Sermo. VII.
diſtinctōꝫ ꝑſonaꝝ ꝑ rōꝫ igit̉ naturalē cognoſci pn̄t de deo ea q̄ ꝑtinēt ad eſſentie vnitatēn̄ aūt ea q̄ ꝑtinēt ad diſtinctōꝫ ꝑſonaꝝ Quiaūt nitit̉ ꝓbare trinitatē ꝑſonaꝝ nat̉ali rōefidei dupl̓r derogat. Prīo qͥdē qͣꝫtū ad dignitateꝫ ip̄iꝰ fidei q̄ eſt vt ſit de rebꝰ īuiſibilibꝰ q̄rōꝫ hūanā excedūt. vn̄ apl̓s dic̄ Heb̓. xj. ꝙ fides ē de n̄ apparētibꝰ. At apl̓s dic̄. jͣ. Co. ij. c.Sapīam loqͥmur int̉ ꝑfectos. ſapīaꝫ ꝟo nōhꝰ ſecl̓i. neqꝫ pͥncipū hꝰ ſecl̓i qͥ deſtruūt̉. ſꝫ loqͥmur dei ſapīaꝫ ī myſterio. q̄ eſt abſcondita.Scd̓o tal̓ derogat fidei qͣꝫtū ad vtilitatē trahēdi alios ad fidē. Cū eī aliqͥs ad ꝓbādū fidē inducit rōes q̄ nō ſūt cogētes cedit ī deriſionē infideliū. credūt eī ꝙ hmōi rōibꝰ īnitamur ⁊ ꝓpt̓ eas credāꝰ Que igit̉ fidei ſūt n̄ ſūttēptāda ꝓbare niſi ꝑ autoritates his qͥ autoritates ſuſcipiūt. Apd̓ alios ꝟo ſufficit d̓fendere n̄ eſſe īpoſſibile qd̓ p̄dicat fides. Dic̄ em̄Hyla. in li. de trini. Nō putet hō ſua ītelligētia generatōis ſacr̄m poſſe ꝯſeqͥ. Amb̓. etiaꝫdic̄. Impoſſibile ē generatōis ſcire ſecretuꝫ.mēs deficit. vox ſilet. hͦ s. tho. vbi sͣ. Sic igr̄articul̓ fidei firmit̉ adherēdū nō ē ꝓpt̓ rōꝫ naturalē. ſꝫ ꝓpt̓ diuinā reuelatōꝫ ⁊ ꝑ fidē. ſic em̄īduimur xp̄ꝫ recipiēdo ī nobis claritatē fid̓italibꝰ ſic īdutꝭ dic̄ apl̓s. Eratꝭ aliqn̄ tenebrenūc āt lux ī dn̄o vt filij lucꝭ ābulate. ad eph̓.v. Suꝑ hͦ dicā vobis vnā figurā qnā legīꝰEzech̓. jͣ. vbi dic̄ Ezech̓. ꝙ deꝰ on̄t ſibi int̓ cetera aīalia vnū aīal qͣdrifaciatū. d. ꝙ emittebat ſcītillas claras qͣi aſpectꝰ erꝭ cādētꝭ. Allegorice hͦ aīal figurabat quēlibꝫ xp̄ianū. qͦniā oīs bonꝰ xp̄ianꝰ hꝫ vnū caput qͣdrifaciatū Caput ē fides catholica. qͣttuor facies ſūtqͣttuor euāgeliſte. Prīa facies a ꝑte an̄ eſt facies hoīs. ecce euāgeliū btī math̓. qͥ ꝑ hoīemfigurat̉. Scd̓a facies a dextrꝭ ē faciēs leōis.Acce euāgeliū btī marci. Tertia facies a ſiniſtrꝭ ē bouis. Ecce euāgeliū btī luce. qͥ ꝑ bouē figurat̉. eo ꝙ tractat d̓ ſacrificio. Quartafacies retro altior eſt aqͥle. Ecce euāgeliū btīioh̓. qͥ altiꝰ alijs tractat d̓ xp̄i diuinitate. Sibonꝰ xp̄ianꝰ ē qͥlibꝫ dꝫ hr̄e vnū corpꝰ ⁊ vnūcaput qͣdrifaciatū. ⁊ dꝫ emittere ſcītillas claras .ſ. ꝯfitēdo articl̓os fidei. qꝛ n̄ ſufficit hr̄eclaritatē fidei ī corde. ſꝫ oꝫ emittere ſcītillasal̓s extīguit̉ fides ī corde. ſic̄ lucerna ardēs īlaterna q̄ nō p̄t ſpirare. Iō emittere dꝫ ſcītillas. d. Credo qͦlibꝫ die d̓ māe ⁊ d̓ ſero cū ꝓteſtatōe. ⁊ hͦ ꝯſiliū ē btī Hiero. Et ita faciebatdd̓. qͥ dic̄ d̓ ſe. Credidi .ſ. ī cord̓ ꝓpt̓ qd̓ locutꝰſum .ſ. ī ore emittēdo ſcītillas. ⁊ quo. ego aūt
hūiliatꝰ ſū nimiſ. Pro p̄miſſoꝝ ītelligētia ẜꝫſan. Tho. nota. ij. ij. q. ij. ī pͥn. ſiue ī ꝯtinuatōne ꝙ duplex ē actꝰ fidei .ſ. īterior ⁊ exterior. interior actꝰ fid̓i ē credere. ſꝫ ꝯfeſſio oris eoꝝ. q̄ſūt fidei ē actꝰ fidei exterior. De actu pͥmo ſiue īteriori qͥ ē credere agit ſ. tho. ij. ij. q. ij. ꝑ totū. Et de actu fidei ext̓iori qͥ ē ꝯfeſſio agit̉. q.iij. Credere aliqͣ q̄ ſūt sͣ rōꝫ nat̉alē eſt d̓ neceſſitate ſalutꝭ. ſil̓r fides. dic̄ ſ. tho. vbi sͣ. q. ij. iijſcpͥ. iij. di. xxiiij. art̓. iij. q. j. imo credere aliqͣ q̄rōe nat̉ali demōſtrāt̉ ē neceſſariū. ſcd̓a ſcd̓e.ibi sͣ. ar. iiij. Sn̄ fide (inqͥt apl̓s ad Heb. xj).īpoſſibile ē placere d̓o. Lredere āt ea q̄ ſūt sͣrōꝫ n̄ eſt leuitatꝭ vt dic̄ s. tho. iij. di. xxiiij. ar.iij. q. ij. idē ꝯͣ gētiles. li. j. c. iij. Idē q̄rit ſ. Tho.d̓ actu fid̓i ext̓iori .ſ. ꝯfeſſiōe Utꝝ ꝯfeſſio fid̓iſit d̓ neceſſitate. Ad quā q̄ſtiōꝫ rn̄t. ij. ij. q. iij.ar. ij. ꝙ ꝯfeſſio fid̓i ē d̓ neceſſitate ſalutꝭ. tuncſolū qn̄ ex eiꝰ omiſſiōe ꝑiclitat̉ honor dei vl̓vtilitas ꝓximi. puta ſi aliqͥs īterrogatꝰ d̓ fid̓tacerꝫ. ⁊ ex hͦ crederet̉. vl̓ ꝙ n̄ hr̄et fidē vl̓ ꝙ fides n̄ eēt ꝟa. vl̓ alij ꝑ eiꝰ taciturnitatē auerterēt̉ a fide. In hmōi eī caſibꝰ ꝯfeſſio fid̓i ē d̓nccītate ſalutꝭ. auctoritas ad hͦ ad ro. x. Corde credit̉ ad iuſticiā. ore āt ꝯfeſſio fit ad ſalu.Dieo. ij. ꝙ ferꝝ ī fornace n̄ ſolū recipit claritatē ſꝫ etiā calorē ardētē ꝯͣ ſuā naturaꝫ. ſicnos īduēdo xp̄m n̄ ſolū r̄cipimꝰ claritatē fidei ſꝫ etiā calorē ardētꝭ caritatꝭ. ꝯͣ frigiditatēīdeuotōis ⁊ negligētie faciēdo oꝑa dei cū ardore ⁊ feruore ſpūs diligēt̓. De iſto gͦ ardoredic̄ xp̄s Ignē veni mittere ī terrā. ⁊ qͥd voloniſi vt ardeat. Lu. xij. Ardꝫ āt ignꝭ caritatisqn̄ religioſus n̄ ē negligēs ſꝫ diligēs. Idē dicat̉ de clericꝭ ⁊ laicꝭ ẜm ꝙ expediens erit. Deiſto igne caritatꝭ dicā vob̓ vnā figuraꝫ de qͣLeui. vj. p̄cepit deꝰ di. Ignis ī altari ſꝑ ardebit quē nutriet ſacerdos ſubijciēs ligna mane ꝑ ſingl̓os dies impoſito holocauſto deſuꝑ. Allegorice altare eſt cor deuoti xp̄iani īquo offert̉ deo illud ſacrificiū de qͦ dicit Dauid. Sacrificiū deo ſpūs cōtribulatus. qd̓fit qn̄ hō recedit de peccatis ⁊ mala vita quātenuit. ⁊ cōiter offert̉ deo iſto mō ſacrificiuꝫin altari cordis. de quo dicit. Ignis in altari ſemꝑ ardebit. ſcꝫ ignis ardētis charitatisſꝫ ſtatim extinguit̉. Sic religioſi in nouiciatu incipiūt bene ⁊ deuote ſeruire deo. ſed extinguit̉ poſtqͣꝫ ſunt ꝓfeſſi. ⁊ hn̄t ꝑtē in caudaaſini. quia ⁊c̄. Idē de clericis qn̄ dicunt miſſam nouā. ſꝫ pꝰ extinguit̉ ⁊c̄. Idem de laicisin quibus accendit̉ ignis caritatis ⁊ deuotionis in aliquo ẜmōe. ſed pꝰ ſtatī extinguit̉