De coha. cle. ⁊ mu.
qd̓ a te. sͣ. eo. nā ꝯiugatꝰ reputat̉ īmūdꝰ reſpectuobſequij ſpiritual̓ cū ītēdat carnalibꝰ deſideriis⁊ adde alias cās qͣs dixi in. d. c. qd̓ a te. ¶ Tertio noͣ. ibi plenā ſui ⁊cͣ. ꝙ nō ſolū vxor dr̄ nō habere ptātē ſui corporis. ſꝫ etiā maritꝰ. ad hͦ. c. nōdꝫ. de ꝯſang. ⁊ aff. nō enī iudicāt̉ ad īparia maritus ⁊ vxor qͦ ad onera mr̄imonij. c. qͣꝫto. ⁊. c. gaudemꝰ. de diuor. verſat̉ enī in matrimōio mutuaẜuitꝰ ⁊ mutua poſſeſſio. vn̄ ꝗ poſſidꝫ poſſidet̉. sͣ.de reſti. ſpo. ex tn̄ſmiſſa. ⁊. c. ex ꝯqōne. e. ti. Iteꝫnoͣ. ibi a quo diſpendiū ⁊cͣ. ꝙ clerici bn̄ficiati dicūt̉ ſtipēdarij dei. ⁊ dat̉ eis ſtipēdiū rōne famulatꝰ. Et ex hoc pōt adduci hec lr̄a multū ſtricteꝓopi. Cal. in. c. i. de cele. miſſ. vbi tenuit clericosteneri ad reſtōnē fructuū bn̄ficiorū ꝗ ceſſauerūta diuino officio. lꝫ aliꝗ ꝯͣ vt ibi latius dicā. ſed hͨlr̄a pōt adduci in ar. mō p̄dicto. vidēt̉ enī eis bn̄ficia collata ob certā cām .ſ. vt famulēt̉ deo gͦ cāceſſante ꝯpetit repetitio. ff. ⁊. C. de cōdi. ob. cā. ꝑo. hāc tn̄ opi. nō firmo. ſed dicā vbi. sͣ. remiſi.¶ Ultīo pōt noͣre ꝙ ep̄s nō pōt clericos ꝯiugatosredde̓ capaces bn̄ficioꝝ. nūꝗd aūt poſſit aliqͦ caſu diſpēſare. dicā. ī. c. Iohāneſ. jͣ. e. vbi cōit̓ tenet̉ꝙ diſpēſat in mīoribꝰ bn̄ficiis. vt ibi latiꝰ. Et illaopi. p̄ſuppoſita collige ex tex. vnū bonū dcm̄. ꝙſuꝑior exercēſ actū cū ſubdito ꝯͣ legeꝫ eo caſu qͦdiſpēſare pōt nō vr̄ in dubio diſpēſaſſe. Inn. tn̄tenuit ꝯͣriū. ſed pͥmū ip̄e tenuit in. c. veniēs. de fil.p̄ſby. Sed ꝯͣ hoc pōt opp. de noͣ. in. l. ꝗdā cōſulebāt. ff. de re iudi. ⁊. l. barbariꝰ. ff. de offi. p̄. Solu.ſentit hic hoſti. ꝙ aliud ī pͥncipe aliud in inferiore cui ex gr̄a ꝑmittit̉ diſpenſatō. ⁊ placꝫ ī effectuhec ſo. ⁊ declara eā ſic in diſpenſatōe pͥncipis neceſſario nō reꝗͥrit̉ cāe cognitio. ſed ſufficit ibi ſola volūtas. vt noͣ. Inno. in. c. cū ad monaſteriuꝫ.de ſta. reg. ihͦ ſatꝭ. ē qͣlit̓cūqꝫ pateat de voluntatepͥncipis. ⁊ ſatis dr̄ pate̓. ſi ſciēs inhabilē eū ꝓmouit ad officiū ſibi legibꝰ int̓dictū. ſꝫ in diſpēſatōeīferioris reꝗrit̉ neceſſario cāe cognitio. nā diſpēſare ē diuerſa pēſare. vn̄ ex ꝓp̓o ſignificato vocabuli diſpēſatō vr̄ ꝯceſſa cāe cognitōe p̄cedētꝭ anexpediat ſic diſpēſare. vide bo. glo. i. q. vij. §. niſirigor. ⁊ ꝑ Inn. in. d. c. cū ad mōaſteriū. Si gͦ iſtecui ꝯceſſa diſpēſatō n̄ adhibuit cāe cognitōeꝫ n̄pōt dici diſpēſatō ſed diſſipatio. ⁊ dꝫ tunc reuocari ꝑ ſuꝑiorem vt hic. ⁊ ille ē puniēdꝰ quia fecitactū ꝯtra legē ī caſu nō ꝑmiſſo. de quo vide plene qd̓ le. ⁊ noͣ. in. c. at ſi clerici. §. de adulteriis. deiudi. ⁊ vide qd̓ noͣ. ī. c. ij. de ſciſ. vbi plene noͣ. an̄ etqn̄ videat̉ diſpēſare ſuꝑior veniēdo ꝯͣ legem. Etex his aꝑte aꝑit̉ intellectꝰ huiꝰ. c. nā p̄ſupponendo ꝙ ep̄s potuiſſet hic diſpenſare. tn̄ exquo nōegit diſpenſare uec adhibuit cāe cognitiōeꝫ nonvalet talis collatio. ſed tūc remanet dubiū quareip̄emet nō poſſit talē collationē reuocare exqͦ viribꝰ nō ſubſiſtit. ⁊ hͦ exaīat̉ in glo. magna. potestn̄ dicere ꝓut hic ſentit Hoſti. ꝙ exquo ꝗs egitactū in quo potuit diſpēſare. licꝫ diſpēſatō nō teneat quo ad ſuꝑiorē. qꝛ nō ẜuauit ẜuanda ip̄e tn̄ꝯͣuenire nō pōt. qꝛ inqͣꝫtū ī ſe ē actū approbauit
⁊ tene mēti ſemꝑ hāc ſo. ꝗa facit ad multa. Indignū. eniꝫ ē reprobare moreſ illiꝰ quos qͣꝫtū in ſefuit approbauit ſemel. ad hͦ. l. ſi vxor. ff. de adu.xxxij. q. v. horrēdꝰ. iiij. q. iij. ſi ꝗs teſtibꝰ. Potesadde̓ aliū noͣbilē intellectū videlicet ꝙ hic diſpēſatio nō tenuit quo ad ſuꝑiorē. vnde nullitas h̓īſurgit fauore tertij quo caſu nō pōt is ꝗ actū explicauit fūdare ſe ad irritationē actus ſuꝑ iuretertij. ad idē. l. ſi creditoribꝰ. C. de ſer. pig. da. ma⁊ optīe facit tex. xij. q. ij. ſi qua de rebꝰ ⁊ qd̓ noͣ. glc. i. ne ſe va. vbi ſingularit̓ habet̉ ꝙ recipiēs remeccl̓iaſticā ex ꝯtractu ēptiōis ī fauorē eccl̓ie nll̓omō pōt allegare nullitatē ad retractatiōem actꝰſed ip̄a eccl̓ia de cuiꝰ fauore agit̉ pōt actū approbare vl̓ īprobare. Ex ꝗbꝰ hēs ſuccīcte duos ītellectꝰ ad fi. huiꝰ tex. Tertiꝰ ītellectꝰ ē vt ſit in odiū⁊ obprobriū ep̄i vt factū ſuū emendet̉ ꝑ ſuperiorem. ſed p̄cedentes ſūt noͣbiliores. ¶ In glo. i. īfi. hoc dcm̄ glo. nō ē veꝝ. nā ep̄s ⁊ ꝗlibet p̄latushabēs iuriſdictōnē ꝯtētioſā ſeu ſpālē ē ſil̓ actiuꝰ⁊ ꝯtē latiuus. Actiuus ē inqͣꝫtū intēdit ſaluti ꝓximoꝝ. Cōtēplatiuus vero īqͣꝫtū ꝯtēplat̉ deū ⁊ſuꝑiora. vn̄ Moyſes ꝗ fuit deo ꝯiūctiſſimꝰ fuitactiuus ⁊ ꝯtēplatiuus. nā certo tꝑe aſcēdebat inmōtē ad ꝯtēplandū. ⁊ reliquū v̓o expēdebat adſalutē ꝓxīoꝝ de quo in. c. niſi. cū pͥdē de renū. fac̄qd̓ noͣ. in. c. lꝫ. de reg. vn̄ Io. an. alit̓ intelligit. dic̄enī ꝙ ꝑ cuharā deſignat̉ vita actiua ſeu laycal̓.vt etiā dicit gl. ⁊ h̓ qꝛ cithara dr̄ inſtrm̄ hn̄s pl̓eschordas ⁊ ſonū valde clamoſū. iō deſignat vitālaycalē multis motibus ⁊ occupatiōibus deditā. Pſalteriū v̓o ē īſtrm̄ hn̄s ſonū tenuē ⁊ exilēdeſignat vitā clericalē ſeu ꝯtēplatiuā q̄ ē multūſuauis ⁊ ꝗeta. Sēſus gͦ lr̄e ē ꝙ in ꝯiugato iſta nōbn̄ ꝯcordāt. qm̄ ꝯiugatꝰ ꝓpt̓ īmūdiciā ſuā ⁊ aliaſrōes de ꝗbꝰ h̓ nō ē aptus ad ẜuiēdū eccl̓ie ⁊ ſicad ducēdā vitā clericalē. ſed in clerico nō ꝯiugato iſta duo bn̄ ꝯcordāt. nā clericuſ qͣꝫtū in ſe ē dꝫeē actiuꝰ ⁊ ꝯtēplatiuus. nā ſi bn̄ loꝗt̉ p̄dicādo ⁊nō oꝑat̉ ꝯꝑat̉ chitare. Si v̓o bn̄ oꝑat̉ ⁊ nō loꝗt̉eꝗꝑat̉ pſalterio. ⁊ iō alibi dicit tex. ꝙ ſācta ruſticitas ſibi ſoli ꝓdeſt. ij. q. vij. ſancta. ¶ In gl. ſuꝑv̓. nō ꝑ te in fi. noͣ. gl. ꝓ intellectu iſtius brocardicū q̄rit̉ nūꝗd ꝗs poſſit venire ꝯͣ factū ꝓpriū. de qͦvide plene ꝑ Io. cal. ī. c. ſi ꝗſ. de re. ec. nō alie. perBar. in. l. poſt mortē. ff. de adop. diſtīgue pleniꝰvt ibi noͣ. ⁊ quo ad intellectū. c. nr̄i quare iſte nōōt venire cōtra factū ꝓpriū. dic vt. sͣ. dixi.¶ Umoliſ aoris greciFiliꝰ ſacerex vxore genitꝰ licite int̓ latinos ꝓmouet̉ ſi ſcādalū n̄ obſiſtat. h. d. ⁊ ē caꝰ noͣ. Cōis diuiſio. ſcd̓a ibi nos. ¶ Noͣ pͦ tex. ꝙ vbicūqꝫ agit̉ dehabilitate ꝑſōe vl̓ validitate alicꝰ actꝰ dēmꝰ īſpice̓ad ꝯſuetudinē loci vbi aliꝗs oriūdꝰ fuit vel vbiactus fuit geſtus. nō aūt ad ꝯſuetudinē alteriusloci vbi aliꝗs venit applicādus ad ꝑſonā. lꝫ .n. ineccl̓ia occidētali clerici teneāt̉ abſtine̓. tn̄ qꝛ clerici ī eccl̓ia oriētali nō tenēt̉ īſpicimus ꝯſuetudinēeccl̓ie oriētalis. vn̄ oriēdus ē ꝓmouēduſn̄ eccl̓ie