SA
deberet tn̄ facere ſuctū. xi. in ctū. Et d̓r puer ſugere dū lactat. Un̄ Lu. xj. Beatꝰ vent̓qͥ te portauit ⁊ vbera q̄ ſuxiſti. Et ſcribit̉ ꝑvnū g. ⁊ ꝓd̓. pͥmā. Un̄ Iob .xx. Caput aſpidū ſuget. Et Eſa. vl. Sugatis ⁊ repleamini ab vbere.Sulco. cās .n. p. i. ſulcos facere. ſecare. diuidere. Et ꝯponit̉ Cōſulco. cas. deſulco. casid eſt. valde ſulcare. vl̓ ſulcos deſtruere. diſſulco. cas. inſulco. cas. reſulco. cas.Sum es. eſt. v̓bū ſubſtātiuū. ⁊ caret p̄teritoſed accipit mutuo a fuo. fuis. ⁊ facit fui. fuiſti. ⁊ hꝫ duo ꝑticipia. ens ⁊ futurꝰ. Et eſſendi. do. dū. gerūdia ficticia.Summiniſtro. ſtras. eſt qͣſi ſubtꝰ vl̓ ſubminiſtrare. ſeruitiū vl̓ ſubſidiū prebere.Summitto. tis. miſi. n. t. i. ſupponere. et d̓r aſub ⁊ mitto.Summo. mas. a. p. i. ſummā facere vl̓ ſummatim ꝯp̄hēdere ⁊ colligere. In̄ ſummatīaduer. breuiter. ſtrictim. partim. feſtināter.Et ꝯponit̉ Cōſummo. mas. i. ſimul ſummare vl̓ ꝑficere. ⁊ ſcribit̉ ꝑ duo mSūmoueo. ueſ .n.s. i. remouere. auferre. Etd̓r a ſub ⁊ moueo es.Sumo. mis. ſumpſi. ptū. a. t. i. acciꝑe. Sedſumimꝰ ipſi. accipimꝰ ab alio. Cū damꝰ dicendū eſt acciꝑe. cū ꝑmittimꝰ ip̄i tollere dicendū eſt ſume. Itē ſumimꝰ ꝑ nos. accipimus a nolente Et ſcribit̉ ꝑ vnū m. ꝓdu. tn̄ſu. Un̄ Oraciꝰ. Grata ſume manu hec dulc̨ia differ in annū. Sed ſūmo. mas. ꝑ duom. Un̄. M ſummare duplex ſibi vult. ſedſumere ſimplexSuo. ſuis. ſui. ſutū. a. t. ſuturā facere. vel ſuendo vnā rē alteri adiūgere vl̓ ꝯſuere.Suꝑbio. bis. biui. bitū .n. q. i. ſuꝑioris p̄cecepta in obediendo trāſcēdere. vel ſuper ſeire. faſtidire. deſpicere. dedignari. Et dicit̉a ſuꝑbꝰ.Suꝑemineo. es. nui .n. s i. p̄ualere p̄eſſe. p̄ſtare. p̄cellere. ⁊ d̓r a ſuꝑ ⁊ emineo. In̄ ſuꝑeminens entis. o. g. Et ſuꝑeminentia. tie. etcor. mi.Suꝑo. as .i. excellere. vincere. Et ſuꝑare .i.reſtare. ⁊ ſuꝑabūdare. In̄ h̓ ⁊ hͦ ſuꝑabilis ⁊hͦ le. In̄ ſuꝑabilit̓ aduer. Et ꝯponit̉ exupero. ras .i. valde ſuꝑare. Suppero ⁊ eiꝰ ꝯpoſita actiua ſunt ꝓ excellere. alit̓ neutra ſuntcor. pe.Suꝑſideo. des. ſedi .n. s. i. ſedere ſuꝑ. ⁊ dimitere. Et ꝯſtruit̉ cū dtō ⁊ abltō. vt ſuꝑſideo
huic rei ⁊ hac re. Inuenit̉ etiā ſuꝑſedeo ſuꝑſedere. ⁊ tūc ſunt due ꝑtes.Suꝑſto ſtas. ſtiti. ſtitū .n. p. i. ſuꝑeſſe. ſuꝑfluere. Et ꝯponit̉. a ſuꝑ ⁊ ſto ſtas. A ſuꝑſto d̓rhic et hec ſuperſtes. ſtitis. id eſt ſenex vl̓ remanens viuus. vel vitam ducens. ⁊ corri.e. gtīSupino. as. naui. natū. a. p. i. ꝟſare. ſupinuꝫfacere. In̄ ſupinꝰ. na. nū .i. reuerſatꝰ. Undegerundia ⁊ ꝑticipia dicunt̉ ſupina. qͣi ſupinata .i. deriuata ⁊ inflexa a ſuis ꝟbis. Et aſupinꝰ ꝑ ſyncopā ſupꝰ. pa. pū. i. ſupinꝰ. Iteꝫſupino ꝯponit̉ cum re. ⁊ dicit̉ reſupino. asid ē retro ſupinare. In̄ reſupinꝰ. na. nū. Etdꝫ ſcribi ꝑ vnū p. ⁊ cor. pͥmā. Un̄ Ouidiꝰ īxiij. epl̓a. Et mō cantabant veteres reſupinos amores.Suppedito. tas .n. p. i. auxiliare. ſummīſtrare. ſubſeruire. obſeqͥ. ſuppedia dare. ⁊ cor. diEt vt dicit Hug. Eſt eliminanda eoꝝ fatuitas qͥ ponunt hoc verbū ꝓ peſſundare⁊ conculcare ſub pedibꝰ.Suppello. lis. ſuppuli. a. t. i. ſurriꝑe. qͣſi ſubtꝰpellere. ⁊ d̓r a ſub ⁊ pello. lis.Suppeto. tis. tiui. vl̓ ſuppetij. titū .i. ſumminiſtrare vl̓ ſuꝑabūdare. ⁊ d̓r a ſub ⁊ peto. tꝭ.Un̄ Oraciꝰ. Pauper enim non eſt cui reꝝſuppetit vſus Suppeto ꝓ ſuꝑabūdare neutrū eſt. ⁊ ẜm hoc facit ex ſe verbū imꝑſonale ſuppetit Sed pro ſumminiſtrare eſt actiuum.Suppilo. las. a. p. i. contūdere vel latent̓ pilare. vel compellere. ⁊ dicit̉ a ſub ⁊ pilo. as.⁊ ꝓdu. pi.Supplanto. tas. a. p. i. deciꝑe. et ꝓprie ꝑ plantam. qd̓ fit cū latenter plantam ex tranſuerſo iacimꝰ inter plantas alteriꝰ. Und̓ Eſaudicit de Iacob Gen̄. xxvij. En ſupplātauitme altera vice.Suppleo. es. pleui. tū n. s. i. ſuꝑimplere velin loco alteriꝰ īplere. ⁊ d̓r a ſub et pleo. ples.In̄ hͦ ſupplemen. inis. ⁊ hoc ſupplementuꝫ.ti. ⁊ ſuppletꝰ. ta. tū.Supplico. cas. caui .n. p. d̓r qͣſi ſubtꝰ ſe plicare ⁊ hūiliare ad rogādū. p̄ces fundere. ⁊ d̓ra ſub ⁊ plico. Et conſtruit̉ in hoc ſenſu cūdatiuo et actō. vt Supplico tibi. ſupplicote. Inde ſupplicatio. id eſt humilis deprecatioSuppono nis. a. t. i. ſummittere. pro aliquoponere.Supprimo. mis. ſuppreſſi ſum. a. t. i. ſubtꝰ p̄-