qd̓ nō ē xp̄s eſt ſine culpa: quā ꝗdē excluſiuaꝫꝓpant Aug. li. 2. de baptiſmo ꝑuuloꝝ. ⁊ ī li.ꝯͣ Iullianū hereticū. ⁊ Ambro. ſuꝑ Lucam. ⁊Hiero. ſuꝑ illud. pͣs. De manu canis vnicaꝫmeā. Et Breg. lib. moral̓. ⁊ Anſelmus. 4.ſnīaꝝ. Et Bern̄. ī epl̓a ad canonicos lugdunenſes ⁊ multi alij: qͣre ⁊c̄ ¶ Quarta rō ē dice ꝟginē nō ꝯͣxiſſe culpā originalē ē he̓ticuꝫ⁊ expreſſe ꝯͣ fidē: gͦ nō tenendū neqꝫ p̄dicādian̄s ꝓbat̉: qm̄ dice̓ talia ē affirmare ꝯͣdcā ſcorū q̄ eccl̓ia approbauit: vt pꝫ. 15. di. c. ſcā Romana. nā multi ſcī ꝟginē dixerūt conceptā inpcō originali: gͦ ⁊cͣ. Inde aug. li. d̓ fide ad petrū ſic ait. Petre ſi quē ꝯͣ hͦ ꝑtinacē cognoueris tanqͣꝫ peſtē fuge ⁊ hereticū abijce qͣre ⁊c̄Iſte rōnes ſufficiāt ꝓ pͥma opīone. ¶ Nuncrōnes ẜe opinionis videamꝰ .ſ. eoꝝ ꝗ dicuntꝟginē nō fniſſe ꝯceptā ī pcō originali: ſꝫ ꝑ pͥuilegiū ſpāle fuiſſe pẜuatā ¶ Pª rō ē iſta. domū tuā dn̄e decet ſcītudo in longitudiuē dieꝝ⁊ q̄ ē hec domus niſi ꝟgo bn̄dicta. Ecc̄. 24.Qui creauit me reꝗcuit in tabernaculo meoEt merito dic̄ ſcītudo: qꝛ ꝗs ille ē niſi ſit minhoīs ꝗ domū ſordidatā nō ſugiat aūt ꝗs nitidā ⁊ ornatā hītare nō ſtudeat. deꝰ gͦ ꝗ ſcīſſimꝰē: quō ī verū ꝟginis tanqͣꝫ ī ꝓpriū habitaculū aliqn̄ fedatū: ⁊ a pcō originali deuolutū habuaſſet: abſit. vt ſcūs ſcōꝝ nō niſi ſāctū voluerit ⁊ clegerit habitaculū. Can. 3. Tota pl̓chraes ⁊ macula nō ē in te. Et Sap. 7. Cādor lucis et̓ne: ⁊ ſpeculū ſine macula. Itē audi Anſelmū de ꝯceptu ꝟginali. Decuit inꝗt virgogl̓ioſa ea puritate niteret: qͣ maior ſub celo neꝗt ītelligi. Et qͥ maior hac puritate reꝑiri pōtqꝫ ab oī pcō p̄ẜuari. nā ſi go ſemel fuiſſet deturpata. ⁊ poſtea ſcīficata: nō maior fuiſſet piritas q̄ poſſit intelligi: ſꝫ maior ē ab oī culpa p̄ẜuari: ⁊ confirmat̉. Nonc p̄ſtantiꝰ ⁊ nobiliꝰ ēnūqͣꝫ ī luto cecidiſſe: ſꝫ ſe a caſu p̄ẜuaſſe: qͣꝫ ſelcecidiſſe: ⁊ poſtea cultello ſe ꝑfecte mundaſſe.ꝗs hoc ignorat p̄ſtantiꝰ eē. ſic ad ꝓpoſitn̄ ī ꝟgine. Inde aug. in li. d̓ naͣ ⁊ gr̄a: vt etiā ad ſuum ꝓpoſitū adducit mgr̄ in lr̄a in. 3. diſt. 3. c.2. Excepta inꝗt ſcā Maria: d̓ qͣ ꝓpter honorēdn̄i nullā ꝓrſus cū d̓ pcīs agit̉: hr̄i volo q̄ſtionē. Inde enī ſcimus ꝙ plus gr̄e ei fuit collaiū ad vincendū oī ex ꝑte pcm̄: qꝛ ꝯciꝑe ⁊ parere meruit quē cōſtat nullū habuiſſe pctm̄. hacgͦ ꝟgine excepta ſi oēs ſcī ⁊ ſcē ꝯgregari poſſet: ⁊ q̄reret̉ ab eis an̄ pcm̄ haberēt: ꝗd reſpōſuros putamꝰ: niſi qd̓ Ioan. ait. Si dixerimꝰqm̄ pcm̄ non habemꝰ: noſmetipſos ſeducimꝰ⁊c̄. hec ibi. Itē audi Hiero. in ẜmone aſſumptionis. Quicꝗd inꝗt humanis p̄t dici ꝟbisminꝰ ē a laude ꝟgīs: ⁊ ꝑ ꝯn̄s oē pͥuilegium:oīſqꝫ p̄rogatiua ꝟgini ꝯcedi dꝫ: qd̓ ⁊ Greg.ꝯfirmat in ꝓſa. Felix inꝗt nanqꝫ es ꝟgo maria: ⁊ oīa laude digniſſima. ⁊ in alia proſa aitQuibꝰ te laudibꝰ referā neſcio ⁊c̄. ¶ Secunda rō ē iſta. deus aut potuit p̄ẜuare ꝟgineꝫ aculpa originali: aut no. iſta patēt ꝑ pͥmū pͥnde qͥlibet ē vel nō ē: ⁊ d̓ nullo ābo ſimul: nō ēdd̓m ꝙ nō potuit. Audi ſctm̄ Iob. 13. c. Quiſpoteſt face̓ mundū de īmūdo ꝯceptū ſemine:nōne tu ꝗ ſolus es. Si gͦ poiuit aut voluit autnon: nō ē dicendū ꝙ no. qm̄ nō eā ꝑfecte dilexiſſet: ſi eā potuiſſet p̄ſeruare ⁊ noluiſſet: ſi gͦpotuit ⁊ voluit: gͦ ⁊ fecit: qꝛ ni ſi feciſſet ild̓ velle: ⁊ illa potentia fruſtra fuiſſent. ſed dices noluit cā p̄ẜuare qꝛ nō decuit. ¶ Cōtra Sic̄ decuit filiūhre pr̄ em̄ ſine mr̄e in celis: ita decuitcū hr̄e mr̄em ſine pr̄e in terris gͦ ſicut in celisnulla purior ē generatio: ita decuit vt in terrisnulla eſſet purior: ſed ſi eā nō p̄ſerueaſſet nonfuiſſet purior oī poſſibili puritate: gͦ ⁊c̄. ¶ Tertia rō ē iſta: ꝗcꝗd ē ſub peccato originali ꝓ illo tꝑe ꝓ quo ſubeſt: illud ē ſub ptāte diaboli.⁊ ſubiectuꝫ pene et̓ne: ſꝫ hͦ īcongruit mr̄i einidei: ⁊ redēptoris generis hūani: gͦ ⁊c̄. IndeBen̄. 3. dixit dn̄s ad ẜpentē. Ipſa ꝯteret caNico. vIns francput tuū. ⁊ Brego. illud exponit d̓ btā ꝟꝟginepp⁊ mulūigͦ ⁊c̄. ¶ Quarta rō ē iſta. īꝑator ⁊ papa legibꝰqͥs faciūt nō ſubdūt̉. ff. d̓ legi. l. pͥnceps. ⁊. s.q. 3. c. cūcta. ſꝫ ꝟgo gl̓ioſa ē ſūma imꝑatrix: gͦnō debuit ſubijci legibꝰ quas fecit filiꝰ ſuus: ⁊ꝯfirmat̉. ꝗ facit lege circa illā pōt diſpenſare:ſed deꝰ fecit illā legē ſuꝑius allegatā: gͦ potuitcirca illā diſpenſare: ſꝫ nō vr̄ decens vt cumalio diſpenſare debuerit qͣꝫ cū gl̓ioſa eiꝰ mr̄e:gͦ ⁊c̄. Hec igit̉ aīa mea ē illa colūba bn̄dicta:nō tangens putredinē aliquā ſꝫ reuerſa ad veſperā ramū portauit oliue: qm̄ ꝟgo noͣ ſuit cōtaminata. ſꝫ filiū ſuū pacis ramum portauit: ⁊mūdo dedit: vn̄ ⁊ angeli. Bl̓ia in excelẜ deoEt in t̓ra ⁊cͣ. cantauerūt. Item h̓ ē illa arca adiſui pẜuata in qͣ humanū genꝰ ꝯſeruatū ē neꝑiclitaret. Itē hec ē ꝟga illa aaron qͥ a morſibꝰ ẜpētū Pharaōis fuit p̄ẜuata: aīa mea iſtaē puriſſima colūba quā d̓s ꝓ honore mr̄nitatis ſic generari voluit. ẜuauit enī d̓s ppl̓ꝫ ſuū
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten