De ꝯuer. ꝯiug. 32
ſed aduerte. qꝛ ar. potius in contrariū colligit̉ex iſto tex. nā hic papa exp̄ſſe dicit maritū nonmodicū deliꝗſſe ī eo ꝙ captōſe ⁊ doloſe īduxitiſtā ml̓ierē ad cōſētiēdū ⁊ ī fi. tex. īnuit ꝙ ſi mulier iſta ꝯtinuiſſꝫ potuiſſꝫ maritū r̄petere n̄ obſtāte cōſēſu ſuo. qꝛ ille cōſēſus nō erat validꝰ exqͦ doloſe fuit extortꝰ. n̄ .n. ē veꝝ qd̓ ſubijcitur ingl. ꝙ ſi iſta cōtinuiſſet fuiſſꝫ audita exqͦ nō emiſerat votū ꝯtinētie nec ꝓmiẜat ītrare r̄ligioneꝫcū eēt iuuēis. nā totū ꝯͣrium glo. ſenſit in. c. vxoratꝰ. sͣ. eo. vbi ꝯcludit ꝙ ex ſola licētia mulierisſibi p̄iudicat. lꝫ ex offō ep̄i poſſit īgreſſus reuocari. dic gͦ ꝙ ex alio capite iſta mulier fuiſſet audita ſi ꝯtinuiſſet .ſ. qꝛ ſpōte n̄ ꝯſēſit. ſꝫ dolo fuit īducta. ¶ In gl. penl̓. ibi mōaſteriū eo īuito noͣ.bn̄ hāc gl. ſacit .n. ad multas. q. vt ſi dicamus ꝙſi r̄ligioſus ꝯuēit̉ ex eo qd̓ egerit an̄ īgreſſū pōtnihilominꝰ mōaſteriū ſuſciꝑe defēſiōeꝫ ⁊ illo inuito ꝓpōere oēs exceptōes ſibi cōpetētes ⁊ ſicn̄ tātū bōa īgreſſi trāſeūt ī monaſteriū ſꝫ oē iusr̄ale ⁊ perſonale ſibi cōpetēs. ¶ 2º. facit iſta gl.iūcto tex. ꝙ ſi r̄ligioſus cōuenit ex geſtis ante īgreſſū poſſit iudiciū fūdari ī ꝑſonā illiꝰ religioſi qd̓ īdubio ꝓcedit qn̄ negat̉ validitas īgreſſꝰꝗd aūt ī alijs caſibꝰ plene uoͣ. ꝑ legiſtas ī aucͣ. cāq̄ ſit cū monacho. C. de epiſ. ⁊ cle. ⁊ puto ꝙ poterit duplex practica obẜuari. pͥº. vt ſit ī iudiciod̓ cōſēſu ſuꝑioris. 2º. vt mōaſteriū ſuſcipiat defēſionē. ⁊ hͦ mihi plus plꝫ qd̓ vr̄ place̓ Do. Bal. īaucͣ. cā p̄all̓. ¶ In ea. glo. ibi credo ꝙ bn̄ pōt. hͨꝑticl̓a vr̄ ꝯͣriari his q̄ p̄mittūt̉ ī gl. nā ſi ꝑ adulteriū vxoris īgreſſus remāſit validꝰ gͦ mōaſteriuꝫ poterat reſiſte̓ ſi iſte vult exire ⁊ acciꝑe ml̓ierē niſi velis ſaluare glo. vt ꝗdā dicūt vt ꝓcedatqn̄ maritꝰ exit an̄ ꝓfeſſionē. ſꝫ certe tc̄ qō gl. eētīutil̓. nec oporterꝫ pōderae̓ ꝙ ml̓ier fuit d̓ceptaqꝛ an̄ ꝓfeſſionē n̄ obligat̉ mōaſterio. vt ī. c. ſuꝑeo. sͣ. de regula. ¶ In ea. gl. ibi ſꝫ ꝗd ſi vir ſornicet̉ noͣ hanc ꝑticulā gl. vſqꝫ ad fi. nam limitatmultū iura dicētia adulteria cōiugꝭ mutua ꝯpēſatōe tolli. vt ꝓcedāt illa iura qn̄ vt̓qꝫ remanſitī ſeculo. ſecꝰ ſi is ꝗ ſuerit ꝯtinēs ītrauit r̄ligiōeꝫtc̄ eī nō fiet cōpēſatio cū adulterio ſb̓ſeq̄nti. rōqꝛ iſte mutauit ſtatū ⁊ nō ē āpliꝰ ſui iurꝭ. fc̄it. l. ſiex cā. §. papinianꝰ. ff. d̓ mino. ꝗnīmo ſēſit Guil.ꝙ ſi maritꝰ cōmiſiſſet 2º. adultiū ⁊ poſtmodū intraſſꝫ r̄ligionē n̄ ꝯpēſat̉ adult̓iū ꝯmiſſū an̄ īgreſſū. qꝛ iſte mutauit ſtatuꝫ ⁊ eſt effectꝰ nouꝰ hō qd̓dictū nō vr̄ veꝝ. qꝛ nō potuit mutare ſtatū cū p̄iudicio mulieris cū an̄ īgreſſū ſuerit vxori iusacꝗſitū r̄plicādi d̓ adulterio mariti ꝯͣ exceptōeꝫadulterij ꝓpͥi. ⁊ hͦ ſatꝭ vr̄ ſētire Hoſti. hic ꝗ format hanc. q. ſatꝭ vtilē. pōe ꝙ maritꝰ ꝗ cōmiſeratadult̓iū ī ſeculo trāſiuit ad religionē r̄petitur aml̓iere ipſe excipit d̓ adult̓io illiꝰ ml̓ieris ip̄a replicat ꝙ ⁊ ip̄e cōmiſit an̄ adulteriū. q̄rit̉ nūꝗdpoſſit exire īuito mōaſterio ſi ꝯfitet̉ r̄plicatōeꝫml̓ieris ⁊ dicit qꝛ ſic. vn̄ hͦ cāu ſtat̉ ꝯfeſſioni mariti. lꝫ vēiat ī p̄iudiciū ꝓfeſſionis de qͦ dicit caſū eē in. c. penul. d̓ rap. ſecus dicit vbi agitur de
mr̄imōio carnali. tc̄ enī nō ſtaret̉ cōfeſſiōi cōiugis ꝯͣ mr̄imōiū. vt ꝓbat̉ ī. c. ſuper eo. de eo ꝗ cōgno. cōſang. ⁊ cū hͦ dicto trāſeunt cōir hic doct.ſꝫ aduerte qꝛ hͦ īdiſtīcte tenere eſſet aꝑte dicereꝯͣ caſū. c. vidua. sͣ. ti. ꝓx. vbi tex. aꝑte dicit ꝙ exquo cōſtat de ꝓfeſſiōe alicuiꝰ tacita vl̓ exp̄ſſa n̄ſtat̉ cōfeſſiōi ip̄iꝰ ī ꝯͣriū etiā cū iuramēto. ꝓ hͦ facit. qꝛ cōfeſſio tēdit ī p̄iudiciū mōaſterij gͦ plenen̄ ꝓbat qꝛ lꝫ valeat cōfeſſio ꝯͣ cōſitētē nō tamenꝯͣ tertiū. vt. xiiij. q. ij. ī prī. ⁊ ī. c. i. de cōfeſ. ¶ Itērō. c. sͣ. eo. hꝫ locū ī caſu nr̄o. naꝫ de facili poſſetiſte īgreſſus collude̓ cū vxore ſua ī p̄iudiciū ꝓfeſſiōis facte. iō ītelligo illud. c. penul. all̓. ꝑ Hoſti. qn̄ iſte īgreſſus ſtat ꝓ īgreſſu ⁊ ꝯͣ mr̄imōiūde cōſēſu ſuꝑioris. tūc eī nō ē veriſil̓e ꝙ falſumcōfiteat̉ ꝯͣ ſe. iō talis confeſſio ſibi p̄iudicat ⁊ ꝑcōſequēs mōaſterio ꝙ ꝑmiſit eū agitare illā caꝫ⁊ idē ē ī mr̄imōio carnali. nā vꝫ cōfeſſio ī p̄iudiciū mr̄imōij. quādo eſt facta ab eo ꝗ ſtat ꝓ matrimonio. vt ī. c. atteſtationes. ⁊ ibi per hoſti. jͣ.de deſpon. impu.Ccedēs enutpeie pōc nōUxor maritū proFobſtāte licētia ꝓfitendi ab ea mētu extorta. Prio ꝑtꝭ narratio. 2º. iudicis datio. ibi qͥcirca. ¶ No pͥº. ex iſto tex. ꝙ ſicut ad mr̄imōiūcōtrahēdū reꝗͥritur oīo cōſēſus liber. vt in. c. cūlocū. jͣ. de ſponſa. ita ⁊ ī ſeparatōe matrimonii qͦadthoꝝ. vn̄ vt vides hec datio licētie fuit nullametu ītercedēte. ⁊ ꝓ hͦ. c. notificaſti. xxxiij. q. v.¶ Noͣ 2º. ar. ꝙ vxor iuuenis marito intrāte religionē nō tenet̉ ītrare monaſteriū faciendo ꝓfeſſionē. ſed ſatis ē ꝙ ītret vt poſſit ibi vitā honeſtā ducere. hoc tn̄ n̄ credo de iure veꝝ p̄. c. adapl̓icā. sͣ. e. ⁊ ꝑ. c. qꝛ agatho. xxvij. q. ij. ⁊ ad iſtūtex. dic ꝙ hic narrat̉ factū ⁊ non ponit̉ ius. ſedquero nunꝗd iſte maritus potuit licite relīquere hītū ⁊ ꝓpͥa auctoritate exire mōaſteriū. Io.an. dicit ꝙ nō. ſed ꝙ peccauit ẜm eū. qꝛ quo adſe ⁊ ſui p̄iudiciū potuit monaſteriū ītrare. vxortamen potuit eū īuitū de monaſterio abduce̓ ⁊hͦ vltimū tꝫ h̓ Inno. ſed primū dictum Io. an.n̄ videt̉ vſqꝫ quaqꝫ veꝝ. ⁊ cōtrariū aperte ſentitInno. ī. c. quidam. sͣ. e. ꝓbat̉ rōe nō enī poteſtmaritus vxore īuita emittere votum cōtinētievt ī. c. vna ſola. xxxiij. q. v. ¶ Itē maritus iſtemultum peccauit vxorē deſerēdo aut dando ſibi cauſā adulterādi. vt in. c. ſi tu abſtines. xxvij.q. ij. gͦ vt non ꝑſeueraret in peccato ⁊ vt muliernon incidat in adulteriū licite potuiſſet propͥaauctoritate exire. vn̄ hic ī nullo noͣt̉ maritꝰ iſte.qꝛ hītum reliquit. ¶ In glo. ij. ibi ⁊ ſic ꝑ pͥmū⁊ vltimum. noͣ bn̄ iſtam glo. qꝛ facit ad multa ⁊collige ex ea ꝙ ꝑ extrema colligitur medium ⁊facit hͦ ad ꝓbādū p̄ſcriptōnē vt probata poſſeſſione in prin. ⁊ in fi. preſumat̉ ꝙ quis medio tēpore poſſederit. tꝫ gl. xvi. q. iiij. c. volumꝰ. ⁊ plenius de hoc ꝑ Bar. ī. l. celſus. ff. de vſucapi.2º. noͣ glo. iuncto tex. ꝙ agens certum quid permetum non preſumitur ex taciturnitate ſequētꝭ
y 4