumētū poſſemꝰ rn̄dere loycā ph̓oꝝ. ſꝫ loycā xp̄i .i. vnā regu quā xp̄s pōt mētiri docuit di. Tresſūt teſtīoniū ⁊c̄. j. Io. v. Itē arguit incarnatiōe xp̄i di. Quō potes tu cred̓e deꝰ īcluſit ſe ī vtero vniꝰ puelle. receꝑit hūanita. qꝛ finiti ad infinitū nulla ē ꝓportio. Rn̄det̉ loycā xp̄i di. Potēſ ē deꝰ oīa facere ſuꝑabūdāter qͣꝫ petimꝰ aut intelligimꝰ. ad Ephe. iij.fundare ſe in potētiā dei. tūc dyabolꝰ p̄treplicare. Itē ꝯͣ hoſtiā ꝯſecratā dic̄. Quō in ꝑua hoſtia ē totꝰ xp̄s magnꝰ. qꝛ locꝰlocatū debēt ꝓportionari. Itē qn̄ frangit̉ hoſtia quō non frangat̉ xp̄s. Rn̄de regulā depotētia dei. qꝛ potēs ē deꝰ ⁊c̄. vbi. Et iſtā regulā allegauit Gabriel ꝟgini Marie q̄rentiQuō fiet iſtud ⁊c̄. eſt īpoſſibile apud deūom̄e vbū ⁊c̄. Luc̄.. Si loyca ph̓i velletisrn̄dere. dyabolꝰ ꝯcluderet vos. Ideꝫ qn̄ arguit ꝯͣ ꝟ̓ginitatē marie di. Quō eſt poſſibile⁊c̄. rn̄de dictā regulā. potēs eſt ⁊c̄. Et da exemplū de radio ſolis trāſeunte feneſtrā vi

treā. Scd̓o arguit dyabolus ꝯͣ ea debemꝰfacere. Quilibet dꝫ facere pnīaꝫ de peccatisne damnet̉. Et qn̄ vult facere aliquaꝫpnīaꝫ vel afflictionē dyabolꝰ loquēs imaginatiōi arguit di. Miſer tu interficies te. deꝰ vult interficias te. ſꝫ caue a peccatꝭ. qͥadeꝰ ē miſericors vult mortē pctōris ⁊c̄.Ezech̓. xviij. Rn̄de regulā xp̄i dicētis. Niſipnīaꝫ egeritis oēs ſil̓ ꝑibitis. Lu. xiij. Fūdare ſe in dei volūtate. qꝛ ſi aliter velles rn̄derehabet infinitas replicas. Ideo Eua peccauit qn̄ dyabolꝰ diſputauit ea dicēs. Curp̄cepit vobis deꝰ vt comederetis ex omniligno paradiſi. Ecce prima queſtio. Gen̄. iij.debuit rn̄dere fundando ſe in voluntate deiqꝛ ita ſibi voluit. ita ſibi placuit. Sꝫ ipſa reſpōdit aliter di. Ne fortemoriamur. Et dyabolus replicat. Nequaqͣꝫ moriemī. ſed eritisſicut dij ſcientes bonū malū. et ꝯcluſit. qͣreaccepit ⁊c̄. Tertio arguit dyaboꝰ ꝯͣ illa debemus ſperare dicēs. Quō tu poteris celuꝫaſcendere. qꝛ celum celi dn̄o. terrā aūt deditfilijs hoīm. Reſponde gratiā dei miſericordiā aſcendimꝰ. qui dicit. Penitentiamagite appropinquabit em̄ regnū celoꝝ. Mathei. iiij. Tertia ſcientia eſt rethorica docet prudenter rationes allegare ad obtinēdum quod petitur. Ita rethorica chriſti docet prudenter allegare petere ꝓprie coronaꝫa chriſto in oratiōe. in qua multi errant male allegādo. Domine faciatis vos mihi hācgratiā quam peto. qꝛ ego ieiuno. ego facioeccleſias. do elemoſynas pauꝑibꝰ. do eishoſpitiū. et ſic de alijs amore vr̄i. Hoc nihilvalet. īmo prouocat̉ ira dei. Ideo rethoricaxp̄i docet ꝓprie allegare dicens. Dn̄e vos feciſtis mihi tot gratias .ſ. in creatōne ad imaginem ſimilitudinē veſtrā. Similiter. Innatiuitate. qꝛ inter xp̄ianos. Item qꝛ baptiſatus ⁊c̄. Ideo domine cōpleatis et faciatismihi hanc gratiā. Ecce iſta eſt bona rethorica allegando ex parte dei tua. Ideo caueatis ne accidat vobis vt phariſeo. Lucexviij. qui ſemꝑ allegabat ex parte ſua dicensGratias ago tibi dn̄e qꝛ non ſum ſicut ceterihoīm. ⁊c̄. Et qꝛ male allegabat fuit a deo reprobatꝰ. Nota etiā exemplū de illo fratrequo ī vitaſpatꝝ. petijt gr̄aꝫ a deo allegādoex ꝑte ſua. quia dimiſit mundū ẜuabat religionē ⁊c. Et vmbra ip̄m ꝑcuſſit. Dupliciterdebetꝭ allegare. Prīo ex ꝑte dei ſuas excellen