IN
gere. ꝯſiderare. vt iſte intēdit aīum ſuū. Ethͦ ꝓprie facit intentū. tū. In̄ hͦ intentio. oniſid eſt abſtractio. ꝯſideratio. Itē intētio qn̄qꝫ ꝓ volūtate. interdū ꝓ fine accipit̉. In̄ intentiuꝰ. ua. uu. ⁊ h̓ ⁊ hec intentional̓. et hͦ ſe.Intēto. tas. a. p. d̓r ab ī ⁊ tento. tas. Et vt dicit Pap̄. Intētat .i. intēdit. ml̓tū minat̉. obijcit. impugnat. imponit. infert Itē intētotas. p̄t eſſe freq̄ntatiuū. ⁊ tūc format̉ ab intendo. dis.Int̓calo. as. aui. a. p. i. interponere. ⁊ d̓r ab inter ⁊ calo. las. In̄ h̓ ⁊ hec intercalarꝭ ⁊ hͦ re.id eſt int̓poſitiuū vl̓ īterpoſituꝝ .ſ. ꝙ interponit̉. vl̓ ꝟſus intercalaris d̓r qͥ ſepe int̓ponit̉. ⁊ hͦ intercalaritas. tatis .i. interpoſitio.Intercedo. dis. ceſſi. n. t. i. ꝓ aliqͦ ad aliqͦs p̄ces facere. ⁊ d̓r ab int̓ ⁊ cedodis. Et eſt int̓cedere .i. inter aliqͦs cedere ⁊ eſſe mediatorē⁊ ꝓpͥe int̓ minorē ⁊ maiorē vt maior ꝯdeſcēdat minori p̄cibꝰ mediatoris. Un̄ ſcī dicūtur nr̄i int̓ceſſores apud deū. Sūt em̄ mediatores int̓ nos ⁊ deū ſingul̓ diebꝰ ꝓ nob̓deū orātes. qͦꝝ interceſſiōe qͥ renes ſcrutat̉⁊ corda nobis auxiliet̉ vt opus inceptū adfinē laudabilē ꝑducamꝰ. ⁊ ꝓd̓. pe.Intercido. dis. cidi. .n. t. ⁊ ſupīo caret .i. interaliqͣ cadere. ⁊ d̓r ab inter ⁊ cado. dis. cecidi.Itē inuenit̉ intercido. dis. cidi. ciſum .i. int̓polatim cedere vl̓ inter aliqͣ cedere. Undebeatꝰ Iacobꝰ maior dictꝰ ē interciſus. qꝛ ꝑſingl̓a mēbra fuit ceſus. Et ꝓd̓. ci. vbiqꝫ. etd̓r ab inter ⁊ cedo. dis. cecidiIntercipio. pis. ⁊ intercapio. pis. a. t. in eodēſenſu .i. inter aliqͣ vel in medio caꝑe. Et d̓rab in vl̓ inter ⁊ capio. pisInterclino. nas. aui. a. p. i. int̓ aliqͣ clinare. etd̓r ab inter ⁊ clino. nas. ⁊ ꝓ. cli. In̄ h̓ ⁊ hͦ int̓clinis. ⁊ hoc ne. ⁊ interclinus na. nū.Intercludo. dis. ſi. ſum. a. t. i. int̓ aliqͣ claudere l̓ auferre. ⁊ d̓r ab int̓ ⁊ claudo. is. In̄ hecint̓cludo. inis. idē qd̓ intercluſio. et ꝓd̓. cluIntercurſo. ſas .i. frequēter intercurrere.Int̓dico. xi. ctū. a. t. i. ꝓhibere qͣi īterī dicere.Interduco. cis. xi. ctu. i. inter aliqͦs ducere. ⁊d̓r ab inter ⁊ duco.Intereo. ris. interiui vl̓ īterij v̓bū abſolutuꝫid ē mori. ⁊ ꝓpͥe ī itinere. ⁊ d̓r ab int̓ et eo. is.In̄ h̓ interitꝰ tus .i. mors. ⁊ interitꝰ. ta. tū. i.Interficio. cis. feci. fectū. a. t. i. occi (mortuꝰdere. ⁊ d̓r ab inter ⁊ facio. ⁊ cor. fi.Interiaceo. es. n. sͣ. i. inter aliqͣ iacere. ⁊ dicit̉ab inter ⁊ iaceo ces.
Intermitto. tꝭ. a. t. i. inter aliqͣ mittere vl̓ int̓polare vl̓ interiꝫ dimittere. vl̓ relinq̄re ẜmHugꝭ. Pap̄. ꝟo dicit Intermittere ad tp̄sdimittere. ⁊ iteꝝ ad idem reuerti.Interneco. cas. aui. a. p. i. int̓ aliqͣ necare. velinterpolatim necare. vl̓ interim dū aliqͥs ēin itinere necare. et d̓r ab int̓ ⁊ neco. as. In̄hec int̓necatio. onis .i. mors q̄ ꝯtīgit alicuidū eſt in itinere. Itē inter ponit̉ ſepe ꝓ e. vtUenimꝰ mare int̓bibere .i. ebibere. Et ẜmhͦ d̓r int̓neco. as .i. enecare. ⁊ cor. ne. int̓necoIntero. teris. triui. tritū. a. t. i. intꝰ terere. minutare vl̓ valde terere. Un̄ Dan̄. vlt. d̓r deAbachuc ꝙ intriuerat paneſ ī alueolo. Etd̓r ab in ⁊ tero. ris. ⁊ cor. te.Interpello. las. laui. a. p. i. int̓rogare. int̓ aliqͣvacare ⁊ alloqͥ. et ꝓ alio p̄ces fundere. Un̄ad Ro. viij. Qui etiā interpellat ꝓ nobis. ⁊d̓r ab inter ⁊ pello. las. Et ſcribit̉ ꝑ duolInterpolo. las. laui. a. p. i. obſcurare. inqͥnare. impedire vl̓ interrūꝑe. corrūꝑe. variarenō ꝯtinuare. ⁊ d̓r ab inter ⁊ polus Und̓ inhymno. Qd̓ nulla nox interpolet fideqꝫ iugi luceat. In̄ int̓polꝰ. la. lū. i. int̓ruptꝰ. variatꝰ. nō ꝯtinuꝰ. Et hec interpola. le. q̄dā veſtis q̄ dū ſit vetꝰ ad nouā ſpēm reducit̉ ⁊ fitqͣſi noua. ⁊ corripiūt hec oīa po.Interp̄tor. arꝭ. atꝰ ſuꝫ. v̓bū cōe. .i. exponere vl̓exponi vnā linguā ꝑ aliā. In̄ h̓ ⁊ hec interp̄tabilis ⁊ hͦ le .i. aptu ad interp̄tandū.Interſuꝫ. interes. intereſt. interfui. intereſſe.id ē int̓ aliqͣ eē. ⁊ cōſtruit̉ cū dtō. vt interfuitali negocio. Tn̄ eiꝰ īꝑſonale ſcꝫ intereſt cōſtruit̉ cn̄ gtō Iſta em̄ imꝑſonalia intereſt ⁊refert ꝯſtruunt̉ cū gtīs oīm dictionū caſualiū. vt ītereſt ſocratꝭ legere. ⁊ refert Platonis diſputare. Preter iſtos qͥnqꝫ gtōs ꝓnominū pͥmitiuoꝝ .ſ. mei tui ſui nr̄i veſtri. loco qͦꝝ ꝯſtruunt̉ cū ablatiuis ꝓnoīm poſſetſiuoꝝ in ſingl̓ari nūero ⁊ in feminino genere tm̄. vt mea tua ſua nr̄a ⁊ vr̄a. vt mea int̓eſt legere. ⁊ Tua refert diſputare. Si autēſunt gtī poſſeſſiuoꝝ tūc ꝯſtruunt̉ cū ill̓ genitiuis vt Mei fris ītereſt legere. ⁊ tui patris refert diſputare. Itē ꝯſtruunt̉ p̄dictaꝟba cū iſto gtō cuiꝰ. vt cuiꝰ īter eſt ſacere hͦ.Interuallo. las. a. p. i. ꝑ interualla dicere velfacere aliqͥd vl̓ interponere. ⁊ ſcribit̉ per geminum l.Interuenio. nis .n. q. i. intercedere. int̓ aliqͦsvenire ⁊ mediatorē eſſe. ꝓ aliqͦ orare. In̄ h̓interuentꝰ. tus .i. interceſſio
Q 2