Druckschrift 
Modus legendi abbreviaturas
Einzelbild herunterladen
 

Diuiſio iudicum

idoneꝰ reo. de ap. ex ꝑte. j. Itē forma libelli. de iudi. examīata. De his ſimilibꝰ viſumeſt p̄uie qͣſi de p̄ambulis ad iudiciū. In huiuſmodi ꝑte pͥma q̄rit̉ de cōpetētia vel incōpetētia fori. de legitimatōe habilitate vel inhabilitate ꝑſonaꝝ tūc in iudicio interueniētium. de idoneītate vl̓ refutatōne loci. aptitudine ineptitudine libelli. ſufficiētia vl̓ inſuſficiētia mādatoꝝ ꝓcuratorioꝝ hmōi. et notractant̉ illa ſunt negocij pͥncipal̓. Ueꝝ regulariter dico io. qꝛ fallit in certis caſibus.de qͥbꝰ in. c. j. de lit. ꝯteſ. li. vj. vt patebit ī ꝓceſſu. In ſecūda ꝑte tractat̉ negociū pͥncipale vt ibi videbimꝰ In tertiā īponit̉ finisipſi negocio ſnīam. ff. de re. iudi. l. j. Et ꝯdēnatū ꝓducit̉ ad effectu executiue. de re iudi. aliqͥbꝰ. de offi. dele. q̄renti. Sꝫ adhuc anteqꝫ inchoemꝰ ꝓceſſum. ſciendū actor debet adire iudicē rei. C. de iuriſ. om. iud̓. l. iurisordinē. qꝛ eſt regula de tradita ī. c. ſit generale. de fo. cōpe. ꝯcord̓. Sꝫ fallit ī multis caſibꝰ in qͥbꝰ reꝰ ſortit̉ foꝝ ſui iudicisde ꝗͥbꝰ in. c. vlt̓. de fo. cōpe. Et maxime de conſuetudinē clerici trahūt laicos ad eccl̓iaſticūiudiciū etiā in cauſa ciuili. vt ī. c. ſit. alle.Et noͣ. Bern̄. in. c. ſi clericꝰ. eo. ti. in vlti. glo. etGuil. in ſpe. de cōpe. iudi. adiiōne. §. j. in prin.Ite poteſt reꝰ iuriſdictione ſui iudicis īſe progare tacite. de fo. ꝯpe. dilecti. ſcꝫ contrahēdo vel ſoluerepmittēdo rn̄dere ī certo loco expreſſo. eo. ti. ſignificaſti. Hoc veꝝ de iudice ordinario. ſecꝰ ī delegato. de offi. delega. olim magiſter p.. g. xj. q. j. Iudicēs Adhoc tn̄ clericꝰ valeat ſui iudicis iuriſdictionē in ſe ꝓrogare plura reqͥrunt̉ occurrere debet in dicto. c. ſignificaſti. ibi no. Anaūt qͣs ſel̓ ꝓrogādo poſſit penitere iudiciūiudicis ꝓrogati declinare. eſt recurrēduꝫ adc. j. de iudi. ibi ꝯſueuerūt notari. Sed qͣsſit cōpetens iudex alicuiꝰ ꝓiſtis eſt aduertē ꝓut dicit Guil. in ſpe. ꝑte.. ti. j.Diuiſio iudicumUdicū alij delegati. alij ordīarij. alij auditoreſ. alijaſſeſſores. alij arbitri. alij arbitratoreſſꝫ pōt dici diſtinguēdo duo mēbra tantuꝫ.

oīs iudex aūt eſt delegatꝰ. aut ordinariꝰ.dam tn̄ eſt mixtꝰ. ſic̄ auditor palacij apl̓ici.eſt nec delegatꝰ nec ordinariꝰ. ſꝫ ptās ſua hꝫſe ad vtrūqꝫ. qꝛ hꝫ ordinariā in cognoſcēdo. delegata in ꝓnūciando. vt notat̉ in cle. auditor. de reſcrip. Et Guil. ī ſpe. ponit. auditorē intelligit cui certꝰ cauſe articulꝰ expediē.dus cōmittit̉. ſi Guil. ītelligit de articl̓o habēte cauſe cognitōꝫ annexā. tūc talis eſt delegatꝰ. ſi nudo articulo hn̄te cauſe cognitionē vt examīator teſtiū. tūc eſt iudex tal̓auditor. ſꝫ nūdꝰ mīſter. de qͦi. c. ſuꝑ q̄ſtionū.de of. dele. ī cle. auditor. de reſcrip. all̓. Et io dꝫ ponere iſtud mēbꝝ .ſ. de aſſeſſore. queꝫnoportet iter iudices enumerari. qꝛ ꝓprie iudex eſt. vt ſuo loco patebit. Sil̓r arbiter etarbitrator ꝓprie eſt iudex qꝛ pͥuata ꝑſonap̄t arbiter eligi. ſi ſic ē actu pͥuatoꝝ dat̉iuriſdictio al̓s ea habēti. C. de iuriſ. om. iudi. l. p̓uatoꝝ. fo.. ſi diligēti.. c. ſigͥficaſti ⁊cͣSꝫ ſpeculator enuerat int̓ iudices. qͥaarbitraria redacta ſūt ad inſtar iudicioꝝ. vtin. l. j. ff. de arbi. Itē arbitriū eſt voluntariuꝫſꝫ iudiciū reddit ī inuitu. vt dictū eſt Delegatꝰ eſt ex alteriꝰ cōmiſſiōe alicuiꝰ cauſerecipit iudicialē cognitione. de of. dele. ſuꝑſtionū. Et iſte ſi ē a pͥncipe aliqn̄ ſubdelegat. Un̄ ſubdelegatꝰ eſt cui vel ꝑs cauſe adelegato ſcd̓o loco cōmittit̉. vt ibi. Et ſic ſublegatꝰ d̓r etiā delegatꝰ Cōſeruatores executores etiā ſunt delegati. de offi. dele. c. j. vl.li. vj. Ordinariꝰ eſt iure ſuo vl̓ pͥncipumbn̄ficio vniuerſalit̓ iuriſdictiōꝫ exercere pōt.ff. de iuriſ. om. iu. l. more maioꝝ. ī cle. ſequē. Papa ē ergo ordinariꝰ ſingl̓orū. ix. q. iij.cūcta mūdū.. c. pͥncipalē. Itē ep̄s in eiꝰdioc̄. Et oēs tꝑales ī cuiꝰ territorio qͣs domiciliū hꝫ. ī. l. heres abſens. ff. de iudi. de fo. co. c.vlt̓. Iſti ſūt ordinarij ꝯpetētes iudices. dn̄itn̄ tꝑales fundāt ītentiōes ſuas iure cōiꝯoēs in territorio ſuo ſic̄ ep̄i in dyoce. ſuisPro no. in. c. ſuꝑ eo. de ꝑroch. in. c. j. de religio. do. Itē etiā inferiores pn̄t eſſe ordinarij habere iuriſdictionē ordinaria ex pͥuilegiovl̓ ꝯſuetudine. de of. ordi. ab eccliaꝝ. de fo.cōpe. ꝯtingat. Archiep̄s v̓o ē iudexordinariꝰ ſubditoꝝ ſuffraganeoꝝ ſuoꝝ. ſed