De cle. nō reſi.
ꝯͣria. vnde exquo eligit ꝯͣriā vitā fuit a pͥma tp̄ofacto excluſus. xxij. q. i. cū renūciat̉. aut tm̄ eſt effectus. miles ⁊ non exercet ſeua nec actū ꝓrſusꝯͣriū clericatui ſꝫ viuit honeſte vt clericus ⁊ gaudet pͥuilegio. ita ſentit ibi Inno. ſꝫ ego dubitarēꝗd in eo milite ꝗ iurauit illa de ꝗbꝰ ē glo. in. l. pe.ff. ex ꝗ. ca. ma. nā int̓ cetera vere militādꝰ dꝫ iurare nō vitare mortē ꝓ republica. ⁊ iſte actꝰ ꝓrſusē conͣrius clericatui cū clericatus officiū reddatclericū inhabilē ad pugnādū etiā cū infidelibusvt in. c. ex multa. jͣ. de vo. ¶ Ultīo hic q̄rit̉ ꝗd ſiclericus in minoribꝰ nō efficit̉ miles nec ꝯiugatus ſꝫ nō vult deferre tonſurā. nūquid poſſit addelationē cogi. Abb. hic ꝙ nō. alle. noͣ. in. c. i. ⁊. c.tue. jͣ. de apoſta. ⁊ cū hoc dicto tnͣſeūt cōit̓ doc. ⁊ſatis mihi placꝫ. nā exquo pōt adhuc elige̓ vitālaicalē ꝯͣhēdo mr̄imoniū ita poſſit habēdo ſpēad mr̄imoniū ꝯͣhēdū. ꝓ hoc. c. in audiētia. ⁊. c. cōtīgit. de ſen. ex. vbi ꝯpellūt̉ tm̄ cauſatiue .ſ. ſi gaudere volunt priuilegio clericali ⁊ hoc noͣ bene.¶ De clericis non reſidētibus. ℟ica¶ Supra viſū fuit in duobus titul̓ p̄cedētibusqͣlit̓ clerici bn̄ficiis p̓uēt̉ ꝑ mulieꝝ ꝯſortia. Merito nūc ſubiicit̉ qͣlit̓ ſūt remouēdi ꝓpt̓ nō reſidētiā ī bn̄ficiis. vl̓ pōt ꝯtinuari ꝯgruētiuſ. qꝛ cle̓ici n̄ſolū īhoneſte viuūt ſectādo mulieꝝ ꝯſortia. ſꝫ etꝭī bn̄ficiis eoꝝ ū reſidēdo ⁊ fructuſ eoꝝ capiēdomerito ſubiicit̉ hec rubrica. de cle. nō reſi.On liceatEp̄o nō lꝫ ſine licentiapape trāſire ad aliumep̄atū ip̄m acceptādoal̓s pͥuat̉ hītu ⁊ ābitohͦ. d. cū glo. i. pͦ ponit̉ di16ctū. ſcd̓o rō. ibi manifeſta. tertio rōnis rō. ibi cū multis. ¶ Primo noͣ.ep̄m nō poſſe ꝓpria aucͣte tnͣſire ad aliū ep̄atuꝫqd̓ ꝓcedit etꝭ ſi eēt electus ſiue poſtulatus ab eccleſia illa vacāte. nō enī dꝫ qͣcūqꝫ ex cā dimitte̓ep̄atū ſuū ſine lnīa pape. ē enī illi adeo mr̄imōialit̓ alligatus. vt etiā cā religiōis nō poſſit ip̄m deferre in. c. lꝫ. de regu. ⁊. c. veniēs. de renū. ⁊ hēntlocū p̄dcā etꝭ in īferioribus cle̓icis. vt in. c. admonet. ⁊. c. qd̓ in dubiis de renū. ¶ Scd̓o noͣ lr̄amibi māifeſta. ꝙ id qd̓ colligit̉ ex ꝯiecturꝭ. ⁊ ex veriſimilibus p̄ſūptiōibus dr̄ māifeſtū. ꝓ qͦ bo. texī. l. lꝫ. de le. i. vbi dr̄ euidēs volūtas teſtōris q̄ exꝯiecturiſ elicit̉. ¶ Tertio noͣ ꝙ valꝫ ar. a cōit̓ accidētibus ⁊ tene mēti ad hͦ iſtū tex. nā ſic̄ arguittex. h̓ nullus ē īuētus ꝗ hoc face̓ ⁊cͣ. ⁊ de hͦ ar. vtde gl. ⁊ Cy. in. l. neqꝫ natales. C. de ꝓba. Ultīonoͣ ꝙ ꝗs nō p̄ſumit̉ dimicte̓ bn̄ficiū ſuū ꝓ viliori⁊ hͦ inducit̉ ad noͣbilē. q. ꝗdā clericus ſenex permutauit bn̄ficiū ſuū pingue cū tenui cuiuſdamnepotis ſui. nūꝗd ex hoc debeat p̄ſumi fraus vtſic renūciauerit affectu carnali ⁊ vt poſt morteꝫſuā. bn̄ficiū pingue remaneat peneſ nepotē Io.
an. ī. c. ij. de renū. li. vi. ſētit ꝙ ſic ꝓ hͦ mēſ illiꝰ. c. cōcurrūt enī in hoc caſu tres p̄ſūptōes. Prima cōiūctio ſāguinis. ar. c. graue. jͣ. de p̄bē. Scd̓a rō ſenectutis. Tertia qꝛ nō ē veriſil̓e ꝙ ꝗs velit bn̄ficiū pīgue dimitte̓ ꝓ tenui. ar. c. ſuꝑ hoc de renū.⁊. l. cū de indebito. ff. de ꝓba. Io. de lig. ſentit hicoppoſitū. nec ob. ẜm eū. d. c. ij. qꝛ ille ibi fuit vſusiure ꝓhibito. iſte aūt vtit̉ iure ꝯceſſo. nec obſtāedꝫ ꝯſāguinitas exquo al̓s ille ē idoneꝰ. ar. lvi. dinoſti. ⁊. lxxxvi. di. nō ſatis. moderniores magisvidēt̉ inclinare in opi. Io. an̄. Ago ſic dicereꝫ ꝙaut inſūt alique p̄ſūptiōes elidētes ſeu offuſcantes p̄dictas. ⁊ tūc nō ſufficiūt ad fraudē ꝓbādāpone exēplū bn̄ficiū pingue exigebat magnā curā forte huic ſeni intolerabilē. vel locꝰ bn̄ficij nōerat ſibi tutus ſeu aer nō ꝯferebat ſibi. ꝓ hoc. c.ad ſupplicationē de renū. ⁊. c. cū venerabil̓. de excep. facit. c. ad qōnes. de re. ꝑmu. ſꝫ ceſſantibꝰ hiſꝯiecturis p̄ſumerē fraudē ꝓpter rōes p̄dictas. ⁊ꝑ iſtū tex. ꝗ iudicio meo optīe facit ad deciſiōeꝫhuiꝰ. qnā ꝯciliū h̓ mouet̉ ex eo qd̓ cōit̉ ep̄i face̓ſolēt Itē videmꝰ in clericis. nā nō facile ſolēt dimittere bn̄ficia pīguia ꝓ vilioribꝰ. īmo totis cōnatibus ſolent ſemꝑ creſcere in bn̄ficiis. ⁊ ex hiſp̄ſūptiōibꝰ ſatis pōt ferri ſnīa. ar. hic ⁊ sͣ. de p̄ſūpc. afferte ⁊ facit. l. indicia. C. de rei ven. ¶ In gl.i. ibi al̓s ꝑderet habitū ⁊cͣ. Ex his verbis ſētit gl.intellectū ad tex. nr̄m. vt nō liceat ep̄o tnͣſire adaliā ciuitatē .ſ. cā tn̄ſferēdi ibi ſedē vt ſic deīcepsſit ep̄us ſcd̓e ſedis vel eccl̓ie ⁊ nō pͥme. ⁊ iſte ītellectus ē verꝰ in ſe ⁊ ſatiſ lr̄e ꝯſentaneꝰ. vt pꝫ ex fi.ipſiꝰ. Alij ītelligūt qn̄ trāſit cā faciēdi morā ibidiuturnā. iſte ītellectꝰ ē verꝰ in ſe nō tn̄ ꝯgruit lr̄eAlij intelligūt qn̄ tnͣſit cā inuadēdi t̓ras alte̓iꝰ. ſꝫtene pͥmū intellectū. ⁊ intelligūt doc. ⁊ bn̄ ꝙ iſteep̄ſ pͥuabit̉ ꝑ ſnīaꝫ pape. qꝛ nemo citra papā pōtep̄ꝫ a ſuo ep̄atu remoue̓ qͣꝫuis deliq̄rit. vt in. c. ij.⁊ qͣſi ꝑ totū de tnͣſla. p̄la. ⁊ iij. q. vi. accuſatus. ⁊. c.qͣꝫuis. Et ex hoc noͣ ꝙ ꝑ tnͣſitū ꝓpria aucͣte ad ſecūdū ep̄atū n̄ ē pͥuatꝰ ip̄o facto. ſꝫ reꝗrit̉ ſnīa. ꝗdī īferioribꝰ ⁊ p̄latis clericis. dic vt noͣ. in. d. c. qd̓ indubiis. ¶ In gl. ij. ī fi. ſo h̓ ꝯͣriū. vt noͣ. ī. d. c. eſtote. ⁊ in. c. ij. de elec. li. vi. ⁊ vij. q. i. ſi ep̄ſ. ⁊ dicūt hicdoc. ꝙ ex fcō ꝯͣ legē n̄ pōt p̄ſumi niſi malū qͣſi velint dice̓ ꝙ vbi actꝰ pōt referri ad malum ⁊ adbonū. qꝛ ē īdr̄ns dꝫ referri ſꝑ ⁊ int̓p̄tari ad boⁿ⁊ ita loꝗt̉. c. eſtote. ſꝫ vbi ſcm̄ ī ſe ē malū. lꝫ poſſithr̄e excuſatiōeꝫ nihilominꝰ referēdū ē ad malūar. bo. ī. c. i de p̄ſūp. ⁊. l. nā ludꝰ noxiꝰ. ff. ad. l. acꝗ.fac̄ qd̓ hr̄ ī ꝓhe. ffoꝝ. circa fi. ⁊ vide ad idē noͣbile dcm̄ Inn. ī. c. ij. d̓ dila. vbi dic̄ ꝙ ſi citatō ī ſe cōtinet aliꝗd ꝯͣ legē ē nll̓a. lꝫ poſſit iuſtifica̓i ī aliqͦcaū ſpāli. dēmꝰ .n. rē attēde̓ ẜᵐ naͣꝫ ſuā. ⁊ eēntiā ⁊n̄ ẜᵐ accidētalia. exᵐ iudex citauit. a. vt veniretad rn̄dēdū titio ẜuo. hͨ citatō nō artat citatū qm̄regularit̓ ẜuꝰ nō pōt eē ī iudicio. lꝫ in aliꝗbꝰ ſpālibus hꝫ ltīmā ꝑſonā ſtādi ī iudicio. vt. l. vix certꝭff. de iudi. ⁊. l. i. C. ſi ꝑ viꝫ vl̓ alio mō cū ſi. Et ex hͦīfero ꝙ gl. ī. c. abſit. xi. q. iij. nō ē ſimpl̓r v̓a cū dic̄ꝙ ſi clericꝰ āplectit̉ mulierē dēmꝰ ī dubio int̓p̄tai