De abſolutione
rū libro. iij. ti. xxxiiij. q. xci. ẜm quottatōꝫlibri mei ſic ſe habet: quia poſt cōfeſſiōeꝫcōtriti pectoris. regulariter dꝫ ſubſeqͥ abſolutio ſacerdotis. q̄ro an forma abſolutionis in ſacramēto penitentie/ debꝫ diciſub mō indicatiuo. Rn̄deo ẜm albertū inſcriptis ſuꝑ. iiij. ſentētiaꝝ. diſtin. xvij Dicendū qd̓ ſic ꝓpter ſacr̄i certitudinē. ſed op̄cedit dep̄catio hoc eſt de bn̄ eſſe ſacramti ⁊ nō de eſſe. Un̄ conueniēter d̓r. dn̄s teabſoluat ⁊ ego aucͣte qͣ fūgor abſoluo te apctīs tuis in nomīe pa. ⁊ fi. ⁊ ſ .ſ. amen Ethāc formā expoſuit magiſter iohānes deverziaco in ſcolis in lectiōibꝰ ſuis. Thomas etiā ī vltīa ꝑte ſumme ſue. q. lxxxiiij.ar. iij. ꝯcordat cū hoc. dicit enim ꝙ de forma ſubſtātie eſt/ ego te abſoluo. ſed p̄mittit̉ orō miſereat̉ tui omp̄s deꝰ ⁊c̄ ne effectꝰſacr̄i impediat̉ ex ꝑte penitētis Itē qꝛ ſacerdos nō ꝓpria autoritate abſoluit ſꝫ qͣtminiſter ꝯueniēter aliqͥd apponit̉. ego teabſoluo in noīe pr̄is ⁊ fi. ⁊ ſ.ſ. amē Uel ꝑv̓tutē paſſiōis xp̄i Uel aucͣte dei/ ſicut dyoniſiꝰ exponit. iij. ca. celeſtis hiera. Quiatn̄ hoc nō eſt determinatū ex v̓bis xp̄i ſic̄in baptiſmo talis appoſitio relinqͥt̉ in arbitrio ſacerdotis ¶ Seqͥt̉ alia q̄ſtio/ vtꝝreqͥrit̉ īpoſitio manuū ſacerdotꝭ in ſacramēto penitētie Rn̄deo ẜm tho. vbi ſupraar. iiij. dd̓m ꝙ nō qꝛ hoc ſacr̄m nō ordīat̉ad ꝯſeq̄ndū aliquā excellētiā grē/ ſꝫ ad remiſſiōꝫ pctōꝝ Magꝭ etiā in hoc ſacr̄o cōpeterꝫ crucis ſigͣtio/ qͣꝫ manꝰ īpoſitio Inſignū ꝙ ꝑ ſignū crucis xp̄i/ remittūt̉ pctā⁊ tn̄ nō eſt de ncc̄itate ſacr̄i hec ibi.Queſiſti inſuper ſihō abſolutꝰ a pena ⁊ a culpa. ẜm formā ſolitā cōferri in articulo mortꝭ moriēs in illo ſtatu/ euolet ſtatī ad celū. Rn̄deo ꝙ a radice vidēda eēt hic tota materia de indulgētijs ad plene reſpōdēdū. Pro qͣ videāt̉doctores in. iiij. ſnīaꝝ. ⁊ alie ſumme. dicotn̄ qͣꝫtū ſpectat ad pn̄s/ ꝙ abſolutō illa ſolet dari de pctīs cōtritꝭ ⁊ cōfeſſis Si ergopctā ſint q̄ nō ſunt ſacr̄al̓r cōfeſſa. ſic̄ ſuntpctā oblita nō oportet ꝙ de illis ẜm formā abſolutōis det̉ indulgētia. Ex qͦ pꝫ qͣꝫtū expedit nō dari obliuiōi pctm̄ ſꝫ illa exp̄ſſe cōfiteri hīta copia ſacerdotꝭ. ptꝫ vltraꝙ in abſolutōe ſacram̄tali nō oportet dicere abſoluo te a pctīs oblitis Ueꝝ eſt tn̄ꝙ qꝛ deꝰ non obligat ad īpoſſibile ſi pctā
oblita nō veniāt ī mēoriā. facta diligētiaſufficiēti/ ⁊ hō cōterit̉ in generali de illistūc hō ſaluabit̉. ſic tn̄ qͣſi ꝑ ignē Secꝰ aūteſt dicūt iuriſte/ de abſolutōe de excōicatōnibꝰ/ etiā de oblitis/ qꝛ nō oportꝫ ab illisiteꝝ abſolui dū hn̄s ptātē generalē vt papa vel legatꝰ ⁊c̄. abſoluit general̓r ab oībꝰſentētijs qd̓ ē tutū petere ⁊ habere. ¶ Addatur ad p̄miſſa/ ꝙ ptās p̄latoꝝ in dādoindulgētias nō eſt niſi quedā ptās diſpēſatōis q̄ dꝫ eē rōnalis ⁊ ad edificatōꝫ ⁊ iōſi dent ſine cā ratōnali has vel illas īdulgētias vtpote ꝓ ſolo intuitu fauoris hūani/ vel alio tali mō nō oportet ꝙ indulgētie tm̄ valeatꝭ qͣꝫtū ſonāt Propterea fatueſunt ⁊ ſuꝑſtitioſe q̄dā ītitulatōes de īdulgētijs. xx. mille ānoꝝ vel tali mō qͥ dixeritquīqꝫ pater noſter/ an̄ talē imaginē ⁊c̄. Eteēt ꝑ p̄latos ꝓuidēdū. qꝛ cedit hoc in contemptū ⁊ irriſionē indulgētiaꝝ nec continet veritatē. Un̄ plena indulgētia vix ſolebat dari/ ꝓ paſſagio terre ſctē. Conſtattn̄ ꝙ factū ꝓ qͣ ſunt indulgētie/ magꝭ pͥuilegiatū eſt/ qͣꝫ alid̓ ceterꝭ ꝑibꝰ. ¶ Addaturp̄terea/ ꝙ forma dādi indulgētias ſepe varia ē. qn̄ꝫ enī dat̉ ſub certꝭ conditōibꝰ vt ſiſint confeſſi ⁊ contriti/ ⁊ ſi dederīt manꝰadiutrices. qn̄ꝫ dat̉ exn̄tibꝰ in grā. vel īframēſeꝫ hūerīt grāꝫ itaqꝫ tūc dū habēt gratiā recipiūt grām ſine alio actu confeſſionis. vel ſacram̄talis abſolutionis Undedare indulgētias non ē ꝓprie abſoluere apctīs ſꝫ ē de penitētia debita relaxare velin toto vel in ꝑte. Et ita pꝫ ꝙ non reqͥrit̉/certa forma v̓boꝝ/ ſicut ī ſacram̄to ſꝫ ſufficit explicare ẜm intentionē pape dātis.ꝙ dantur tali tales indulgentie.¶ Queris vlteriusUtꝝ abſolutio a pena ⁊ culpa ꝓ articulomortis ſemel invita poſſit dari illi qͥ noneſt tūc moriturꝰ Reſpondeo circa hoc neceſſariū eſt cognoſcere qͥd ⁊ qūo papa intēdit dādo īdulgētiaſ iuxta illd̓ ꝙ vltīo addebat̉ in ſolutōe alteriꝰ dubitatiōis. qꝛ ſiintēdit ꝙ ſolūmodo veleāt indulgētie ꝓillo qͥ moriturꝰ eſt ⁊ pro hora qͣ eſt moriturus/ tunc quantūcumqꝫ det̉ indulgentiaa ſacerdote/ illa nō habet effectū niſi prohora mortis Unde ⁊ ſi ille poſtmodū moriat̉ in peccato mortali effectus indulgētie impedit̉. Si autē moriatur in gratiaforte tūc prima indulgētia ſortiet̉ effectū
K