INante
Inſigno. nis. niui. nitū. a. q. i. nobilitatē ornare. exaltare inſignē fage̓.Inſilio. ſilis. lire. a. q. i. ſalire. ꝯͣ l̓ inſilire inſulrū face̓. inuade̓. īpete̓. ⁊ aggredi. ¶ In̄ h̓ inſultusInſimulo. as. aui. a. p. i. accuſare l̓ mn tꝰ. tui.cuſac̓. qꝛ accuſatorꝭ ē ſimulare ī adu̓ſariū qͥcqͥdp̄t Et īſimulor. arꝭ. īueīt̉. ī eodē ſēſu ī gene̓ depo.ẜm Hug. Itē īſimulo .i. non ſimulo. nō fingo.In̄ inſimulatꝰ. a. u. i. nō fictꝰ: vn̄ Sap. xviij.nſimulatū īperiū tuū portās .i. nō fictū.Inſinuo. as are. a. p. i. denūciare ſigͣre qͣſi ī ſinumitte̓ intimare. Itē inſinuare .i. latēter ꝑſuadēet diſſimulare. orare. dice̓. diſſimulatorie. vt cūrep̄hēdimꝰ ⁊ dānamꝰ q̄ maxīe defende̓ intēdimꝰ. Eſt gͦ inſinuae̓ aliqͥd alid̓ intēde̓ qͣꝫ verbavideātur ſonare In̄ hec inſinuacō .i. callida ⁊latēs or̄o. Un̄ qͥdā ſolēt exordiri per pͥncipiū.vt cū cā ē turpis ⁊ aīmi auditoꝝ ſunt alienatiEſt em̄ inſinuatio or̄o q̄dā diſſimulacōe ⁊ cucūicōe obſcure ſubijciēs auditorꝭ aīuꝫ. ſꝫ pͥncipiū ē or̄o ꝑſpicua ⁊ ꝓtinꝰ ꝑficiēs. auditorē beniuolū vl̓ attentū vl̓ docile.Inſiſto ſtꝭ. a. t. i. vacare. inſtare. inuigilare. opeInſero rꝭ. ſiui. ſitū. n. t. idē eſt qd̓ pla) rā daretare. Et ē ꝓpͥe īſerere plātare ꝑ imiſſione ramorū ad inuicē. Sꝫ inſero. rꝭ. rui. a. t. īmiſcē. īmittere ⁊ ꝓpͥe violēter. In̄ inſerto. tas. freqn̄.Inſoleo. es. inſolitꝰ ſum. ꝟᵐ neutropaſſiuū .i.valde ſole̓ l̓ alit̓ ꝯtinē qͣꝫ alij. l̓ qꝫ ſit ſolitū ſuꝑbire dementē eē l̓ fieri. In̄ inſoles. entꝭ. oīs ge.id eſt ſuꝑbꝰ fatuꝰ moribꝰ nō ꝯueniēs. ⁊ ꝯꝑat̉.In̄ inſolēter. tiꝰ ſime. adu̓. Et hec inſolētia. tie.id eſt ſuꝑbia. futuitas.Inſoleſco. ſcꝭ .i. incipio ſole̓ ab inſoleo.Inſpicio. cꝭ. xi. ctū. a. t. i. qͣſi intꝰ cōſiderareInſtauro. ras. raui. a. p. i. face̓ ſil̓e pͥori reſtituērefice̓ ad priorē ſil̓itudinē aliqͥd face̓ reꝑare. etdr̄ab inſtar. qd̓ ꝯponit̉ cū re. vt Reſtauro. as.et ē ꝓpͥe t̓cio reꝑare. Et dr̄ inſtaurare qͣſi in ſtatū pͥſtinū reducere. ⁊ ē etymologia.Inſtigo. as. aui. a. p. i. valde ſtigare. ⁊ dr̄ ab inet ſtigo. as. qd̓ ē ſtimulare. Qꝭ at dr̄ inſtigare.ſi inſtinctū agere. etymo. e. ⁊ ꝓdu. ſti. Un̄ inAuro. dr̄. Inſtigās ꝓceres voce mināte ſuosInſtinguo. guis. xi. ctū. i. inſtigare. ꝑſuadere l̓mortificare ⁊ dr̄ ab in. ⁊ ſtinguo.Inſtituo. is. a. t. i. decernere ordīare. ⁊ dr̄ ab inet ſtatuo. In̄ hoc inſtitutū. ti. Et hec īſtitutio.onis .i. moꝝ informatio. Ponit̉ etiā ꝓ qͦdā libro legali tm̄ ī pl̓ali. he inſtitucōes inſtitutionū. ⁊ hec inſtituta. hoꝝ inſtitutoꝝ dr̄.Inſto. ſtas. inſtiti. ſtitu. pe. cor. n. p. ⁊ etiā inſtatu. pe. cor. i. ꝯͣ ſtare inuigilare inſiſtere inſudare
er dr̄ ab in. ⁊ ſto. ſtas. In̄ inſtās ꝑticipiū ⁊ nomē Et inſtāter. tiꝰ. ſime. adu̓. Et hec inſtantia.tie. ⁊ hͦ inſtās. tꝭ. id eſt ꝑs ſimplex. ⁊ ſic deſcribitur. qd̓ cū ſit finis p̄teriti ⁊ pͥncipiū futuri. velcū incipit ſtatim eſſe deſinit. vl̓ inſtās ē breuiſſima ꝑs tꝑis. q̄ nō expectat ſucceſſionem.In ſubulo. las. a. p. i. inſuere cū ſubula.Inſulto. as. are. a pͦ. i. ē qͣdā cauillacōe ⁊ deriſiōe hoſtē repellere. ⁊ dr̄ ab inſilio. lis. liui. l̓ lijvl̓ lui. Un̄ de btō Laurētio dr̄. Et ſubijciētibꝰ prunas īſultat leuita xp̄i. vt cū dicebat. Girate ⁊ verſate ad aliā partē. Quidā tn̄ idiotelegūt ibi. Exultat ita d̓t Pug. Pap. vo dicit.Inſultare .i. īſilire. ⁊ dr̄ de alt̓iꝰ iniuria gaudē.In ſumo. mis. inſūpſi. a. t. i. intꝰ l̓ valde ſume̓.vl̓ ꝯtra ſumere.Integro. gras. graui. a. p. i. integrum facere nouare. Et cōponit̉ cū re. vt reintegro. gras. ⁊ inpoſita d̓ freq̄ntiꝰ dr̄ redintegro. gras. In̄ integraſco. ſcꝭ. red integraſco. ſcꝭ. inchoa. Et ſcias ꝙaliter ē in iſto inchoatīo. qͣꝫ ī alijs. Alia eī hn̄tſignificacōꝫ eandē quā hn̄t ⁊ ſua pͥmitiua. vtſi ſua pͥmitiua ſigͣnt actū. ⁊ eoꝝ inchoatīa. Nāintegro. as. ſigͣt actū. ſꝫ eiꝰ inchoatm̄ ẜt paſſiōꝫIntegraſco eī ē incipio integrari. ⁊ cor. te. Un̄in Auro. dr̄. Integrat īpones oībꝰ ille manusIntelligo. gꝭ. xi. ctu. a. t. i. qi intꝰ legere. ⁊ dr̄ abinter. ⁊ lego. gꝭ. In̄ intelligēs. tꝭ. oīs gꝭ. Et intelligēter adu̓. Et hec intelligētia. tie. Et h̓ intellectus. tus. tui. Et h̓ ⁊ hec intellectual̓. ⁊ hͦle. Et intellectualit̓ aduer. Et hec intellectualitas. tatis. Et hic ⁊ hec intellectibil̓. ⁊ hoc le. i.in intellectu cōp̄henſibilis. Et intellectibilit̓aduer. Et hec intellectibilitas. tatꝭ. Et hic ethec intelligibil̓. ⁊ hoc le. quod intelligi p̄t. Ethec intelligibilitas tatꝭ. Et intelligibil̓r adu̓.Intēdo. dis. di. ſū. l̓ tentu. a. t. augere vl̓ adiūgere. vt Deꝰ intēdit albedine circa iſtū. ⁊ ẜm hͦhꝫ intēſum ſu. ⁊ dr̄ ab in ⁊ tendo. dis. In̄ hecintētio .i. adauctio.Intēdere etꝭ ē oꝑam dare dirigere. intētū facere intelligere ꝯſiderare. vt iſte intēdit aīuꝫ ſuūEt ẜm hec ꝓpͥe facit intētū. tu. In̄ hoc intēcō.onis .i. abſtractio ꝯſideratio. Itē intētio qn̄qꝫꝓ volūtate. interdū ꝓ fine accipit̉. In̄ intentiuus. a. u. ⁊ h̓ ⁊ hec intecōnal̓ ⁊ hͦ le.Intēto. tas. a. p. dr̄ ab in. ⁊ tēto. tas. Et vt d̓tPap. Intētat .i. intēdit multū minat̉ obijcitimpugnat īponit infert. ¶ Itē intēto. tas. p̄t eēfreq̄ntatm̄. ⁊ tūc format̉ ab intēdo. dis.Int̓calco. as. aui. a. p. i. int̓ponere. ⁊ dr̄ ab int̓et calo. las. In̄ h̓ ⁊ hec int̓calarꝭ. ⁊ hͦ re .i. int̓poſitm̄ l̓ int̓poſituꝝ .ſ. qd̓ int̓poīt̉. vt ꝟſus int̓ca-
iij.