vi ſcruad mē
9 Imee tn̄ infirmitatꝭ participē fieri voluiſti. Uere hic ē deitas tua: q̄ meā indutanaturā crucis aſcēdit patibulū. q̄ in aſ-ſumpta carne triſte tulit ſuppliciū. Re-duc dn̄e ocl̓os tue pietatꝭ ſuper opꝰ ineffabile eximie charitatꝭ. Intuere dile-ctū natū toto corꝑe exteſum. Cerne manus innocuas. pio manētes ſanguine⁊ remitte placatꝰ ſcelera q̄ ꝑpetrauer̄tmanus mee. Cōſidera inerme latꝰ cru-deli ꝑcuſſum cuſpide: ⁊ renoua me ſa-croſctō fonte: que inde credo ꝓfluxiſſevide immacl̓ata veſtigia que nō ſteterunt in via pctōꝝ: ſed ꝑambulauer̄t inlege tua diris ꝯfixa clauis: ⁊ ꝑfice greſſus meos in ſemitꝭ tuis: ⁊ fac me odiohr̄e oēm viam iniqͥtatꝭ. Nunqͥd nō at-tēdis pie pr̄ adoleſcētis filij tui chariſſimū caput niueā ceruice deflexū. precioſam reſolutū ī mortē. Aſpice mitiſſimecōditor dilecte ſobolis hūanitatē ⁊ miſerere ſuꝑ infirmi plaſmatꝭ debilitatē.Candet nudatū pectus. rubet cremātūlatus: tēſa arent viſcera. decora lāguētm 3