ꝓximi ſalutē. Vn̄ hoc nō obſtātep̄t denūciare. ext. eo. tuas. ⁊ de iureiur̄. quēadmod̓. A. Et ibi ptꝫ ꝙhoc veꝝ eſt in ꝙͣtū intendat̉ ad ſalutē ꝓxī. Si vero pnͥcipalit̓ qͥs intēderet ad reſtōꝫ vſuraꝝ ſibi faciendā non videt̉ excuſari a ꝑiurio: qꝛſiue ꝑ actōeꝫ ſiue ꝑ denūciacōꝫ ineffectu repeticō eſt ⁊ effectꝰ attēdidꝫ potius ꝙͣ v̓ba vel circuitꝰ. Eniādati. l. ab anaſtaſio. B. Cō. gof. hoſti. addēs ꝙ ſi etiā iurauit debitornō repetere nec reciꝑe vſua̓s nihilomiꝰ dꝫ cogi ad reſtōꝫ ⁊ erit pe cūnia pauꝑibꝰ eroganda. A. qꝛ hoccaſu hr̄ ac ſi pnͥcipales nō inuenirent̉. iō ſuccedūt pauꝑes. ex eo. cūtu. ⁊ ne vſurariꝰ cōmodum ex ſuafraude reportet. ext. eo. tuas. Et id̓etiā qd̓ in hoc Enota. in fū. eo. t. qͥliij. Predictis etiaꝫ cō. glo. in. c. ⁊c. debitores. ext. de iureiur̄. Bſi de duobꝰ heredibꝰ¶ Qlo vfurarij alt̓ faciꝰ eſtnō ſoluēdo. c℟ẜmHoſt. Tūc aliꝰtenet̉ in ſolidū .ſ. vſqꝫ ad ꝙͣtitateꝫq̄ de hereditate ad rū ꝑuenit. Naꝫoēs res hereditarie obligate ſuntext. e. cū tu a. Ffi. A. hoſt. nō vr̄ hocfirmit tene̓: ſꝫ dicit ꝙ opīo hec 1ꝯſpectu multoꝝ fauorabil̓ eſt ꝙͣtūad aīas ac ſatis eqͣ ⁊ ab oībꝰ approbata iō non audeo ꝯtradicereCōſidea̓ta tn̄ ſubtilitate iuris alid̓videt̉. niſi qͦ ad heredeꝫ q̄ nō feciſſꝫīuētariū vel niſi qͦ ad heredē ⁊ quēcūqꝫ aliū reſpectu reꝝ ex vſura ſeuex pecunia fenebri acqͥſitarū q̄ adeos titulo lucr̄tiuo ꝑuenerūt vt teneant̓ ad reſtōꝫ ſi vſurariꝰ ſiue eiꝰhereditas effitit̉ nō ſoluēdo. vt inſū. eo. ti. q. liiij. Sꝫ glo. i. c. tua nosſentit ideꝫ qd̓ dicitur in iſto quāglo. multi doc. canoniſte ſequūt̉vt not ibi do. An. de bu. Sꝫ vt ip̄edicit hoc n̄ vr̄ veꝝ ꝙ oīa boͣ he̓ditaria ſint obligata ꝓ reſtōe vſuraꝝde qͦ latiꝰ dictū eſt sͣ. vſura. iFxiij.in addi. Vn̄ cuꝫ obligatio he̓ditaria diuidat̉ īt̓ he̓des ꝓ he̓ditarijsporcōibꝰ nͥ ſuꝑ rebꝰ obligatis. Cd̓ac. here. l. ꝓ he̓ditarijs. n̄ vr rōnabile ꝙ vnꝰ hereſ portet pōdꝰ alteriꝰſuꝑ rebꝰ n̄ obligatis. vt ⁊ ſētit doAn. de bu. lꝫ multi videāt̉ ſimpl̓rtene̓ ꝙ ſi vnꝰ heredū efficiat̉ n̄ ſoluēdo alt̓ ad reſtōem vſuraꝝ in ſolid̓ teneat̉. qͦꝝ dictū p̄t veī̓ficari vtfactū ē qͦ ad boͣ exvſura acqͣſita neex dolo alteriꝰ qͥs ꝯſeqͣt̉ ꝯmod̓ cuꝫiactura t̓cij. ff. de eo ꝑ quē fac. eritl. fi. a poſitū ē ī dcō. Exiij. ī addi. Bꝙ vſurariꝰ emit equūOollevel p̄diū de pecuīa vſuraria ⁊ donat hmōi alteri. poſteaefficit̉ nō ſoluendo. q̄ritur vtrū debitor qͥ ſoluit vſuras poſſit peterereꝫ illā a poſſeſſore ⁊ ille teneat̉ reſtituere. Rn̄. ẜm ray. ⁊ ille p̄t petere ⁊ iſte tenet̉ reſtitue̓. extr. eo. cuꝫtu. Succedit eniꝫ hic res loco p̄cijſicut ecōuerſo p̄ciuꝫ loco rei. ff. depeti. here. l. ſi rē. Et hoc verū eſt ẜmVil. qn̄ taleꝫ rē habuit ex lucratiua cā. Secꝰ ſi emiſſꝫ vel alia cā nōlucratiua ⁊ boͣ fide hūiſſet. Cū hoccon. Goff. MHoſti. Et addit Goff.ꝙ ſi res illa ex cā lucratiua ꝓueniat poſtea ad aliū ex ſimili cauſa ⁊iſte vltimꝰ fuit ille qͥ potuit petere
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten