De offi. leg.
archi. Uenio ad ſecundā ſpēm .ſ. ad legatos rōne ꝑſone. iſti em̄ pn̄t abſoluere ſb̓ditos exn̄tes in ꝓuīcia. ⁊ iſteſus eſt clarꝰ vt h̓. Itē exͣ ꝓuinciā nō pn̄t exͣneos abſoē. ⁊ iſte caſus etiā ē clarꝰ. Terciꝰ caſus ē etiā clarꝰ. qꝛde veniētes .ſ. exͣneos nō p̄n̄t abſolue̓ etiā in ꝓuincia. Sūt aliqͥ caſus dubij. Primꝰ nūqͥd poſſint abſoluere ſb̓ditos extra ꝓuīciā? Uin. tꝫ hic ꝙ ſic. et dicebatꝙ illud ꝟbū aliūde poſitū ī tex. det̓mīabat oīa p̄cedētiavt ſit ſenſus ꝙ aliūde veniētes nō pn̄t iſti abſolue̓ exͣ ꝓuinciā vel ibidē exn̄tes. ſꝫ ꝯͣriū ſentit h̓ gl. ⁊ tenēt cōiterdoc̄. qꝛ tex. ſi nō cauillet̉ aꝑte ꝓbat ꝙ extra ꝓuīciā venientes poſſint abſolue̓. ⁊ ita dic̄ Io. an. ẜuari de facto.vide ſpe. e. ti. §. nūc dicamꝰ. ꝟ. illud. vbi idē ſētit ¶ Acūdꝰ caſus dubiꝰ: nūqͥd iſti pn̄t ſb̓ditos exͣ ꝓuīciā abſolū licētia iudicꝭ ꝓuīcie illiꝰ vel dioceẜ? ⁊ vr̄ pͦ ꝙ ſic.ꝯtētioſaꝫ iuriſditōꝫ pōt qͥs exerce̓ ī ſb̓ditū extrariū ſuū cū licētia iudicis illiꝰ territorij. vt dixi ī. c.nouit. sͣ. e. dicit Hoſt. hͦ eē equū. ſꝫ qꝛ hec ptās dat̉ legtis iſtis cū limitatōe: nō videt̉ ꝙ debeāt legati iſti excdere formā hic p̄fixā. ar. c. ſane. de pͥuil̓. Et nota ſingulariter hoc dictū. qꝛ neſcio alibi ꝙ ptās collata alicui incerto loco ex priuilegio nō pōt exerceri etiā in ſubditosin alio loco lꝫ ꝯſentiat dn̄s territorij. ſecꝰ ī iuriſditōe cōerciꝰ caſus dubiꝰ eſt: nūqͥd legatꝰpetēte de iure cōſubditos qͥ incurrerūt alibi excōipoſſit abſoluerecatōeꝫ? ⁊ vr̄ ſentire Hoſt. hic ꝙ nō ꝑ iſtū tex. duꝫ dicitaliūde ꝯtingat accede̓ ⁊cͣ. qͥdā tn̄ tenuerūt ꝯͣriū vt recitat ſpe. i. d. ꝟ. illud. et forte hͨ opi. verior: vt quēadmodum pōt ſb̓ditos extra territoriū delinq̄ntes punire. vtat. d̓ fo. ꝯpe. ita ⁊ abſoluere. facit. xvj. q. ij.zlo. no. dicit ꝙ d̓ delicto ꝯmiſſo extra paroī pōt ꝓpriꝰ ſacerdos abſolue̓ parochianū ſuuꝫ. ⁊ ſitex. ītelligat̉ de nō ſubditis veniētibꝰ aliūde. ⁊ cuꝫīficiū legatis: dꝫ ītelligi vt ī. l. fi. ff. d̓ cōc. indulgealim. de ꝟ. ſig. ¶ Quartꝰ caſus dubitaſti. prī. ⁊nūqͥd ſi nō ſubditi venerūt ad ꝓuīciā legati etibi īcurrer̄t excōicatōꝫ poſſint abſolui a legato: ⁊ tenetHoſ. ꝙ ſic. qꝛ iſti nō dicunt̉ aliūde accede̓ cū n̄ veniātexcōicati. ⁊ ad hͦ facit notabile dictuꝫ Abb̓. h̓. qͥ dic̄ ar.huiꝰ tex. ꝙ ſcholaris veniēs ad ſtudiū excōicatꝰ nō pōtlui ab ep̄o loci illiꝰ ſtudij lꝫ eſſet caſus in qͦ potuiſſꝫlui a ꝓpo ep̄o. ſecꝰ ſi ibiſicurriſſet excōicatiōem: qd̓In nō ettedit ad ha¬ᵐ clci ꝙ ptās q̄ ꝯͣbit̉ rōe domnicino. Ex qͦ poſſꝫ noͣ. di. qd̓ tn̄ dictū ego nō admitnaͣl̓r. nā dubitat̉ vtꝝ ſcholaris ī loco ſtudij poſeniri ſuꝑ ꝯͣctibꝰ alibi geſtis. Ita etiā dubitatur demercatoribꝰ qͥ trahūt mora in aliqͣ ciuitate. ⁊ de his plene dixi ī. c. qd̓ clericꝭ. ⁊ ī. c. ex ꝑte. b. de fo. ꝯpe. ⁊ vide qd̓no. bar. ī. l. heres abſens. ff. de iudi. ⁊ ī. l. ij. C. vbi ſenatores vel clariſſimi. Quo ad tercios legatos ꝯclude ꝙ neminē pn̄t abſolue̓ nec in ꝓuīcia nec extra ſubdituꝫ necextraneū. Rō diu̓ſitatis ẜm doc. pōt eſſe. qꝛ legatꝰ rōneloci ē ꝑpetuꝰ ſic̄ dignitas cui inheret legatio ē ꝑpetua.vn̄ ſi iſti legati poſſent abſolue̓ excōicatos clerici illorlocoꝝ ꝑderēt pͥuilegiū qd̓ hn̄t ex. c. ſiqͥs ſuadēte. xvij. q.iiij. qꝛ nunqͣꝫ ꝑcuſſores eoꝝ tenerent̉ ire ad curiā cū ibihrent ſuꝑiore qͥ eos abſolueret. Ego tn̄ in iſtis ⁊ in p̄cedentibꝰ darē vnā limitatōem vltra doct̉. vt ꝓcedat iſtaiuriſditio in caſibꝰ reſeruatis pape. ſꝫ in caſibus in quibꝰep̄i locorū poſſunt abſoluere. de quibus in. c. ꝑuenit. etibi dixi d̓ ſen. excō. ſatis puto ꝙ iſti legati poterūt abſoluere cū ſint ibi ordinarij ⁊ habeāt maiorē ptāteꝫ qͣꝫ epiſcopi. vt. sͣ. c. ꝓxi.¶ Durāt legati ſtatuta etiā lega¶ Al. tione finita: finit̉ tn̄ ſui delegatiiuriſditio ſi citatio nō p̄ceſſit. et eſt no. tex. quoad vtrūqꝫ caſuꝫ. Hꝫ duo dicta. ſcd̓a ibi lꝫ ꝟo ¶ Notapͦ ꝙ legatꝰ pōt face̓ ſtatuta ī loco ſue legatōis. ⁊ cuꝫ iſtetex. nō diſtīguat int̓ legatos ītelligēdꝰ eſt gnaͣl̓r vt qͥlibet legatꝰ pape hͦ poſſit: ſiue ſit legatꝰ de late̓: ſiue ſit le
gatus natꝰ: ſiue legatꝰ rōne ꝑſone. naꝫ quilibet iſtoꝝ ordinariā iuriſditōem hꝫ. vt ī. c. ij. jͣ. e. li. vj. ¶ Secūdo noꝙ ſtatuta edita ab hn̄te iuriſditōeꝫ ad tp̄s durāt et̄ ꝑuriſditōis. ex qͦ īfert̉ ꝙ ml̓to fortiꝰ durar̄ d̓bēt ſtatuobitū ep̄i cū ip̄e hēat iurꝭditōꝫ ꝑpetuā. ⁊ idē putodicēdū ī alijs p̄latis inferioribꝰ ī caſibꝰ ī qͥbꝰ ſtatue̓ pn̄t.¶ No. t̓cio in ꝟ. ſecꝰ. ꝙ legatꝰ pape pōt delegare cauſas ad eū deuolutas ſeu corā eo motas. nec mirū cū habeat ordinariā: ⁊ qͥlibet ordinariꝰ pōt ex ſua iuriſditiōecām ad ſe ſpectātē delegare. l. vnica. C. qͥ ꝓ ſua iuriſ. ⁊ īc. vt litigātes. de of. or. li. vi. ⁊. xj. q. j. te qͥdē ¶ No. ibi cūiuriſditio iſtoꝝ. ꝙ delegatꝰ hꝫ iuriſditōeꝫ etiā ſi ſit delegatꝰ nō a prīcipe. ad idē. c. ī lr̄is. sͣ. ti. ꝓxi. ꝑ qd̓ reprobap̄tor. ff. de re iudi. ¶ No. ibiglo. q̄ aliud ſentit īp̄ceſſit. tex. ſin. in maͣ ꝑpetuatiōis iuriſditōisꝯͣ tacitā reuocatōeꝫ mādati. reqͥrit̉ em̄ citatio. nec ſufficit aliꝰ actꝰ citior. ⁊ hūc tex. allegaui ī. c. gͣtū. de of. deleg.vbi hāc materiā tetigi. ⁊. jͣ. aliqͥd dicet̉. ¶ In gl. j. ibi ep̄iis. no. gl. ex qͣ pōt inferri ꝙ ī oībꝰ ī qͥqͥ ſunt mīoris aīatutū facere fortiꝰ pōt ⁊ legatꝰ pape. dibus pōt ep̄uibꝰ negocijs non pn̄t ep̄i nec legati: nectn̄ ꝙ ſuꝑmaetiā archiep̄i ſtatuta facere. ꝓ hoc vide gl. xvij. di. ī ſumma. ⁊ in. c. ꝙ trāſlatōem. sͣ. e. facit. c. maiores. jͣ. de bap. f.dubiū eſt. certū eſt ꝙ ep̄us nō pōt facere ſtatuta ſine cōſenſu vel ꝯſilio capl̓i ſui. vt in. c. nouit. et in. c. qͣnto. jͣ. dehis q̄ fi. a p̄la. no. Io. an. in. c. j. de ꝯſti. li. vj. nūquid legati poſſint ſoli ſtatuta edere? So. dicit Inn. ꝙ debēt requirere ꝯſilia p̄latoꝝ ꝓuincie. ar. ix. q. iij. ī. c. j. iij. ⁊. iiij. ⁊etiā cōſiliū in ꝑtinētibus ad populū. ar. c. fi. d̓ ma. ⁊ obe.⁊ de his q̄ fi. a ma. par. ca. c. vlti. poſtmodū dic ꝙ in ſpectātibꝰ ad iuriſditōem legati pōt legatꝰ ſolꝰ facere ſtatuta dūmodo illa ſtatuta nō ſint ꝯͣ canones generales ſeuiura gnaͣlia quibꝰ nō pōt legatus in aliquo derogare. alle. l. iij. C. d̓ of. p̄to. Et no. hoc dictū ſing. pͦ ꝙ legatꝰ paꝓbari in. c.q. ij. limiꝙ ſuꝑ his. de ma. ⁊ obe. ⁊. in. c. inſtitutōis. xx.ta tn̄ ẜm ea q̄ dixi poſt glo. in. c. cū dilectus. devide ꝑ Fede. ꝯſilio. xvij. vide qd̓ no. glo. ī cle. ne rorni. de elec ¶ Secūdo nota ꝙ legatꝰ ſolus pōt edere ſtatuta in ſpectātibꝰ ad ſuā iuriſditōem q̄ ſolū agit mentionem de legato. dic tn̄ ꝙ ſi vellet ſtatuere in ꝯcernēribꝰalioꝝ p̄iudiciū vel negociū: tūc debet hr̄e illoꝝ ꝯſenſuꝫſeu p̄ſentiā. vt no. Inno. in. c. veſtra. jͣ. de loca. ⁊ ſic limita Inno. hic. Sꝫ vltra doc. quero: nūquid actio perlis ſurgens ex ſtatuto legati vel ep̄i ſit ꝑpetua vel tꝑlis ⁊ ānalis. ⁊ d̓ciſio huiꝰ. q. depēdet ab alio articulo: nūquid ſtatutū iſtoꝝ dicat̉ ius ciuile vel canonicū: an ꝟoptoriū? Bar. ⁊ Bal. in. l. om̄es populi. ff. de iuſti. ⁊ iur̄.cōcludūt ꝙ actio eſt tꝑalis et ānalis: quēadmodū actioſurgens ex iure p̄torio. nam iſti equiparant̉ p̄toribꝰ pꝫſidibus. ad hoc. l. in honorarijs. ff. de acti. et obli. ⁊ inſt̓de ꝑpe. ⁊ tem. ac. in prin. ⁊ idem dicendū in ſtatutis edivel alijs principibus inferioribꝰ. vt no.tis a mareideꝫ bar. in. l. fi. de pe. ⁊ ſic ex ſtatuto ep̄i nō poſſuꝫ ageali vltra annū. ſecus autem ſi eſt ſtatutū faa populo ſeu a tota vniuerſitate clericoꝝ. nā tūcia ⁊ duraret per. xxx. ānos. l. ſicut. C. devel. xl. annoꝝ. C. ⁊ eadeꝫ eſt queſtio in ſtatuanis ſeu dominis ciuitatꝭ popularis: nūquid illud ſtatutū equiparet̉ iuri pretorio: an iuri ciuili. ⁊ ſic nūquid actio penalis ſit perpetua vel tēꝑalis exeo ſurgens? quam. q. tractat Bar. in. l. v. ff. de ver. obl̓.⁊ ibi cōcludit ꝙ ſi iſti antiani ſeu dn̄i fecerunt ſtatutuꝫex eoꝝ officio equiparatur iuri p̄torio. ſecus ſi ex ſpālicōmiſſione ſibi facta a ppl̓o. nā tūc populus videt̉ feciſſe illud ſtatutū ⁊ ꝑ ꝯn̄s illud ſtatutum appellat̉ iuciuile vt in. c. ius ciuile. jͣ. di. ⁊ ꝑ hͦ pōt inferri ad deciſienē ml̓taꝝ qōnū. ¶ Nūc venio ad ſcd̓aꝫ ꝑtē glo. in quaquerit̉ nunqͥd indulgētie quas ſepe legati concedunt