obligatū ⁊ velle ſolue̓. ⁊ tn̄ nonhabere vnde poſſꝫ ſoluere? Ergoeſt neceſſe ꝙ homo habeat aliqͥdquod poſſit dare ꝓ omnibꝰ queaccepit. Et quia nullꝰ vere iuſteet ꝓprie poteſt dare alicui. quodnō eſt vere ⁊ totaliter ſuū. quiaaliter nō eſſet donum perfectumneqꝫ recōpenſatio. neqꝫ retributōcōueniens. nec eciam acceptabilis. ideo neceſſe eſt ꝙ homo habeat aliquid quod ſit totalit ⁊ ꝓprie ſuū. ⁊ quod ſit in mera ⁊ libera ſua poteſtate ⁊ dominio. inhil autē poteſt dici ꝙ ſit vere ⁊ ꝓprie ſuū quod poſſit ab eo auferri aliquo modo. aut tolli per violentiā ipſo nolēte ⁊ inuito Si autem homo nō habet in ſe tale donum quod poſſit dare. non eritacceptabile deo. quia oportet ꝙretributio ⁊ recōpēſatio correſpōdeant obligatōni ⁊ modis ⁊ cōditionibꝰ ipſius dātis. Et quiadeus dedit libere. ſpōte. ac voluntarie. et gratis ſine nccitate. ſinecoactione. et ex ſincero ⁊ puriſſimo amore. et ex tali libertabe etſpōtanea volūtate. et tali amoretanqͣꝫ a radice. tota ē obligatō.ideo nccē ē ꝙ retributio ⁊ recōpēſatio cōformis ſit ⁊ correſpōdenꝰſcilicet ꝙ ſit libera. ſpōtanea. volūtaria ⁊ nō coacta Vnde nullūdonum eſt acceptabile niſi tale.quod procedat de intimo cordisaffectu. Oportet autem inquire̓ſi homo habeat tale donum. ⁊ aliquid quod ſit vere ⁊ propͥe ſuūet ī ſuo dominio. ita ꝙ nemo poſſit ab eo tollere illud inuito. Vn̄talis res nō poteſt eē aliquid extra homineꝫ. quia omnia que ſūtextra homineꝫ poſſunt tolli ab homine per violētiam ipſo nolenteIdeo nō ſunt vere. ⁊ prope ſuanec ī ſua mera ⁊ libera poteſtate.quare de illis nō poteſt fieri recōpenſatio deo. Vlteriꝰ talis res nōpoteſt eſſe corpꝰ hominis. nec aliquid de eiꝰ corpore. nec vita corporalis. quia ⁊ totum corpus ⁊quodlibet membꝝ ⁊ vita hominis poſſunt tolli ipſo inuito ⁊ ꝑviolētiam. ⁊ per cōſequēs nō ſūtvere ⁊ propͥe ſua. nec in ſua mera poteſtate. Nec eciā omnia iſtaſunt maxime precioſa ⁊ optimaque habeat homo. ⁊ homo debetdare optimū quod habet. ⁊ qd̓precioſiꝰ ⁊ meliꝰ exiſtit Reſtatergo ꝙ tal̓ res ſit anima. vel aliquid quod ſit in anima. Nō autēpōt eē tota aīa. qꝛ q̄dā eiꝰ ꝑtes⁊ v̓tutes ſūt ꝯiūcte cum corꝑe ⁊organo corꝑali. ⁊ iō ille ꝑtes ⁊⁊ ille v̓tutes nō ſūt in libera ⁊ pura ptāte hoīs. ſicut nec corpꝰ Reſtat e̓go ꝙ illa ꝑs ſit nobilior ⁊potior ꝑs ipſiꝰ aīe l̓ ſit ī illa ꝑte q̄ē ſeꝑata a corꝑe ⁊ a carne ⁊ organo corꝑali. ⁊ nullo mō ſit conuūcta cū carne. Hoc autem eſt liberum arbitriū. qd̓ eſt res nobiliſſima ⁊ p̄cioſiſſima ī aīa puꝝ ſpūale. ⁊ hoc cōuenit cū d̓o ſpūali ⁊nulloº corꝑali Sꝫ ī libero arbit̓ oſūt due ꝑteꝰ .ſ. ītellcūs ⁊ volūtaſ
Druckschrift
Theologia naturalis, sive liber creaturarum
Entstehung
Seite
70r
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten