nerāt vt eū caꝑet: ⁊ dice̓ cepit quē q̄ritꝭ. Cui cūrn̄diſſēt: amorē diſcipuloꝝ ſue p̄poſuit vite: ⁊ait. Si gͦ me qͣritꝭ ſinite hos abire. Tanta fuithoꝝ ꝟtus ⁊ charitate plena: ꝙ mox iudei abierūt retrorſū ⁊ ceciderūt ī t̓rā qd̓ ⁊ ter xp̄s fec̄.Et tandē dn̄a charitas xp̄m ī māibꝰ inimicoꝝtradidit. Currittīor mortꝭ ad Petꝝ vt xp̄mdeſendat: ꝑcutit Malchū gladio pōtificis ẜuūcōuerte inquit charitas gladiū in locū ſuum.Ne ꝯtentat̉ ad Pilatū currit: ſuadet vt xp̄mdimittat: vn̄ ait: ꝗd enī mali fec̄. charitas inſtigat iudeos vt clamēt: crucifige: crucifige eū.Currit ad Pilatū: ſuadet vt cū morti tradatSnīat xp̄ꝫ Pilatꝰ. Capit̉ ligatꝰ ducit̉ ad crucē. Amor aſſociat ⁊ flētibꝰ ml̓ieribꝰ rn̄dit. Flie hierl̓m nolite flere ſuꝑ me: ſꝫ ſuꝑ voſietipſas flete: qꝛ ecce veniēt dies ⁊c̄. Pertingixp̄s ad crucē. Charitas ſiniſtrā manū app̄hedit: ⁊ crucifixā tꝫ. Iudei illū crucifigūt. Aſtatcharitatꝭ ſoror paciētia ſcā. ⁊ dextaꝫ xp̄i tꝫ. Iudei illā crucifigūt: venit alt̓a ſoror hūilitas ſcā⁊ xp̄i pedes tꝫ. Iudei illos amariſſime cruciſigūt. Crucē ſil̓ capiūt: ⁊ crucifixū leuāt ī altuꝫClamāt p̄dicte ſorores. O vos ꝗ trāſitꝭ ꝑ viāattēdite ⁊ vidēte ſi ē dolor ſimil̓: ſic̄ dolor iſtiꝰSꝫ tīor mortꝭ currit ad xp̄m ait. O pauꝑ xp̄eꝗd facis: qͣre pr̄is tui auxiliū n̄ poſciſ. Clamatxp̄s heli. heli: heli lamaſabatāi: ⁊ ſe delictū aboībꝰ clamat. Aſtat charitas: ꝯfortatqꝫ illū: vonit tīor: ⁊ dic̄. O celi qͣre n̄ iuuatꝭ filiū dei ⁊ celi lacrymare ceperūt. ⁊ obſcurati ſūt: dic̄ timoro Ih̓ū pauꝑ ꝗd vis tibi faciā: clamat Ih̓s: ſitio: cui fert̉ acctū: ꝯfortat cū paciētia ſcā: venitex ali̓a ꝑte charitas: ⁊ ſuadet vt ſpm̄ cōmēdetpr̄i. clamat Ih̓ſ. Pr̄ ī manꝰ. t. c. ſ. m. Accuirit hūilitas ⁊ hūiliat xp̄m. Et ipſe īclinato capite emiſit ſpm̄. Ecce qͣꝫtū tīor mortꝭ xp̄m īuaſit: nec tn̄ p̄ualuit: ſꝫ charitas ꝓ nob̓ ip̄ꝫ mortitradidit. In̄ Aug. li. cōfeſ. ait. Cōſtās ⁊ ꝑfectꝰ dꝫ eē amor nr̄: vt ſi nec̄e fuerit amore illiusmoriamur: qui amore nr̄i placide ac benignomori dignatꝰ ē: h̓ ille. ¶ Quītꝰ tīor dr̄ inicial̓:⁊ ē qͦ ꝗs abſtīet a mali ꝑti amore iuſticie. ⁊ ꝑtitīore pene. Et dr̄ inicial̓: qꝛ p̄cipiat ſcē charitati pare locū. ꝓ ꝟ. i. Initiū ſapīctīor dn̄i: ⁊ intrate charitate pellit̉ iſte tīor: ⁊ qͣꝫtuꝫ charitascreſcit: tāto ille decreſcit. h̓ mgr̄. Tīor nō ē cūcharitate: ſꝫ ꝑfecta charitas foras mittit tīoreꝫi. Io. 4 .ſ. qͣꝫtū ē ex ea ꝑte qͣ abſtīet a malo ꝑꝑpenā īmo nullā penā exiſtīat ſꝫ dei amore ⁊ iuᵐ eis penal̓ ſit: nō tīoris ſꝫ admiratiōis: qꝛ .ſ. adꝫ difficile. Tres enī ſumtrcitati ī aīa peccatrice locūut̉e: pudor cōmiſſe culpenēte a mala retrahit: puamor iuſticie ad ſuꝑnaaida meretrice ī vitꝭ patiꝰ ī cella vna d̓ẜti ſolā reſpaꝝ panis ⁊ aque ⁊ illel: nec ocl̓oſ ad celū leuaie dicebat: dn̄e ꝗ me plaſtribꝰ elapſis annis: r̄ueiōacho Anthōij diſcipit ī celo: nō erat AnthōijEt ita d̓ cellula ex comictꝭ diebꝰ ꝗeuit ī pace. (v̓tꝰ enī ⁊ viciū ſt̓ oppoſite: qꝛ ſumꝰ ad illas naͣ aptiſta ſt̓ ⁊ inimica naͣe: ⁊ iōlā aīaꝫ tꝫ: ne a vicijs corqͥis plenꝰ ſit: vt vidit anmūdi laqͥos fac̄: ſꝫ ⁊ aſtumōs: cū ſepe noſcamꝰ ilſfigurare. 29. q. i. c. i. cir⁊ diſcipuli pꝰ reſurrectieputauer̄t. Qui enī ꝟc ꝟū cta ꝑicula p̄cauet aīe ꝓimor dn̄i fōs vite vt d̓clin̄ ꝓuer .i. dr̄. Timēti de⁊ ī die defūctiōis ſue bn̄i deū bn̄ erit: ⁊ ī diebꝰ cōt̉. Radix ſapīe tīere deū¶ Septimꝰ tior dr̄ filialiset a pcō amore iuſticie: itaret̉ ex clpa: ꝑꝑ dīnā iuſtios vſuſ .ſ. cauere a pctō ⁊ū actū ē h̓ ī via: ſꝫ ẜꝫ aliūr̄ia: dr̄ tīor reuerētial̓. pͥſ.āet ī ſe .ſ. Et h̓ timor nonno charitate roborat̉ ⁊ creTho. ẜa ẜe. q. 19. hāc reſt vt creſcēte charitate crereſcit: creſcēte cā. Et iōſūmata charitas ē ꝑfecilō ꝙ ſci ī pr̄ia deū ꝑde̓ ltīqd̓ vis malū: ſꝫ ſic ītellīꝑ illo ꝟbo Iob. Colūnoauēt ad nutū dei. Dic̄. nleſtiū: q̄ ſine ceſſatiōe cōſpiōc ꝯtremiſcūt. Sꝫ idē tīor no
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten