Druckschrift 
1 (1488/89) Sermones de tempore. Pars hiemalis
Entstehung
Einzelbild herunterladen
 

Sermo

publice corā ppl̓o. hꝰ q̄ſtionis ē. qͥalegit̉ Mat. ix. qn̄ voluit ſuſcitare puellāmortua filiā pͥncipis ſynagoge eiecit oēs decamera ſuſcitauit ip̄aꝫ ſecrete ⁊c̄.. qꝛ dicit Gregꝭ. oīs xp̄i actio fuit nr̄a inſtructioUn̄ ſuſcitatio corꝑal̓ quā fecit ī mortuis figurabat ſuſcitatōꝫ ſpūalē quā facit xp̄us depctōribꝰ pnīam. vn̄ puella ſecrete in camera iacebat mortua. ſecrete ip̄aꝫ ſuſcitauitad on̄dendū nob̓ pctā ſecreta dn̄t publicari. ſꝫ ſecrete pn̄te pre .ſ. ꝯfeſſore mr̄e .ſ.autoritate eccīe. Puella .i. aīa ſecrete iacetmortua ī camera ꝯſcīe ſecrete eſt ſuſcitandaAuctoritas. Sedebit ſolitariꝰ tacebit. qꝛleuauit ſe ſe. Tren̄. iij. Nota ſedebit .ſ. quieſcēdo a pctīs ceſſando. qꝛ leuabit ſe ſe.non ſupra alios publice notorie peccādo.nec alios ſcandalizando. Uerbi gratia. Equis ī corde ſuo eſt ſecrete ſuperbꝰ preſumptuoſus elatꝰ ⁊c̄. ſꝫ extra nihil on̄dit. tūc puella .i. aīa ſecrete iacet mortua. Modꝰ reſurgēdi ē ſecrete hūiliari ꝯtritōꝫ. ꝯfeſſionemorōꝫ. Idē de auaro ſecrete fac̄ furtū. vſurā⁊c̄. ſufficit ſecreta pnīa .ſ. ꝯteri ꝯfiteri reſtituere ſecrete. Idē luxuria ſecrete peccat.ſꝫ ad extra nil ſcit̉. imo reputat̉ bonꝰ ⁊c̄. taliſufficit ſecreta pnīa ꝯteri cōfiteri recedere amala ſocietate ſic ſuſcitat̉ ſecrete morte culpe ad vitā gr̄e. Idē de īuidia quā tenēt ſecrete ī corde. odio. mala volūtate. rācore.de deſiderio vīdicte. tenet̉ petere veniā niſia d̓o ſecrete. exqͦ ꝯſtat mala volūtate. Ecce qͣre dic̄. ſedebit ſo. ⁊c̄. Sꝫ qꝛ xp̄us inuenitiſtū iuuenē mortuū publice notorie. publice corā oībꝰ ip̄ꝫ ſuſcitauit. in on̄t xp̄spctōres publici notorij publicā notoriam pnīaꝫ ſūt ſuſcitādi morte culpe ad vi gr̄e. qꝛ talibꝰ notorie pctōribꝰ ſuffic̄ ſecreta pnīa. imo dic̄ ſcpͥtura ſcā. qͣꝫ bonū eſt correpto māifeſtare pnīaꝫ. ſic effugies voluntariū pctm̄. Eccī. xx. qͣꝫ bonū imo ē neceſſarium māifeſtare pnīaꝫ. qꝛ ſuffic̄ ſuꝑbo vano pōpoſo notorio publico faciūt ſecretāpnīaꝫ. ſꝫ notoriā deponat ornamēta vanacornua. manicas. caudas. vt illi de fuer̄tſcādalizati bn̄ edificēt̉. d. O bn̄dictꝰ deꝰ eſt bn̄ reductꝰ tal̓. Idē vſurario notorio publice mutuat. x.. xij. vl̓ vēdit minꝰ ꝓpt̓ denarios ꝓmptos. vl̓ vēdit plꝰ ꝓpt̓ denarios ſꝑatos. ſic alijs ſpēbꝰ vſure. taliſufficit ſecreta pnīa. ſꝫ publica vt ſatiſfaciatoībꝰ publice. Itē publicꝭ raptoribꝰ. notorijs luxurioẜ ꝯcubinarijs ſufficit ſecrete

ꝯfiteri ſꝫ publice expellere malā ſocietatē dedomo. nec ſufficit dicere ꝯfeſſori. cetero cauebo ⁊c̄. nolo ip̄am expellere domo. qꝛ iretad lupanar. qꝛ tūc ip̄a ſe dānaret vos non. oꝑtet expellere vt ſcādalizati mala vr̄avita edificēt̉. Idē de mala volūtate īimicicia notoria publica totā patriā cōmouitqꝛ ſufficit ſecreta pnīa. ſꝫ faciat pacē publice laude dei edificatōe ppl̓i. Regula ēgeneral̓ in oībꝰ pctīs. ī ſecretꝭ ſufficit pnīaſecreta. ſꝫ ī notorio reqͥrit̉ pnīa notoria Secūda q̄ſtio eſt ſuꝑ dic̄. Acceſſit tetigitloculū. aūt portabāt ſteter̄t. Certū eſtxp̄s ſolo v̓bo imꝑando poterat iſtū ſuſcitare. qͣre acceſſit tetigit di. ⁊c̄. Illis ipſumportabāt vt deponerēt. qꝛ abſqꝫ poterat̉ip̄m ſuſcitare. Rn̄deo. xp̄s fecit ad on̄dē ſi pcōr mortuꝰ dꝫ ſuſcitari morte culpe ad vitā gr̄e oꝑtet portatores portanteiꝰ aīam ī inferno ip̄m deponāt. Nota qͣttuor portāt pctōrē ad ſepulturā inferni. duoan̄. duo retro. pͥmꝰ ē mala ꝯſuetudo. ſcd̓s ēmala ſocietas. tertiꝰ ē vana gl̓ia ſiue ꝯfidentia. qͣrtꝰ ē falſa ſpeſ. Primꝰ portator a ꝑte an̄d̓r mala ꝯſuetudo ml̓tas aīas portat ad īfernū. Uerbi gr̄a. qn̄ aliqͥs infirmat̉ vl̓ ſi perdit aliqͥd. vl̓ ſi ſint maleficiati filijs hn̄dis.ſtatim recurrūt ad diuīos. qn̄ rep̄hēdūtur a ꝯfeſſore vl̓ ab alijs. rn̄dēt: ꝯſuetudo ē.qd̓ eſt magꝭ pctm̄ qͣꝫ homicidiū. qꝛ eſt ꝯͣ p̄ceptū pͥme tabule Idē qn̄ rep̄hēdunt̉ de iuramēto. blaſphemia. ſic alijs: di. ꝯſuetudoeſt. Nota modū corrigēdi viciū. pͥmꝰ ꝯuenit parētibꝰ nutriēdo filios bn̄. ⁊c̄. ſcd̓s cuilibet īponēdo ſibi aliquā penaꝫ tali pctō ⁊c̄.tertiꝰ ꝯuenit dn̄is rectoribꝰ faciēdo ordīationē pena ⁊c̄. Idē fractōe feſtiuitatū tenēdo ferias. foꝝ. ꝯtractꝰ. ⁊c̄. d. ꝯſuetudo ē. ſꝫimo ꝯͣ leges. Sꝫ ꝯͣ legē dei. qͣꝫto ꝯſuetudo ēlōgior. tāto peccare ē gͣuiꝰ Idē qn̄ rep̄hēdūt̉ vſura. rn̄dēt. ꝯſuetudo ē. mutuare. x.. xij.⁊c̄ Idē dicūt illi vadūt ad lupanaria. ꝯſuetudo ē Idē dicūt ml̓ieres qn̄ rep̄hēdūt̉ vanitatibꝰ ornam̄toꝝ. caudaꝝ. manicaꝝ. ⁊c̄. d.ꝯſuetudo ē ml̓ieres ornēt ſe. Idē dicūt religioſi qn̄ rep̄hēdūt̉ de eſu carniū veſtibꝰ.camiſia. ꝯſuetudo ē O iſte portator duc̄ aīaſad infernū qͣdrigꝭ. qꝛ mala ꝯſuetudo v̓tit̉in naturā Dicūt phi qꝛ ꝯſuetudo ē alt̓a nat̉a⁊c̄. qꝛ difficile ē aſſueta relinq̄re. mal̓ aſſuetꝭ dic̄ ſcpͥtura. Si mutare p̄t ethyops pel ſuā aut pardꝰ varietates ſuas. vos poteritꝭ bn̄ facere didiceritꝭ malū. Hiere. xiij.