De cōſolatione theologie
vero ſermo nr̄ vn̄ ſumpſit exordiū vt cōſonus ſibi fiat. ¶ Uolucer ¶ Redeat volo:p̄miſimꝰ qͥdē inueſtigādo ꝯſolatōeꝫ aduene nr̄i ſuꝑ ꝯtritōne gētis ſue ꝙ eū theologia ad ꝯformādū volūtatē ſuā diuīe volūtati primitꝰ anhelat. Ita enī habiturꝰ eratcor rectū ac ꝑinde letu/ pacificū/ ⁊ trāqͥlluꝫSed qm̄ de qͣ volūtate ẜmo fieret ignorari poterat diſtinctō trimēbris de volūtateſubiūcta ē. Reddita ꝓinde rō cur in voluntate p̄pedit̉ libertas arbitrij qͦ faciliꝰ appareret qͣliter adiuuat̉. ¶ Progrediētes igidicamꝰ ꝙ intellectꝰ poſtqͣꝫ inſpexerit fantaſmata/ pōt inde ſpēs intelligibiles elicere.denudādo quodāmō eas a naturali ꝯditōne ⁊ ī eis effodiēs agalma ſpūale/ hͦ ē ſimulacrū vel ꝯceptū nūc vl̓em nūc ſpecificū. qͦfacto intellectꝰ talit̓ actuatꝰ iā pōt rōcinarinō īſpecto fātaſmate/ iā ſilogiſat. diſcurrit.Regulas artiū ſibi format generales ⁊ infallibiles ad exēplar artis prīe. Neqꝫ negāda ē hec vis intellectiua. cū d̓ v̓tute eſtimatiua fateamur ꝙ ex ſenſatis elicit ſpēs īſenſatas/ vt ouis inimicitiā ex figura lupi. Atvero dū ſemel actuata fuerit ꝑ fantaſmataortū hn̄tia ex aliqͦ fenſuū exterioꝝ/ iaꝫ pōtalia ſibi formare tal̓ generis ī ſōno vl̓ vigilia. alit̓ nō. Cuiꝰ ſignū ē ꝙ a natura ceci nōſomniāt neqꝫ fantaſiāt̉ de coloribꝰ. neqꝫ deeis ſcīaꝫ hn̄t vllā. ¶ Deniqꝫ ꝑ ꝯtēplatōꝫ vtalibi dicēdū ē veīt mēſ ad ītelligētiā purā ⁊ſimplicē ſine motu l̓ diſcurſu ad exēplar. lꝫimꝑfectū valde ſimplicis ītelligētie d̓ine q̄vnico ꝯtēplat̉ ītuitu pn̄tia p̄terita ⁊ futuraet inſtar cētri ītelligibil̓ ſtabil̓ manēs datcūcta moueri. ſic vnica ⁊ īuariata reſpicit ⁊intelligit oīa q̄ motui ſubiecta ſūt. Ad hūcſtatū theologia ſuadet aſpirare cui qͣnto ꝓximior tāto ſublimior ⁊ liberior ē volūtasq̄ velut ex alto iubet ⁊ imꝑat ſenſuali volūtati. ꝓpt̓ cꝰ tractū ſic̄ nec ꝓpt̓ motū naturalisappetitꝰ n̄ deſerit locū ſuū qͦ adheret d̓o ponēs ī eo ſpeꝫ ſuā fidē atqꝫ dilectōꝫ. Qd̓ ſi iuxta ſapiētis v̓bū ſic̄ ꝑturiētis cor ſuū ſantaſias patit̉ vt fit ī ſenſualitate n̄ dat ill̓ corſuū ītellectuale/ niſi ab alto īmiſſa fuerit viſitatō ẜm quā regit̉. agit̉ atqꝫ dirigit̉. n̄ qͥdēfatali neceſſitate ſeu fluctuatione fortuita¶ Colligimꝰ eī ex īmēſa d̓ine ꝯgnitōis viuacitate lōge ſuꝑ nr̄m cogͦſcēdi modū ſil̓ ⁊ex volūtatis libertate ꝙ apd̓ eā nihil ē fortuitū. nihil cauſale. nihil inſuꝑ ad extra neceſſariū vl̓ fatale Rō primi ē qm̄ nihil agit̉in md̓o/ qͥn ab et̓no p̄uiderit illd̓ deꝰ cū to-
ta ſerie cāꝝ etiā mīmaꝝ. Secꝰ apud hoīesp̄t̓ qͦꝝ intētōꝫ ꝓdeūt effectꝰ ex variaꝝ igͦtarūqꝫ eis cāꝝ ꝯcurſu / quēadmod̓ videre ē īinuētōe theſauri dū terra fodit̉ vt excolat̉ n̄vt auꝝ inueīat̉. Hīc ortū habuit fortaſſisilld̓ arꝭ. ꝙ vbi magis ē d̓ ītellectu ibi mīꝰ d̓fortūa. Recte qͥdē ad̓o vbi totū ē p̄ītellectūnihil ē fortuitū. Si ꝟ̓o fortunā qͥs tranſferat ad cāꝫ ꝓducētē effectꝰ qͥ dicūt̉ ī ordīe adnos fortuiti. ſic primā cāꝫ dicere poſſumꝰeē fortunā qm̄ principal̓r ⁊ īmediate ꝯcurrit ad oēꝫ effectū. Dediſſꝫ hͦ mō virgiliꝰ verū epitetō fortune dicēs. fortuna oīpotēs.⁊ Saluſtiꝰ. Sꝫ ꝓfecto inqͥt fortuna ī om̄ire dn̄at̉. Ceteꝝ d̓ fati ncc̄itate liq̄t ex p̄miſſis ꝙ nihil ī rebꝰ creatis tale ſit facta ad primā cāꝫ ꝯꝑatōe q̄ nulla actōis ncc̄itate conſtrīgit̉ neqꝫ reſpectu celi neqꝫ r̄ſpectu terre⁊ oīm q̄ ī eis ſūt. Coagit tn̄ differēter ī actōnibꝰ q̄ dicūt̉ naturales/ qͥbꝰ n̄ ē ānexa rō ꝓpria. nec ex ꝯn̄ti vllā hn̄t libertatē ſeu ꝯtingētiā ī agēdo ex prīcipijs ſuis ītrīſecꝭ. Aliter ī hn̄tibꝰ ꝯiūctā rōeꝫ qͥbꝰ ītrīſeca facultaſeſt volēdi vl̓ nolēdi ẜm iudiciū ꝓprie rōis.Nihilominꝰ ſi ad primā cāꝫ natural̓r agētia retulerꝭ illa n̄ neceſſario ſꝫ ꝯtīgēter efficiūt motꝰ ſuos. hoc ī miracul̓ factꝭ circa ſolē. circa ignē. circa mare ⁊ beſtias ꝑſpicuūfidelibꝰ ē. Dat̉ itaqꝫ regl̓a ꝙ ī oī ꝓductōe ſiꝯcurrit aliqͣ cā libere ꝯtingēter agēs qͦt qͦtfuerīt natural̓r coagētes effectꝰ ille cōtingēter ꝓducit̉. Qua ī re ptꝫ ꝙ actꝰ elicitꝰ createvolūtatꝭ ſortit̉ cōtingētiā ex duplici radiceex ſua ītrīſeca ⁊ ex ſuꝑiore d̓ina MonicꝰCāꝫ nō inueīo volucer his q̄ dicta ſunt repugnādi/ neqꝫ alit̓ ph̓ie v̓ba loquētꝭ apudboetiū d̓ fatali ncc̄itate r̄cipiēda puto. ſcisattn̄ cōturbari nōnullos apd̓ qͦs deꝰ ita cōſiderat̉ tāqͣꝫ rex ſup̄mꝰ qͥ vnico ſel̓ imꝑio cōſtituerit vniuerſū md̓m/ dās vnicuiqꝫ reiꝓpriū officiū quēadmodū terrenꝰ rex īſtituitvl̓ exercitū ſuū vl̓ curiā iudicioꝝ ⁊ legū autartifex aliqd̓ horologiū. Ip̄e vero deīcepsmanet qͥetꝰ neqꝫ ſolicitꝰ ꝑ ſingl̓a Nitūt̉ hāceſtimatōꝫ ſuā fulcire ꝑ vulgatū illud aug.verbū. Deꝰ ſic res admīſtrat vt eas ꝓpriosmotꝰ agere ſinat qͥ ⁊ ꝓphetico ore dixit. egoſū deꝰ ⁊ n̄ mutor. ¶ Uolucer Ita ē monice redeūt tales ad ſuꝑiꝰ īꝓbatā philoſophātiū opīonē quā īſectāt̉ ml̓ti ſeculariū lr̄arūac exiſtimatio vulgariū quorum videbisaliquos ſi ad ſcripturaꝫ ſacrā ſe conuerterint nihilipēdere aut irridere ſimplicitatēeiꝰ. eo ꝙ maxīa ꝑs cōtexit̉ hiſtorijs. habe-
G
H