AnſelmiLiber
valent repreſentare. Nunqͣꝫ enim viſꝰrepreſentauit ei domum auream totamqꝛ nō vidit. Nec auditꝰ ſonū toto mundo diffuſū: qꝛ nō audit. Nec guſtꝰ panēmelle dulciorē: qꝛ nō guſtauit. Nec olefactus vinū balſamo flagrātiū: qꝛ nonolefecit. Nec tactꝰ indumēta lanea lineis leuiora: qꝛ nō tetigit: nec alia ml̓ta eirepn̄tauerūt ſenſus: qꝛ nō ſenſerunt: ſꝫ ſiſenſiſſent: rep̄ſentare poſſēt. Et tn̄ ad hͨaut alia hmoi inania imagīari delectataūt ſi ſenſꝰ ſenſiſſēt: eiqꝫ ſinguli aut biniaut trini aūt qͣterni aūt ſiml̓ oēs rep̄ſentaſſent. Sūt ⁊ alia delectatōis genera:q̄ nec ſenſꝰ valēt ei rep̄ſētare: nec ip̄a p̄tꝑ imaginationē cogitare: vt cū in ſuꝑbia delectat̉ ſine oī imaginatōe. Hancetenī ſenſꝰ nō valēt illi rep̄ſētare: qꝛ necviſus pōt diſcernere: vtꝝ ſit alba vel nigra: nec auditꝰ an ſit ſonora aut rauca:nec guſtꝰ an ſit dulcis vl̓ amara: nec olefactꝰ an ſit redolēs vel vetida: nec tactꝰan ſit mollis vl̓ dura: leuis vl̓ aſꝑa: calida vel frigida. Ip̄a qͦꝫ aīa nō valet imaginari: vtꝝ ſuꝑbia ſit tal̓ aūt tal̓: qꝛ eſt īexaltatōe ſolius cogitatōis. Hl̓to igit̉pl̓a genera ſūt delectatōis qͣ aīa delectatur: qm̄ illiꝰ quibꝰ qͥnqꝫ corꝑis ſenſꝰ oblectant̉: qꝛ ⁊ eadē delectat illa memorare: q̄ illos ſentire ⁊ totidē mōis qͦt ſibi rep̄ſentare: ⁊ alia imaginari q̄ illi ſibi nonrepn̄tauerūt: qꝛ nūqͣꝫ ſenſerūt: ſꝫ ſi ſenſiſſent: rep̄ſentare poſſent: ⁊ q̄dā cogitare:q̄ nec illi pn̄t ſentire: nec ip̄a ꝑ imaginationem cogitare: ſꝫ ſimpl̓r ſine oī imaginatōe. ¶ De qͥnqꝫ generibꝰ exaltatōnisXaltatōis at genera qͥndeciꝫ: e6qͥbus qͣtuor ſūt ſimplicia: ſex duplicia: qͣtuor triplicia: vnū veroquadruplex. ¶ De quatuor ſimplicibUatuor itaqꝫ ſūt ſimplicia: qꝛ eſtexaltatio aliqn̄ ī ſola opinione: vtſi qͥs opinet̉ ſe eē dignū pōtificatu: nectn̄ velit fieri epūs. Aliqn̄ ī ſola voluntate: vt ſi velit fieri ep̄s: nec tn̄ opinet̉ ſe eē
dignū ep̄atū. Aliqn̄ ī ſola locutōe: vt ſiiactet ſe eē dignū: nec tn̄ velit fieri: ſciēseē indignum. Aliqn̄ ī ſolo oꝑe: vt ſi qͥsinfimꝰ ꝑ ignorantia aſſideat iuxta regēDe ſex duplicibus.Exꝟo ſt̓ duplicia qꝛ aliqn̄ extollit̉ hō ī opiniōe ſil̓ ⁊ voluntate:vt cū pͥoratū aliquo ſe eē dignūeſtimat: vt hoc vl̓t̓ vt pͥor fiat. Aliqn̄ inopiniōe ⁊ locutōe ⁊ nō ī volūtate: vt cūaliqͥs aliquā nō vult p̄lationē: q̄ ſibi offert̉: ⁊ ex hͦ ip̄e ſe attollens meliorē ſe aliis arbitrat̉: ⁊ inde ſe iactat ita tn̄ ne au̓tat̉. Aliqn̄ in opiniōe ⁊ oꝑe: vt ſi aliqͥsſe eſtimat dignū ſedere iuxta ep̄m: ⁊ alicubi ꝑ igͦrātia aſſideat iuxta eū. Aliqn̄ īvolūtate ⁊ locutōe: vt cū aliqͥs volensep̄atū iactat inde ſe eē dignū: licet ſe ſciat eſſe indignū. Aliqn̄ in volūtate ⁊ oꝑevt cū aliqͥs ī cōuiuio vult reſidere ſuꝑiori loco ⁊ ibi ſe iūgerit inuitāte nll̓o qͣꝫ dignū ſe eſtimet loco tam alto. Aliqn̄ ī locutōe ⁊ oꝑe: vt cū p̄latꝰ aliqͥs aliquā inſe fragilitatē vidit: ob quam ſi honeſtepoſſet ip̄am p̄lationē deſereret: ⁊ cuꝫ inverb̓ ⁊ actibꝰ ſuis qͣndā excellētiā oſtendat: ne ip̄aꝫ eiꝰ fragilitatē quis auertat¶ De quatuor triplicibus.Uatuor at ſūt triplicia: qꝛ aliqn̄delectat̉ hō in opinione ⁊ volūꝑtate ⁊ locutōe: vt cū dignū ſe p̄latōe eſtimat: ⁊ eā vult: ⁊ inde ſe iactat.Aliqn̄ ī volūtate ⁊ locutōe ⁊ oꝑe: vt cūoīno qꝛ vult p̄lationē habere: fingit verbo ⁊ oꝑe ⁊ actu dignuꝫ ſe eē: qͣꝫuis ſciat̉ſe indignū. Aliqn̄ locutōe ⁊ oꝑe ⁊ opinion: vt cū aliqͥs licet iactet dignū ſe eſſep̄latōe: ⁊ ea libētius agat qͥbus dignꝰ videat̉ eē: ⁊ hͦ idē arbitret̉ de ſe: nō vult tn̄p̄latōeꝫ hr̄e: vt ſāctior iudicet̉ eē. Aliqn̄in oꝑe ⁊ opiniōe ⁊ volūtate: vt cū prelatus ſubditos opprimit īmoderate vt ſuāp̄latōnē qͣ dignū ſe eſtimat eē qͣꝫdiu vl̓tpoſſidere ſine vllo obſtacl̓o habere poſſit. ¶ De vno quadruplici.