baptizatꝰ pōt baptizari forma hic expreſſa.No ꝙ vbi dubitat̉ an ſolēnitas debita īteruenerit debet in dubio reiterari. ad hͦ de ꝯſe. di. i.ſolēnitates. ⁊ qd̓ hic dr̄ de baptiſmo proceditetiā de ꝯfirmatiōe ſeu de chriſmatiōe ẜm doc.Idē dicerē in oībꝰ alijs ſacramētis nō iterabilibꝰ eadē rōne. Itē noͣ caſū in quo ſacramētūꝯfert̉ ſub ꝯditione. hec tn̄ nō ē ꝓprie ꝯditio cūſit de preterito nō enī ſuſpēdit actū qꝛ certū ēnature vtrū fuerit baptizatꝰ. vt noͣ. ī. l. cū ad tēpus. ff. ſi cer. pe. ¶ Ultīo quero in quo dubioprocedit iſte tex. Doc. inſtant ſed finalis ⁊ vera ꝯcluſio ē ꝙ procedit tā in dubio facti qͣꝫ iurꝭ.⁊ pͦ pone̓ exᵐ cū reꝑit̉ infans expoſitꝰ ſine ſigͦbaptiſmi. nā dubiū ꝯſiſtit in facto. De 2º. pn̄tponi multa exª ex noͣ. sͣ. c. ꝓx. puta ſi fuit dictūbaptizo te in noīe xp̄i. nā in iure dubitat̉ vtrūiſte ſit baptizatꝰ ideo pōt baptizari ſb̓ iſta formā de qua hic. ¶ In glo. fi. in fi. dic ꝙ iſta qōnō procedit ad tex. relata qꝛ exquo premittitproteſtationē ꝙ nō intēdit baptizare ſi erat baptizatꝰ nō pōt dici ꝙ īprimat̉ nouꝰ character.Itē ſine illa ꝓteſtatiōe tene ꝙ nō īprimit̉ nouꝰcharacter ſi iterū quis baptizet̉ ſed tm̄ fit reiteratio in facto. ar. in. c. in geneſi. de elec. nā dominiū alicꝰ rei nō pōt ampliꝰ hr̄i qͣꝫ ſemel ⁊ bishr̄i nō pōt. vt in. c. īter dilectos. de fi. inſtrumē.multo fortiꝰ hͦ ē dicendū in charactere. ⁊cͣ.MOES. 5verū SacrameHoc dicit vſqꝫ adtū baptiſmi vtiliter ꝯfert̉ ꝑuulis lꝫ nōcredāt nec intelligāt ⁊ remittit̉ eis peccatū originale. Et diuidit̉ tota decre. i duas ꝑtes. pͦ ponit exordiū probās magnas qōes maxīe fidētāgentes referēdas eſſe ad papā. 2ª ibi in quibuſdā. ponit epl̓aꝫ que qͣtuor hꝫ ꝑtes ſicut qͣtuor ſunt qōnes. 2ª ibi verū. 3ª ibi ſed adhuc. 4ibi itē queritꝭ. Prima ſubdiuidit̉. pͦ ponit̉ he̓ticorū obiectio duabꝰ aucͣtibꝰ munita. 2ª ibi adipſiꝰ ſo. 3ª ibi ceterū aucͣtibꝰ rn̄det. ¶ Nō pͦ ꝙmagnarū cauſarū deciſio reſeruāda ē ſoli apl̓ice ſedi. pro hͦ. c. vt debitꝰ. sͣ. de appel. ⁊. c. qͣꝫuisde elec. li. vi. hīc ē ꝙ nemo citra papā pōt ferreſnīaꝫ ſuꝑ depoſitōe ep̄i. iij. q. vi. accuſatꝰ. ⁊. c. qͣꝫuis. ⁊. c. ij. de tran. prela. ⁊ preſerti ſi talis cā attingit articulos fidei vl̓ ſacramēta eccleſie. hicenī agebat̉ de ſacramētis eccleſie. Et ex hͦ ⁊ extex. infero ſolū papā ꝯgnoſce̓ poſſe ⁊ deciderecās fidei ⁊ ſacramētorū eccleſie. In ꝯtrariū tn̄facit glo. in. c. anaſtaſius. xix. di. que vr̄ velle ꝙpapa in cā fidei debet ꝯgregare ꝯciliū. ⁊ in talicā ꝯciliū ē ſupra papā. ⁊ ſic aliqui rudit̉ intelligentes illā glo. aꝑte veniūt ꝯtra iſtū tex. vn̄ dicꝙ regl̓r ſolꝰ papa pōt decidere cām ꝯcernentēfidē ⁊ ſacramētū eccleſie vt probat̉ hic ⁊ in. c.hec ē fides. xxiiij. q. i. Ad. c. anaſtaſiꝰ. dic ꝙ ibipapa voluit decidere ꝯtra aliqd̓ ſtatutū ꝑ eccleſiam qd̓ nō poterat ſine ꝯcilio qꝛ vbi in cā fideiꝯſtat de iudicio totiꝰ eccl̓ie papa nō pōt aliꝗddecerne̓ ꝯtra ſtatutū eccleſie qꝛ poſſet papa ēe
hereticꝰ ⁊ ſic errare in fide xl. di. ſi papa. ſꝫ tota eccleſia errare nō pōt vt ī. c. arrecta. ⁊ ibi bo.glo. xxiiij. q. i. ¶ 2º. no ꝙ xp̄s orauit pro petrovt nō deficeret eiꝰ fides. Ex qͦ infert̉ ꝙ fidesxp̄iana deficere nō pōt qꝛ nō ē preſumēdum ꝙxp̄s fuit fruſtratꝰ labiis ſuis ¶ Sꝫ ꝯtra hͦ op.xp̄s orauit pro Petro gͦ ſequit̉ ꝙ ſucceſſorespetri nō poſſent errare qd̓ tn̄ ē falſuꝫ. nā papapōt peccare vt in. c. aliorū. ix. q. iij. ⁊ pōt eſſe hereticꝰ vt in d. c. ſi papa. Item pōt eſſe ignarusadeo ꝙ ꝓpt̓ inſufficiētiā pōt reſignare papatūvt in. c. i. de renū. li. vi. gͦ rō lr̄e nō ꝯcludit vt ꝓpt̓or̄onē xp̄i factā in ꝑſona petri ſit recurrēdū adpapā in cauſis arduis. So. dicūt hic docto. ꝙxp̄s orauit pro petro ⁊ ſucceſſoribꝰ ſuis vt nōdeficerēt tā in fide qͣꝫ in moribꝰ. nā ſucceſſoresin fide ⁊ moribꝰ erūt ſalui nec errabūt in fide.Ad id qd̓ dr̄ de hereſi rn̄dēt ꝙ orauit pro Petro ⁊ eccleſia. Ego al̓r dicerē ꝙ quēadmodūptās tradita Petro fuit ſibi tradita in ꝑſouaeccleſie ſed ſibi tanqͣꝫ capiti vt noͣ. probat̉ in. c.quodcūqꝫ. xxiiij. q. i. ⁊ in. c. ita dn̄s. xix. diſt. itaxp̄s orauit pro Petro .i. pro tota eccleſia in ꝑſona petri ſed pro petro principl̓r tanqͣꝫ pro capite vt nō defice̓t fides petri. fides aūt petri eſtfides vl̓is eccleſie. ⁊ ideo recte ꝯcludit̉ ꝙ eccleſia tota errare nō pōt qn ſaltī remaneat in vno⁊ ita probat̉ ꝑ Augꝰ. ⁊ ē tex. cum glo. noͣ. in d..c. arrecta. xxiiij. q. i. ſed qꝛ papa ē caput hꝰ eccleſie ⁊ preſumit̉ oībus ſanctior ⁊ doctior. xl.di. c. i. ideo ad ipſū ē recurrendū in cauſis maxime arduis. qꝛ de facili nō pōt totā eccleſiamꝯgregare dubio maxīo exn̄te. ⁊ vide glo. noͣ. inc. qͣꝫuis. xxi. di. que dicit ꝙ vbi ſunt boni xp̄iani ē Romana eccleſia. vn̄ pꝰ mortē xp̄i fidesremanſit ſolū apud beatā virginē ſic poſſet ꝯtīgere qd̓ abſit ꝙ apud vnū ſolū dūtaxat fideleꝫlꝫ feīaꝫ poſſet ꝯſiſtere recta fides. ¶ Noͣ 3º. in§. quibuſdā ꝙ lex moſaica nō ē ſeruāda cū euāgelio nec circūſio cū baptiſmo. vn̄ baptiſmꝰ ſucceſſit circūciſioni nō aūt ꝯcurrit cū circūciſiōe.¶ Itē noͣ ꝙ baptiſmꝰ ꝯpetit cuiqꝫ ſine diſtinctione ſexus vel etatis. ¶ Itē noͣ hic aꝑtū ꝙ inlege diuina etiā maſculinū ꝯcipit feīm ita aꝑtearguit hic tex. nā xp̄s dicit niſi quis renatusfuerit. ⁊cͣ. ⁊ dicit̉ ꝙ ꝑ hͦ includere voluit maſculos ⁊ feīas. nō ſolū gͦ in lege humana maſculinū ꝯcipit feīm. l. ſi ita. ff. de lega. ij. ⁊ in. l. i. ff.de ver. ſigni. ⁊ xvij. q. iiij. ſi quis ſuadēte. iūctoc. mulieres. de ſen. ex. ſed etiā in lege diuinavt hic. qd̓ tene mēti. Itē noͣ duos effectꝰ circunciſionis antique nā tollebat̉ peccatū ⁊ euitabat̉ dānatōis periculū ſed ꝑ hͦ nō poterāt ꝑuenire ad regnū celeſte. Baptiſmꝰ v̓o hꝫ tresprincipales effectꝰ. pͥmꝰ inducit remiſſionempeccatorū. 2ꝰ tollit dānatōis periculū. 3ꝰ aꝑitregnū celeſte. ⁊ dic 4º. ꝙ infundūt̉ gr̄e ⁊ virtutes ⁊ in ipſo baptiſmo. vt. jͣ. in v̓. illud. ⁊ in cle.i. de ſum. tri. in fi. dic etiā clariꝰ ꝙ ꝑ baptiſmūdimittit̉ nedū peccatū ſꝫ etiā oīs pena peccati