De conſti.
Si ꝟo p̄ceptū diuinū nō reperit̉ limitatū. tūc aut nulla pōt ſubeſſe cā limitādi ⁊ nō pōt pͥnceps ſtatuere. puta ſi vult ſtatuere ꝙ qͥs poſſit ꝯtrahere mr̄imoniū cuꝫmatre. aut ſubeſt cauſa. ſꝫ dubitat̉ an̄ ſb̓ſit ⁊ p̄ſumēdūeſt tūc ꝓ lege pͥncipis. ⁊ no. hoc dictū. Ego limitaremhec dicta legiſtaꝝ duobꝰ modis. pͦ ꝙ pͥnceps ſecularispōt interp̄tari ius diuinū ſtatuēdo in his in qͥbus habet iuriſditōeꝫ .ſ. in rebꝰ ꝓphanis. ſꝫ ī ſpūalibꝰ interp̄tatio ꝑtinet ad papā. vt tex. in. c. ꝑ venerabilē. all. fac̄ no.dictū Fede. de ſe. ꝯſi. xcj. vbi dicit nō valere ſtatulaicoꝝ ꝯuincēs vſurariū ex certis ꝯiecturis. qꝛ cū inlibꝰ nō hn̄t laici iuriſditōeꝫ nō pn̄t ſtatuere etiā interp̄tando. facit. c. tuā. de or. cog. ⁊Bar. in. l. titiaff. ſo. ma. ſcd̓o limitarē vt in caſibꝯceſſis ꝙ nō p̄ſumat̉ cauſa inqͣꝫtum vult ſtatuere ꝯͣ ius diuinū. quianō dꝫ inferior violare ſtatutū ſuꝑioris ſine cauſa aꝑtavnde no. dicit Inno. in. c. quanto. d̓ ꝯſue. ꝙ etiaꝫ pavl̓is eccleſiepa nēdū ꝯͣ ius diuinū ſꝫ ꝯͣ gener⁊ alijs. no. ⁊ id qd̓ dixinō pōt venire ſine cā ratōnabilin pͥncipe ſeculari hꝫ locū in papa reſpectu iuriſditōisſue. plus tn̄ dico in eo ꝙ etiaꝫ reſpectu laicoꝝ pōt ſtan totius xp̄ianitatꝭtuere ex cā graui ꝯcernente ſivt in. c. j. de homīc. li. vj ¶ Cicd̓m an pͥnceps poſlaturali. Cōſit ſtatuere ꝯͣ ea que ſunt de inōt. videmꝰ .n..cluſio doct. ē ꝙ ex cauſa rōnaſcriptōꝫ inuductā a iure poſitijs iure ſuoItē ꝓpter delictū ꝯfiſcant̉ boalicuiꝰ. vt in c. v.tis de heret. ⁊. C. de bo. dā. ꝑ to. ⁊ ad idē. c. ita quode iude. vbi papa certo caſucit ſeruituteaūt nō ſubeſt cauſalibertatē que eſt de iure natu⁊ eſt certu nō pōt pͥnceps ſtatuere vl̓ p̄ſcribere indiciū priuati in his que ſunt de iure naturali ẜmnione canoniſtaꝝ ⁊ legiſtaꝝ. vt in cle. paſtoral̓. de re iudi. vbi dicit̉ imꝑatore nō poſſe tollere ea q̄ ſunt de iure naturali. ⁊ ſic nō pōt imꝑator alicui auferre rē ſuaꝫſine cā. qꝛ imꝑator licet hēat iuriſditōꝫ in vniuerſo nōtn̄ dn̄iū reꝝ pͥuataꝝ q̄ ab olim fuer̄t ꝯceſſe occupātibꝰvt Inſti. de re. diui. qͣi ꝑ totū. ſꝫ cā exn̄te pōt vt. sͣ. dixi⁊ ē cauſa legitima fauor publicꝰ. vt. l. item ſi ꝟberatū.ff. de rei ven. ⁊ no. in. l. antiochenſium. ff. de priui. credi. ⁊ hec ꝓcedūt etiā reſpectu bonoꝝ infideliū. nā ſincauſa nec papa nec imꝑator pōt auferre bona eis. de qͦplene dic vt no. Inno. in. c. qd̓ ſuꝑ his de voto. pōt tn̄pͥnceps modicā leſioneꝫ auferre. vtputa dare debitoridilatōꝫ vt nō poſſit interī ꝯuenire a ſuis creditoribuvt in. l. quotiēs. C. de p̄ci. impe. of. ſecꝰ ſi in totū velleꝯcedere vt nō poſſit ꝯueniri aliqn̄. qꝛ ſine cā hͦ nō pōt.vt no. ibi glo. ⁊ Inno. hic lꝫ .n. ẜm Inno. poſſit imꝑator mihi tollere actōeꝫ q̄ eſt de iure ciuili ꝑ. l. ij. ff. d̓ ori.iur. ⁊ ē cōis opinio lꝫ quidā. ꝯͣ vt no. in. l. ex hͦ iure. ff. de⁊ iu. nō tn̄ pōt facere qͥn iuſticia mihi reddat̉. vnd̓itur ad pͥmeuū ius in qͦ nō erāt actōes ſꝫ manu regia adminiſtrabat̉ iuſticia. d. l. ij. ⁊ ſic hēs caſuꝫ in quoſine actōe formali qͥs pōt agere ex ſola obligatōe iurentiū. qn̄ dubitat̉ an̄ ſb̓ſit cā auferēdi q̄ mihi cōpetīē iure naturali. ⁊ tūc Ci. ⁊ cōiter legiſte tenēt ꝙ p̄ſumit̉ ꝓ principe ꝙ iuſta cā fuit motꝰ. ⁊ no. glo. ſing. in. l.relegati. ff. de penis. que aꝑte dicit ꝙ magna ⁊ iuſta cāin principe ē ſola volūtas. vn̄ dicit principē poſſe ẜmſcīam ſuā iudicare. ⁊ qͥlibet tenet̉ ad mādatū ſuū inncta adimplere lꝫ ſit ꝯͣ ius gentiū. ⁊ adeo p̄ſumit̉ ꝓprincipe vt nō admittat̉ ꝓbatio in ꝯͣriū. hͦ dictū ſeqrtur do. ant. h̓ adduco cle. lr̄is d̓ ꝓba. ⁊ ꝑ hͦ dctm̄ legiſtarū poſſet illa cle. intelligi general̓r etiam ſi papa ſcribet ꝯͣ illa q̄ ſūt de iure gentiū qd̓ no. hͦ dictū videt̉ ſatꝭuꝝ ⁊ nullo iure aꝑte ꝓbat̉. īmo in ꝯͣriū poſſet allegari. d. cle. paſtoral̓. de re iudi. tn̄ in practica ſeruaret̉. Limitarē tn̄ iſtud dictū ml̓tipl̓r. pͦ vt nō ꝓcedat cuꝫ ipſeprinceps ſit obligatꝰ in his q̄ ſūt de iure naturali. putaex ſuo ꝯͣctu. al̓s de facili poſſet euacuare oēm ꝯͣctu cuꝫ
eo firmatū. qd̓ ē ꝯͣ. l. ceſar. ff. de publi. ⁊ ꝯͣ c. jͣ. de ꝓba. etex hͦ ſoleo dice̓ principē nō poſſe ſuo vaſallo ſine cauſecognitōe tollere feudū. qꝛ in feudo eſt quidā ꝯͣctus ī qͦvltro citroqꝫ naſcit̉ obligatio. vt in. c. de forma. xxij. q.v. iūcta. l. liber hō. ff. de ꝟ. obli. Itē de natura feudi eſtvt nō auferat̉ ſine cā cognita. vt in li. feudoꝝ. c. j. Itēlimito vt p̄ſumat̉ ꝓ principe reſpectu ſubditorum tm̄nō aūt reſpectu alioꝝ. ad hͦ no. dictū Inno. ī. c. inqͥſitioni. de ſen. ex. vbi dicit ꝙ ſi papa mādat laico ſibi nōſubiecto tꝑal̓r ꝙ alicui detrem ſuā nō tenet̉ ei obedire ſi nō apparet legitima cauſa obediēdi cū nō ſit ei ſb̓iectus tꝑal̓r qd̓ noͣ. ad idē dicta cle. paſtoral̓. vbi pōderat̉ ꝙ rex Sicilie nō ſuberat imꝑatori. Item limito ꝙvbi ex mādato principis timet̉ ſcandalū futuꝝ ſeu trbatio xp̄ianitatis vel magnū peccatū nō ē pͥncipi obdiendū nec p̄ſumit̉ legitima ca. dictū eſt nō. Inno. ī. d.c. inqͥſitōi. ¶ Circa terciū an̄ poſſit pͥnceps ſcribere ſeuſtatuere ꝯͣ ius poſitiuū. ⁊ cōit̓ tenet̉ ꝙ ſic. qͥa ē ſupͣ iuspoſitiuū. vt. in. c. ꝓpoſuit de ꝯceſ. p̄ben. ⁊ vide ꝙ latiusno. in. d. l. reſcripta. ⁊. d. l. fi. C. de p̄ci. īpe. offe. Ego tn̄dicerē ꝙ vbi nō ſubeſt legitima cauſa veniēdi ꝯtra iuspoſitiuū pͥnceps peccat illud violādo. qꝛ dꝫ facere vbonꝰ pater familias. qꝛ data ē ei ptās paſcēdi oues n̄aūt turbādi ſeu moleſtādi. ⁊ dꝫ ꝓcedere ex rectitudīeiuſticie ⁊ equitatis nō aūt ex affectōe ſpāli. vide qd̓ dixi pꝰ beatū Tho. in. c. d̓ multa. d̓ p̄bē. ¶ In glo. pe. ibi.ſꝫ alij. no. glo. ꝙ vaſallus pōt ſibi acqͥrere nouū vaſallūinfeudādo ei feudū etiā infeudādo ſine licentia priorisdn̄i ⁊ videt̉ exp̄ſſuꝫ in ti. de. l. corra. §. ſil̓r. ī. li. feu. ⁊cet docto. hͦ dumodo nō infeudet eccl̓ie qꝛ tūc deteraret̉ ꝯditio prioris dn̄i. vt no. in. l. ſi clientulꝰ. all̓. ī gnec pōt vaſallus relinquere feudū eccl̓ie in vltima velūtate rōne p̄dicta. An aūt trāſeat in eccl̓iam ſi vaſallꝰefficiat̉ clericus vl̓ monachꝰ. dic vt no. ī. c. in pn̄tiꝓba. ¶ In ea. glo. ibi nec feudū. intellige qn̄ vultpetuū. puta dādo filie vl̓ alteri. ſecus ſi in tꝑusvt no. Inno. in. c. nuꝑ all̓. in glo. ⁊ bn̄ facit ibitex. ¶ In ea. glo. ibi. l. interdū. ſꝫ nō bn̄ facit ad ꝓpoſitūſolū .n. dicit ꝙ oꝑe ꝓmiſſe ꝑ libertū pn̄t ī futurū nō deberi ſi libertus deueniat ad eū ſtatū ꝙ nō decet euꝫ vtpreſtet. doc. tn̄ cōiter tenēt vaſallū poſſe renūciare feudo inuito dn̄o dūmodo nō interſit dn̄o vl̓ nimis citofiat renūciatio. ⁊ exp̄ſſum videt̉ in ti. de vaſal. qͥ cōꝯſti. lotha. c. j. dꝫ .n. fieri renūciatō ī manibꝰ dn̄i ẜmHoſti. ⁊ rō. pōt eſſe. qꝛ cōcedit̉ feudū principal̓r in fauorē vaſalli. iō pōt renūciare fauori ſuo. vt. jͣ. de regu.ad apl̓icam. ſecus in alijs ꝯͣctibꝰ qꝛ ex poſtfacto ſūt neceſſitatis. l. ſic̄. C. de act. ⁊ ob. ¶ In glo. fi. ibi citra formā. h̓ ſuppletio ad tex. nō erat neceſſaria. qꝛ tex. nō reqͥrit nudū ꝯſenſuꝫ ſꝫ legitimū. nō aūt ē legitimꝰ ſi int̓ponat̉ nō ẜuata forma tradita a iure in caſu nō ꝯceſſo vtsͣ. dixi. In glo. in. ꝟ. ad inopiā. ibi ſi culpa ſua eget indignū eſt ei ſubuenire. hͦ verū qͦ caſum hꝰ decre.DignitasUm acceſſiſſel. ſublata deeccl̓ia ꝑ ſtatutū capl̓i ꝯfirmatū ꝑ papā vlterius nō chnſet̉ vacare niſi ꝑ ꝯtrarium actum ſtatutuꝫfuerit reuocatū. h. d. Diuidit̉ ī tres ꝑtes. In prima ponit̉ allegatō ꝓ primicerio. In ſcd̓a. ꝓ capitulo ibi fuitIn tercia diffinitiua ꝯmiſſio ibi quocirca. ⁊ incipe ſiccaſum. Quidā ex canonicis tulen̄. ꝓpoſuerunt corampapa ꝙ pͥmiceriatꝰ dignitas tāto tꝑe vacaſſet ꝙ ipſiꝰcollatio ad papā erat deuoluta. vn̄ papa de hac dignitate ꝓuidit iſti archidyacono vl̓ forte amico ſuo. cuiꝰcām iſte archidyaconꝰ ꝓmouebat. ꝯͣ hāc collationemallegat̉ ꝑ capl̓m ꝙ illa dignitas nō pot̓at vacare. qͥaiā erat extīcta ꝑ ſtatutū capl̓i. ⁊ ꝓſeq̄re vt ī lr̄a ¶primo ar. ꝙ dignitas ꝑſonatꝰ ⁊ officiuꝫ ſūt ſynci. idē ſigͣntia. nā idē primiceriatꝰ appellat̉ h̓ qn̄qꝫ dignitas. qn̄qꝫ ꝑſonatꝰ. qn̄qꝫ officiuꝫ. ad hoc quotidie ſolet