Diuiſio iudicum
⁊ idoneꝰ reo. de ap. ex ꝑte. j. Itē d̓ forma libelli. de iudi. examīata. De his ⁊ ſimilibꝰ viſumeſt p̄uie qͣſi de p̄ambulis ad iudiciū. In huiuſmodi ꝑte pͥma q̄rit̉ de cōpetētia vel incōpetētia fori. de legitimatōe ⁊ habilitate vel inhabilitate ꝑſonaꝝ tūc in iudicio interueniētium. de idoneītate vl̓ refutatōne loci. ⁊ aptitudine ⁊ ineptitudine libelli. ſufficiētia vl̓ inſuſficiētia mādatoꝝ ꝓcuratorioꝝ ⁊ hmōi. et notractant̉ illa q̄ ſunt negocij pͥncipal̓. Ueꝝ regulariter hͦ dico io. qꝛ fallit in certis caſibus.de qͥbꝰ in. c. j. de lit. ꝯteſ. li. vj. vt patebit ī ꝓceſſu. ¶ In ſecūda ꝑte tractat̉ negociū pͥncipale vt ibi videbimꝰ ¶ In tertiā īponit̉ finisipſi negocio ꝑ ſnīam. ff. de re. iudi. l. j. Et ꝯdēnatū ꝓducit̉ ad effectu executiue. de re iudi.cū aliqͥbꝰ. de offi. dele. q̄renti. ¶ Sꝫ adhuc anteqꝫ inchoemꝰ ꝓceſſum. ſciendū ꝙ actor debet adire iudicē rei. C. de iuriſ. om. iud̓. l. iurisordinē. qꝛ eſt regula de hͦ tradita ī. c. cū ſit generale. de fo. cōpe. cū ꝯcord̓. Sꝫ hͦ fallit ī multis caſibꝰ in qͥbꝰ reꝰ ſortit̉ foꝝ nō ſui iudicisde ꝗͥbꝰ in. c. vlt̓. de fo. cōpe. Et maxime de conſuetudinē clerici trahūt laicos ad eccl̓iaſticūiudiciū etiā in cauſa ciuili. vt ī. c. cū ſit. iā alle.Et noͣ. Bern̄. in. c. ſi clericꝰ. eo. ti. in vlti. glo. etGuil. in ſpe. de cōpe. iudi. adiiōne. §. j. in prin.Ite poteſt reꝰ iuriſdictione nō ſui iudicis īſe progare tacite. de fo. ꝯpe. dilecti. ſcꝫ contrahēdo vel ſoluerepmittēdo ⁊ rn̄dere ī certo loco expreſſo. eo. ti. ſignificaſti. Hoc veꝝ de iudice ordinario. ſecꝰ ī delegato. de offi. delega.Cū olim magiſter p. ⁊. g. xj. q. j. Iudicēs Adhoc tn̄ ꝙ clericꝰ valeat nō ſui iudicis iuriſdictionē in ſe ꝓrogare plura reqͥrunt̉ q̄ occurrere debet in dicto. c. ſignificaſti. ⁊ ibi no. Anaūt qͣs ſel̓ ꝓrogādo poſſit penitere ⁊ iudiciūiudicis ꝓrogati declinare. eſt recurrēduꝫ adc. j. de iudi. ⁊ q̄ ibi ꝯſueuerūt notari. Sed qͣsſit cōpetens iudex alicuiꝰ ꝓiſtis eſt aduertēdū ꝓut dicit Guil. in ſpe. ꝑte. jͣ. ti. j.Diuiſio iudicumUdicū alij delegati. alij ordīarij. alij auditoreſ. alijaſſeſſores. alij arbitri. alij arbitratoreſſꝫ pōt dici diſtinguēdo duo mēbra tantuꝫ. ꝙ
oīs iudex aūt eſt delegatꝰ. aut ordinariꝰ. qͥdam tn̄ eſt mixtꝰ. ſic̄ auditor palacij apl̓ici. q̇eſt nec delegatꝰ nec ordinariꝰ. ſꝫ ptās ſua hꝫſe ad vtrūqꝫ. qꝛ hꝫ ordinariā in cognoſcēdo.⁊ delegata in ꝓnūciando. vt notat̉ in cle. auditor. de reſcrip. Et ꝙ Guil. ī ſpe. ponit. auditorē intelligit cui certꝰ cauſe articulꝰ expediē.dus cōmittit̉. ſi h̓ Guil. ītelligit de articl̓o habēte cauſe cognitōꝫ annexā. tūc talis eſt delegatꝰ. ſi d̓ nudo articulo nō hn̄te cauſe cognitionē vt examīator teſtiū. tūc nō eſt iudex tal̓auditor. ſꝫ nūdꝰ mīſter. de qͦi. c. ſuꝑ q̄ſtionū.de of. dele. ⁊ ī cle. auditor. de reſcrip. all̓. Et ionō dꝫ ponere iſtud mēbꝝ .ſ. de aſſeſſore. queꝫnoportet iter iudices enumerari. qꝛ ꝓprie iudex nō eſt. vt ſuo loco patebit. Sil̓r arbiter etarbitrator ꝓprie nō eſt iudex qꝛ pͥuata ꝑſonap̄t arbiter eligi. ſi ſic ē ꝙ ꝑ actu pͥuatoꝝ n̄ dat̉iuriſdictio al̓s ea nō habēti. C. de iuriſ. om. iudi. l. p̓uatoꝝ. d̓ fo. cō. ſi diligēti. ⁊. c. ſigͥficaſti ⁊cͣSꝫ iō ſpeculator enuerat eū int̓ iudices. qͥaarbitraria redacta ſūt ad inſtar iudicioꝝ. vtin. l. j. ff. de arbi. Itē arbitriū eſt voluntariuꝫſꝫ iudiciū reddit ī inuitu. vt sͣ dictū eſt ¶ Delegatꝰ eſt q̇ ex alteriꝰ cōmiſſiōe alicuiꝰ cauſerecipit iudicialē cognitione. de of. dele. ſuꝑ qͣſtionū. Et iſte ſi ē a pͥncipe aliqn̄ ſubdelegat.¶ Un̄ ſubdelegatꝰ eſt cui cā vel ꝑs cauſe adelegato ſcd̓o loco cōmittit̉. vt ibi. Et ſic ſublegatꝰ d̓r etiā delegatꝰ ¶ Cōſeruatores ⁊ executores etiā ſunt delegati. de offi. dele. c. j. ⁊ vl.li. vj. ¶ Ordinariꝰ eſt q̇ iure ſuo vl̓ pͥncipumbn̄ficio vniuerſalit̓ iuriſdictiōꝫ exercere pōt.ff. de iuriſ. om. iu. l. more maioꝝ. ī cle. ⁊ ſequē.¶ Papa ē ergo ordinariꝰ ſingl̓orū. ix. q. iij.cūcta ꝑ mūdū. ⁊. c. ꝑ pͥncipalē. Itē ep̄s in eiꝰdioc̄. Et oēs tꝑales ī cuiꝰ territorio qͣs domiciliū hꝫ. ī. l. heres abſens. ff. de iudi. de fo. co. c.vlt̓. Iſti ſūt ordinarij ⁊ ꝯpetētes iudices. dn̄itn̄ tꝑales nō fundāt ītentiōes ſuas d̓ iure cōiꝯoēs in territorio ſuo ſic̄ ep̄i in dyoce. ſuisPro q̇ no. in. c. ſuꝑ eo. de ꝑroch. in. c. j. de religio. do. Itē etiā inferiores pn̄t eſſe ordinarij⁊ habere iuriſdictionē ordinaria ex pͥuilegiovl̓ ꝯſuetudine. de of. ordi. cū ab eccliaꝝ. de fo.cōpe. cū ꝯtingat. ¶ Archiep̄s v̓o nō ē iudexordinariꝰ ſubditoꝝ ſuffraganeoꝝ ſuoꝝ. ſed