De reſti. in integ.198
exinde ſe leſū ⁊ ſit īfra tꝑa reſtōnis petēde. In pͥma ꝑenit̉ ꝑtꝭ petitio ſuꝑ qͣ. ſcd̓o dat iudices ibi qͦ circa. ¶ Noibi ꝓ ſe ac fr̄e ſuo canonico ⁊cͣ. ꝙ cl̓icꝰ pt̄ pete̓ reſtōeꝫgꝝ corā iudice eccl̓aſtico adu̓ſus ꝯͣctu cū qͦcūqꝫitū. Itē adu̓ſus p̄ſcpͥtionē inductā ex ſtatuto vl̓ ꝯſudine laicoꝝ. Ex qͦ īfert̉ pͥma frōte ꝙ petēs reſtōeꝫ n̄ tenet̉ ſe qͥ foꝝ illiꝰ ī cuiꝰ p̄iudiciū petit̉ reſtō. ⁊ dicebat doan̄. hͦ fore mirabile ex qͦ colligebat ꝙ vbi nil dari vl̓ fieri petit̉ a ꝑte ſꝫ ſolū īplorat̉ iudicꝭ officiū licet redūdet īpiudiciū tercij n̄ tenet̉ qͥs adire iudicē illiꝰ de cuiꝰ p̄iudit̉. Et ex hͦ ſētit ꝙ petēs reſtōꝫ pt̄ regl̓r ipſā peteludice ſuo. ſꝫ hoc dictū aꝑte ē ꝯtra tex. ī. l. ij. C. vbid quē. vbi tex. aꝑtiſſime dicit ꝙ petēs reſtōꝫ tendire iudicē illiꝰ ī cuiꝰ p̄iudiciū petit̉. ⁊ hͦ noͣ. ibi bar.⁊ alij. Sed tex. vt dixi ē ibi clariſſimꝰ. dicit gͦ ad iſtū tex.intelligēdo ꝙ vēditio fuerat facta ī laicꝭ. qd̓ ſpāle ē ī eccl̓ia ⁊ ī ꝑſonis eccl̓aſticis. ad hoc vide Inno. ī. c. cum ſitgnaͣle. de fo. ꝯpe. vbi dicit ꝙ eccl̓a pt̄ petere reſtōꝫ cōrā iudice eccl̓aſtico etiā adu̓ſus ꝯtractū initū cū laico. ⁊. qꝛ eccl̓a ī hac petitione ē pͥuilegiata qͣi velit ſinnuere ꝙ vbicūqꝫ eccl̓a gaudet aliqͦ pͥuilegio ſpāītētare corā iudice̓ eccl̓aſtico. ad qd̓ vide ī ſil̓il. fi. ī. c. pe. sͣ. ti. ꝓx. Ego allego tex. ī. c. pe. de re.li. vbi hoc ꝓbat̉ ī eccl̓a. Reſpectu ꝟo cl̓icoꝝ ī pr̄iialibꝰ ꝓbat̉ hoc. nā cl̓ici gaudēt eodē pͥuilegio ī reaudēt ī rebꝰ eccl̓e. vt ī. c. fi. de vi. ⁊ ho. cle. ⁊ ꝑglo. in. c. ex lr̄is. de pigno. et facit iſte tex. ī eo ꝙ dicit iſtetext. ꝙ poſſenes fuerūt vēdite qͥbuſdā. n̄ refert gͦ anvēditioerat facta laicꝭ vl̓ cl̓icꝭ. Et ex p̄dictꝭ hēs caſū īqͦ cl̓icꝰ gaudet qͦ ad pͥuilegiū fori ī rebꝰ ſuis eo fauore qͦaudet ī rebꝰ eccl̓e. ⁊ hoc tene mēti ¶ No ꝙ cl̓icꝰ etiābn̄ficiatꝰ pt̄ licite tenere pr̄imonialia. ⁊ qd̓ plus ē hꝫ ī ibn̄ficiū etatis ⁊ etiā ī multis priuilegiū cōceſſū rebꝰ eoq. j. ī. c. ſil̓r. ¶ Nō t̓cio ꝙ minor etiā cl̓icꝰcl̓ie. ꝯcor. xvj.pt̄ rōe leſionis petere reſtōꝫ ī integꝝ bn̄ficio etatis. qͣlitas gͦ clericatꝰ ⁊ etiā canonicatus nō excludit ab iſta petitionē reſtōis etiā ī rebꝰ tꝑalibꝰ. ⁊ ī hoc tene mēti iſturtex. Quid aūt ſi cl̓icꝰ minor ledat̉ ī ſpūalibꝰ ī iudicioexͣ an̄ poſſit petere reſtōem? vide ꝑ glo. ī. c. ex ꝑte. de rſti. ſpo. et ibi plene dixi. ¶ Quarto noͣ ꝙ qͣlitas cl̓icat⁊ etiā canonicatꝰ nō lib̓at a pr̄ia ptāte. nā iſte erat cl̓icꝰ⁊ canonicus. ⁊ tn̄ erat ſub pr̄ia ptāte. vn̄ fuit emācipatus a pr̄e. Et ꝯclude ꝙ ī cl̓icis ſecularibꝰ ſola dignitasep̄alis lib̓at a pr̄ia ptāte. vt ꝓbat̉ in. c. ꝑ venerabilē. jͣ. qͥfi. ſint le. ⁊ tene mēti ad hoc illū tex. ꝑ locum a ſpāli. Acidē ī aut̓. ꝯſtō q̄ dignitas lib̓at a pr̄ia ptāte. §. palā. quetrāſumptiue hr̄ in aut̓. ſed dignitas. C. de ep̄i. ⁊ cle. Ethāc ꝯcluſionē tenet Inn. ⁊ cōit̓ doc. moderni. ī. c. indecoꝝ. de eta. ⁊ qͣli. qͥcꝗͥd ibi ſenſerit glo. Et intellige p̄dicta qͦ ad tꝑalia. nā ī ſpūalibꝰ nō ē cl̓icus ſub ptāte pr̄na.vt ī. c. ſi annū. de iudi. li. vj. Religio ꝟo approbata diſſoluit vīculū pr̄ie ptātis. vt no. ī. c. ij. xx. q. ij. ⁊ ī. l. ſi ex cā§. pe. ⁊ ibi Bar. ff. de mīo. ¶ Noͣ qͥnto ꝙ ſtatutū laicorū ligat clericos qͦ ad eoꝝ pr̄imoniū. ita colligebat hicdo. an. ⁊ credo ꝙ fuit deceptus ex allegatōne Bart. qͥaBar. ī. l. cūctos ppl̓os. C. de ſū. tri. allegat ad hāc ſnīaꝫiſtū tex. Sed certe hoc dictū eſt aꝑte contra. c fi. de vi.⁊ ho. cle. nec iſte tex. hoc ꝓbat. nā nō loquit̉ tex. de ſtatuto p̄iudiciali ſed fauorē porrigēte. nā dictabat ſtatutū ſeu ꝯſuetudo ꝙ liceret ꝓximioribꝰ recuꝑare rē vēditā exͣneo vel cōiūcto remotiori oblato p̄cio infra annū⁊ diē. hoc em̄ erat fauorabile clericis ī eo ꝙ voluerit oferre p̄ciū ⁊ recuꝑare rē vēditā exͣneo. vn̄ ipſe Bar. ī. l.emilius. ff. de mino. ⁊ ī. l. fi. C. ī qͥ. ca. ī inte. reſtit. n̄ ē neceſ. intellexit iſtū tex. ⁊ bn̄ ī ſtatuto porrigēte fauorē. qͥaEͣctabat̉ d̓ lucro captādo. vt. jͣ. dicā. vn̄ colligo ẜm veꝝintellectū vnū dictū noͣbile qd̓ meliꝰ ꝓbat hͨ lr̄a qͣꝫ aliqͣalia. vicꝫ ꝙ clerici poſſint vti ſtatuto ſeu ꝯſuetudīe laicoꝝ porrigēte meꝝ fauorē exqͦ ſtatutū ſeu ꝯſuetudo diſponit gnaͣl̓r qꝛ tūc vr̄ qͦddā ſtatutū pͥuilegiatiuū. cer-
tūqꝫ ē laicos poſſe ī rebꝰ eoꝝ priuilegiare eccl̓aꝫ ⁊ clericos. vt in. c. nouit. de iudi. Secꝰ qn̄ ſtatutū nō ē pͥuilegatiuū. qͥa tūc nō extēdit̉ ad clericos ex defectu iuriſditōnis qͣntūcūqꝫ gnaͣlit̓ loqͣt̉. vt ē tex. ī. c. eccl̓ia ſet̄e marie.de ꝯſti. ⁊ ibi plene dixi. ⁊ ꝑ hūc tex. pōt decidi noͣbil̓ ⁊ qͥtidiana qō. Statuto laicoꝝ caue̓t̉ ꝙ extātibꝰ maſcul̓ filia feīa nō ſuccedat mortuo pr̄e extat maſculꝰ clericꝰ nūquid hēat excludere feminā ſecularē a ſucceſſiōe? ⁊ certe tex. valde noͣbilis ē h̓ ꝙ ſic. qꝛ illud ſtatutū ē mere priuilegiatiuū reſpectu maſculoꝝ. ad idē vide bo. text. ī. c.dilecti. de fo. cōpe. vbi priuilegiū ſimpl̓r ꝯceſſū homībꝰalicuiꝰ loci ꝯp̄hēdit etiā clericos illiꝰ loci. ⁊ hāc ſnīaꝫ firmauit Bal. in. l. cūctos ppl̓os p̄al. ⁊ Io. de lig. ī. c. qd̓ clericis. de fo. ꝯpe. ⁊ ibi plene dixi. ¶ Noͣ ſexto ꝙ minoribus ſabuerttt E tonis ꝑtis contingētis patrē quā volena reſpectu oeettolºᵇnfici etiā in lucro captando.bāt iſti recuꝑare oblato p̄cio tractabāt iſti de lucro captādo. vbicūqꝫ gͦ minor vel eccl̓ia potuit aliqd̓ lucꝝ cōſeqͥ ex ſua facilitatē vel incuria neglexit pt̄ petere reſtōnē in integꝝ ꝯtra obſtaculū lucri obſeq̄ndi. ⁊ de iure ciuili ē etiā tex. in. l. ait p̄tor. ī fi. ff. de mino. ¶ Septīo noͣvalere ſtatutū ſeu ꝯſuetudinē vt liceat ꝓximiori rē vēdtā exͣneo īfra certū tp̄s recuꝑare oblato p̄cio de iure cōſecꝰ ē. vt ī. l. dudū. C. de ꝯͣhe. emp. ¶ Octauo noͣ ⁊ tenemēti qͥa nō ꝓbat̉ in corꝑe vtriuſqꝫ iuris ita bn̄ ſic̄ hic ꝙp̄ſcriptio ſtatutaria ſeu ꝯſuetudinaria licꝫ ſit tꝑal̓ currit ꝯtra minorē vbi agit̉ d̓ lucro captādo. qͥd aūt ſi ageret̉ de dāno ip̄oꝝ minoꝝ: dicā. jͣ. ⁊ noͣ ꝙ cōtra p̄ſcpͥtionē exͣiudicialē dat̉ minori reſtō etiā ſi p̄ſcriptio ſit īducta ſtatuto vel conſuetudine. ¶ Nono ⁊ vltimo noͣ ibidebita iurꝭ ſolēnitas ⁊cͣ. ꝙ in rebꝰ pr̄imonialibꝰ clericominoꝝ diſtrahēdis dꝫ int̓uenire iuris ciuilis ſolēnitanā cū ius canonicū n̄ dicat ꝯtrariū ⁊ ius ciuile in fauorēminoꝝ loquat̉ indiſtīcte dꝫ intelligi etiā ī clericis mīoribꝰ. ar. in. d. c. dilecti. ⁊ in. c. j. de noͣ. oꝑ. nū. ¶ Cōtra p̄dicta ⁊ ꝯtra tex. op. de. l. fi. C. ī qͥ. ca. ī inte. reſti. nō ē neceſ. vbi dr̄ ꝙ nulla p̄ſcpͥtio tꝑalis currit ꝯtra mīores. h̓aūt erat p̄ſcriptio vniꝰ anni ⁊ diei. tn̄ fecit curſū ſuū cōtra minores. So. Inno. voluit ꝑ iſtū tex. ſingl̓r limitare. d. l. fi. dicēs ꝙ illa. l. dꝫ ītelligi ī p̄ſcriptōe legali. ſecꝰ īp̄ſcriptōe ſtatutaria vel ꝯſuetudīaria. qꝛ illa currit cōtra oēs vt h̓ mouet̉. qꝛ lex final̓ n̄ cogitauit d̓ ſtatuto vl̓ꝯſuetudine cū iſta cōſiſtāt ī facto. Hīc ē ꝙ nō tollūt̉legē ꝯtͣriā niſi fiat ſpālis mētio vt ī. c. j. de ꝯſti. li. vj. SBar. ī. l. eiꝰ p̄al. ⁊ ī p̄dicta. l. fi. tenet cōtrariū dicensꝙ īmo. l. potuit cogitare ī gene̓. nā illa. l. fūdauit ſe ſuꝑndēnitateīnō incurrerēt detrimētū vigore pſcriptōis tꝑaliigi ī qͣcūqꝫ p̄ſcriptōe tꝑali.ad iſtū tex. rn̄dat̉ de lucro captādo. ſecꝰ vbredo qͣi velit dicere ꝙ vbi p̄ſcriexcludit a lucro cōſequendo curemus ſtricte interp̄tari ſtatutūt̉. ar. ī. l. ꝓſpexit. ff. qͥ ⁊ a qui.e pr̄imonij debemꝰ tūc ſtris iniuſte incurrat dānuꝫ. vtuſti. ⁊ iu. ⁊ vr̄ text. c. cū dileloxa. Ideo ſtatutū in hͦ caſuigi vt īcludat mīores cū eorū dānoē dicte. l. fi. dꝫ gͣ ẜm Bar. ren̄ qͦ agit̉ de lucro captando.⁊ hāc op. ⁊ Bal. in. d. l. fi. ⁊ fuit ſubcet. ⁊ ꝓ ea adduco hāc conſiderationē. l. fi. p̄all̓. fuit inducta principalit̓ ad cōſeruationē primonij minoꝝ. qꝛ melius erat iura eoꝝ intacta ſeruare qͣꝫ poſt vulneratā cām remediū q̄rere. vt inl. fi. C. ī qͦ. ca. ī inte. reſti. nō eſt neceſ. q̄ ratio vēdicat ſibi locū etiā in ſtatuto. nā ſtatutū ī dubio recipit limitationē ⁊ int̓ p̄tatione a iure cōi. vt ī. d. c. cū dilectꝰ. ⁊ ī. d.l. ij. ⁊ noͣ. Inn. ī. c. cām. de reſcrip. ⁊ Bar. ī. d. l. oēs. Sedvbi ſtatutū afferret lucꝝ cū tꝑis limitatōne ceſſat ratio