ſponſa duoꝝ. c. lꝫ p̄ter ſolitū. ⁊ qꝛ h̓ defuit ſubſtantia ⁊ forma: iō nullū fuit mr̄imoniū idemeſſet ſt alterū deeſſet. sͣ. cū apud ſedē. ⁊. c. tue.⁊ de frigidis ꝙ ſedē: ⁊ tn̄ mr̄imoniū res ſimplex ē ⁊ in diuidua. 27. q. 2. §. i. Hec ſūt ꝟbaglo. ad lr̄am. Hoc idē ꝯfirmant oēs doc. theologi: declarātes hāc mam. in. 4. di. 27. Adhuius regule ⁊ gloſe declarationē nota ꝙ qn̄dicimꝰ ꝙ altero ꝟbis ꝯſētiēte ⁊ nō mēte: matrimoniū nō tꝫ: ītellige ī foro dei ⁊ pnīe: ſecusin foro iudiciali: qm̄ ī tali foro cū de mēte ꝯſtare nō poſſit: iudicabit̉ mr̄imoniū: ⁊ ſic intelligit̉ capl̓m tua nos. ſuperiꝰ allegatū. exͣ de ſpōEt ſic pꝫ tertia regula. Accipe quartā vꝫ matrimoniū ſeqͣns legitimat filios an̄ natos. cxpone tuipſe. Hanc rl̓am colligo exͣ d̓ electione. c. īnotuit. glo. 4. vbi d̓ hͦ exp̄ſſe ē caſus: ⁊poiti la glo. h̓ ꝟba. d. Mr̄imoniū ſeq̄ns oīap̄cedētia purgat ⁊ allegat. c. tāta. exͣ ꝗ filij ſintlegitimi. vbi dicit ſic tex. Tāta ē vis mr̄imonij: vt ꝗ antea ſūt geniti pꝰ ꝯͣctū mr̄imodiū legittimi habeāt̉. ⁊ hec glo. ſic dicit. Eccc qͣꝫta ēvis mr̄imonij: vt illegittimos faciat legittīosInſti. d̓ nup. §. vl̓ in aut̓. ꝗbus modis naͣleſefficiāt̉ ſui. §. ſi ꝗs igit̉ dotalia collatione. 6. ⁊alias ꝯcordantias ponit. Et dicit vlteriꝰ ꝙ legittimatio iſta intelligit̉ qͦ ad ordines ⁊ honores ſeculares: ⁊ adducit ꝯcordantias ſuaſ: qͣre⁊c̄. Et ſic pꝫ qͣrta rel̓a. ¶ Quīta ē iſta ꝙ mr̄i.moniū carnali copula ꝑfectū nullo caſu ita pōtdiſſolui. vt vno viuēte alt̓ poſſit ad ſcd̓a votatrāſire. Hec rgl̓a exp̄ſſe ponit̉. ex d̓ ꝯuerſiōeꝯiugatoꝝ. c. ex ꝑte. cl. 2. vbi in determinatiōecaſus ſic dicit tex. nos āt inꝗſitiōi tue talit̓ rn̄demꝰ ꝙ ⁊ ſi poſſit nō īcōſulte videri ꝙ ex qͥ matrimoniū int̓ legittīas ꝑſonas ꝑ ꝟba d̓ pn̄ti ꝯͣhit̉ illis viuētibꝰ nullo poſſit caſu diſſolui: vtviuēte reliqͦ alt̓ ad ſcd̓a vota trāſmigret: etiā ſivnꝰ fideliū int̓ qͦs ē ratū ꝯͣiugiū fieret heretio⁊ nollet ꝑmanere cū altero ſine ꝯtumelia creatoris ⁊cͣ. iſta ſūt ꝟba tex. Sed dic q̄ſo pr̄ Ambro. lꝫ vno viuēte alt̓ nō poſſit alteri nube̓ nūꝗd poterit religionē intrare. Dico ẜm ſnīamthelogoꝝ ꝙ alit̓ ē dd̓m de eo ꝗ carnalit̓ matrimoniū cōſūmauit ⁊ alit̓ d̓ eo ꝗ nō cōſūmauit:ſi nō cōſumauit pōt religionē cū alt̓o viuenteingredi etiā ip̄o inuito: ſi aūt cōſūmauit nullatenꝰ pōt: ⁊ ſi ītrauit cogēdus ē vt exeat Et rōnē huiꝰ btūs Tbo. in. 4. di. 27. talem aſſignatqm̄ an̄ carnalē copulā ē int̓ ꝯiuges tm̄ ſpūalevinculū: ſꝫ pꝰ illā eſt ēt vinculuꝫ carnale: ⁊ iōſicut pꝰ carnalē copulā mr̄imoniū ſoluit̉ ꝑ carnalē mortē: ita an̄ carnalē copulā ſoluit̉ vīculū ſpūale ꝑ ingreſſū religiōis. q̄ ē qͥdam morsſpūalis mortui ꝗdē ait apl̓s eſtis mūdo ⁊ gloria vr̄a abſcōdita ē cū xp̄o: ⁊ iō anteqͣꝫ intueniat carnale vinculū potit diſſolui ſpūale permortē ſpūalem: ſꝫ poſtqͣꝫ int̓uenerit etiā viculū corꝑale nō pot̓it niſi ꝑ mortē corꝑalē diſſolui. Fit enī per carnalē copulā vuū corpus viri ⁊ vxoris: ⁊ ꝑ ꝯn̄s vnꝰ d̓ bono alieno d̓o obligationē facere nō pōt: hͦ īnuebat apl̓s dicēsUir ſui corꝑis ptātem nō hꝫ: ſꝫ mulier. Hecjptmriſſufficiāt ꝓ rl̓a ꝗnta. ¶ Sexta regula ē iſta metrimoniū ꝯͣhere pn̄t ſurdus ⁊ mutus: pꝫ hͦ regula exͣ de ſpōſa. c. cū apud vbi dicit tex. Curapud ſedē apl̓icā ⁊ infra. Sane ꝯſuluiſti nosvtrū mutus ⁊ ſurdus poſſint mr̄imonialit̓ copulari. ad qd̓ tibi rn̄demus ꝙ cū ꝓhibitoriuꝫſit edictū de mr̄imonio ꝯͣhendo: vt ꝗcūqꝫ nonꝓhibet̉ ꝑ ꝯn̄am admittat̉ ⁊ ſufficiat ad ꝯͣhendū mr̄imoniū ſolus cōſenſus illoꝝ: d̓ qͦrū qͣrūqꝫ ꝯiunctionibꝰ agit̉ vr̄ ꝙ ſi talis velit ꝯͣhereſibi nō poſſit vel debeat denegari. cū qͦt ꝟbisnō pōt ſignis valeat declarari: h̓ ibi. Et gloſapͥma ponit cām dubitatiōis: ⁊ dic̄ ꝙ iſta potuut eē cā dubitatiōis: qm̄ certa formā ē expreſſaad ꝯͣhendū mr̄imoniū ſicut pꝫ in. c. ſi int̓ viꝝ1i. ¶ Serarexͣ eo. ⁊ de ſpōſa. duoꝝ. c. lꝫ. ⁊ qꝛ ſurdus ⁊ muſc vxorē pͥmantus illā formā ẜuare nō p̄nt: ⁊ etiā qͣꝫtū ad ecſiue (Icleſiā ꝟba fūt nec̄ia: vt ī. c. tue frat̓nitatꝭ. exeo. ⁊ alt̓o ſubtracto nō ē mr̄imoniū. ar. i. q. i.detrahe ꝟbū: merito dubitat̉ ꝗd iurꝭ ſꝫ ne itaꝙ ſolꝰ ꝯſenſus ſufficit: vt h̓ dicit tex. ⁊. 17. q. 2.ſufficiat. vn̄ ſi nō pōt expͥmi ꝑ ꝟba expͥmat̉ īn. c. d̓ mūnutū vt h̓ in fi. ⁊ in. d. c. tue. extra exͣ eo. h̓ ponit̉ glo. ad lr̄am. Etſi q̄ris q̇ ē iſta forma ꝟborū. dicit. c. lꝫ. sͣ. allegatū ꝙ eſt h̓. Ego accipiote ī meā: ⁊ ego accipio tc ī meū. ⁊. c. ſi int̓ vixponit eadē ba. ſꝫ addit hͦ vel alia ꝟba ꝯſenſū expͥmentia: vel ꝑ ſigna: vt dicit glo. pͥma. ⁊hͦ ꝓpter mutos: ⁊ allegat. d. c. cū apud. ſuꝑiꝰallegatū. Et h̓ ſufficiāt ꝓ ſexta rl̓a. ¶ Acciperegulā ſeptimā in noīe Ih̓u xp̄i. vꝫ. Matrimoniū ꝯͣhere cū meretrice pijſſimū opus eſt⁊ valde meritoriū. Ponit̉ h̓ regula expreſſe.ex d̓ ſpon. c. in te oꝑa. vbi dicit ſic tex. Interoꝑa charitatis nō minimū ē errantē ab erroris ſuī ſemita rcuocare ⁊ infra. Statuimuſ vtoībus ꝗ mulieres publicas de lupanari extra
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten