Citatio ordinarij
⁊ cōmittit̉ ſibi citatio faciēda. Poſſet tn̄ ipſicitādo dirigi ⁊ ad eū mitti ſi eſt clericꝰ. Sꝫ qꝛtutiꝰ eſt citationē ꝑ aliū fieri q̇ de hͦteſtificet̉.qͥa ꝑcitatū poſſet occultari. de qͦ in ſpe. d̓ citatiōe. §. iā de citatōe. v̓. j. Et no. de do. ⁊ ꝯtu. ca.vlt̓. Cōmittit̉ ergo alijs vt citēt. vt ꝑ eoꝝ relationē ꝯſtet decitatōe. vt ibi no. Ite in citationis forma ponit̉ verbū ꝑempt. Dicit̉ ꝑemp.eo ꝙ diſceptatōꝫ ꝑimit. ita vult. l. iij. ff. d̓ iudi⁊ perimit diſceptationē .i. vltra nō patit̉ aduerſariū tergiuerſari. de qͣ ꝑ Io. an. in addi.ſpe. de cita. §. viſo. ¶ Aduertēdū eſt ꝙ in pͥmacitatiōe nō eſt mittēdū ꝑempt. vt in. l. ꝯſentaneū. C. quo ⁊ qn̄ iudex. ⁊ in aut̓. q̇ ſemel. niſi fieret ex cauſa. vt in. l. ꝯtumacia. ff. de re iudic̄.Debet ergo citari reꝰ tribꝰ edictis. ⁊ tūc tertium edictū eſt ꝑempt̓. etiā ſi nō expͥmat̉. vt notat̉. v. q. ij. in ſum. Sꝫ qꝛ ex cauſa p̄t vocari reus vnico edicto ꝑempt̓. videlicꝫ ꝓpt̓ diſtātiam viaꝝ Uel ſi res celeritatē deſiderat. vt ī. c.cū ex lr̄is. de reſti. in inte. Et ſic venit in vſuꝫꝙ cōiter mittūt iudices vnicā citatōꝫ ꝑemp.⁊ valet. Nec ob hͦ ſolū p̄t appellari. vt dic̄ In.in palle. c. jͣ. de dilat̓. Ubi dicit ꝙ ſola ꝑempt̓.aſſignatio pͥma vice facta nō eſt ſufficiēs cāad appellandū. Dꝫ tn̄ ꝯtinere iſtud ꝑemp. cōpetētia interſticia ⁊ īterualla tēpoꝝ. vt. xxiiij.q. iij. de illicita. ⁊ no. in. c. j. d̓ dila. Et qͣnta tꝑa⁊ interualla ꝯtinere debeat hͦ eſt arbitrariū ⁊arbitrabile a iudice ex diſtātia viaꝝ negocij⁊ ꝑſonaꝝ ac tꝑis qͣlitate. vt in. c. cū ex litteris.de reſti. in integ. no. in. c. j. de dila. sͣ alle. De qͦetiā in ſpe. de cita. §. nūc de tēpoꝝ. Si tn̄ fierēttres citatōes. tūc ſi reꝰ in pͥmo citatōis terminō nō venit reputat̉ ꝯtumax qͦ ad hͦ vt teneatur actori cōparēti ad expēſas. vt no. de ꝓcu.querelā. ⁊ in ſpe. ti. de expēſis. §. iuxta. v̓. ſꝫ q̄rit̉Sꝫ ꝓ ꝯtumacia hmōi nō inferunt̉ reo aliepene ꝯtumacie. qꝛ nō ꝯſtituit̉ cōtumax qͦ adhoc vt poſſet ꝓ tāto excōicari vl̓ miſſio ꝯͣ euꝫfieri. vt in. c. vlt. de do. ⁊ ꝯtu. niſi in pͥma citatione rn̄deret ſe nō ventuꝝ. qꝛ tūc ꝯtumacia eſſet notoria. Si ergo ī citatōe nō eſt v̓bū ꝑempto. citatꝰ nō cōparēs excōicari nō p̄t. nec patiet̉ miſſionē ſaltē ſi citatꝰ nō eſt an̄ iudiciuꝫ.Quid aūt de citationibꝰ iudicialibꝰ q̄ occurrunt in ꝓceſſu iudicij faciēdi poſtea patebit.
Sed qn̄ citatio eſt vnica ⁊ ꝑemp. licꝫ tres terminos ꝯtineat. ſufficit vno termio cōparere⁊ ſolū poſt vltimū locꝰ eſt pene. de hͦ in ſpe. d̓cita. §. viſo. ⁊ ꝑ Io. an. in addi. ſpe. ſicut ī proceſſibꝰ executorijs ⁊cͣ. Itē d̓r in forma vt talidie cōpareat. ſi ponit̉ incitatōe cōpareas feria ſexta vel die mercurij. intelligit̉ de ꝓximaferia ſexta vel die mercurij. ꝑ. l. eu q. ff. de v̓. obli. no. in. c. expoſuit. d̓ dila. Si aūt dies illa ſitferiata in quā vocatꝰ eſt reꝰ. an artet citatuad cōparendū. Un̄ hͦ p̄t ꝯtingere dupliciterUel qꝛ expͥmit̉ in citatōe compareas tali diedn̄ico. vl̓ nō expͥmit̉. ſed d̓r cōpareas decimodie. ⁊ in iſta die incidit dies feriata. Inno. inc. vlt̓. de ferijs pꝰ recitatione opinionū videt̉placere finalit. ꝙ licet in citatōe expͥmat̉ errordicēdo cōpareas die dn̄ico vt ex tūc ī cauſa ꝓcedamꝰ. ſiue error tacite inſit. vtputa d̓r ī citatione cōpareas die decimo. ⁊ illa in diē dominicū incidat ꝙ ſꝑcitatꝰ ꝯparere teneat̉. Rōqꝛ in citatiōe duo vident̉ mādata. videlicꝫ ꝙtali die cōpareat. ⁊ ſi illa die nō dꝫ vel nō pōtnihilominꝰ videt̉ ſibi mādatū ꝙ compareatqͣnto citiꝰ facere p̄t. Hoſtiē. tenet ꝯtrariuꝫ. etcū eo videt̉ tenere Richar. de ſenis. Ioh̓. caldrini videt̉ ibi dicere. ꝙ ſi error tacite inſit tūcteneat citatio. qꝛ tenuit a p̓ncipio. Unde licꝫtūc caſus ſuꝑuenies mādatū ſuſpēdat. nontn̄ ex toto relaxat. ⁊ ita ſequēti die tenet̉ cōparere. Secꝰ ſi error eſt exp̄ſſus. qꝛ tūc negat citatione tenere. Ad hͦ euītandū hodie iudicesſunt cauti dicēdo in citatorio. decimo die cōpareas ſi iuridica fuerit. Alioq̇n ꝓxima dieiuridica ſequēte. Un̄ ꝯſuluit Io. an. in alle.c. vlti. de ferijs ꝙ hac cautelā iudices teneantmaxime qͥa poſſet eſſe ꝙ apud iudice nō eſſetdies feriatꝰ. ⁊ apud citatū eſſet. vtibi patet ꝑtextū. qͣs ſinguli ep̄i ẜuare debēt. ⁊ ita ſeruantcuriales. ⁊ etiā qn̄qꝫ alij iudices maxime delegati. An aūt teneat citatio ⁊ artet ī caſu cōuerſo. ſcꝫ ſi citatio decernit̉ die feriato vt citet̉reus ad diē nō feriatū. ibi etiā no. ꝑ doc. Etfinaliter tenet ibi Io. an. in nouella. ꝙ teneattal̓ citatio. Et diſtinguit ibi triplicē actū in citatione. Primꝰ actꝰ eſt p̄ceptū de die citando. Secūdꝰ eſt illiꝰ p̄cepti executio .ſ. ipſiꝰ citātis actꝰ. Tertiꝰ eſt ꝓceſſus ex tali citatōne
e 2