Liber
a ¶ Uod qͦs mādato facitiudicis dolo facere nōbvidetur: cum habeat parereneceſſe. Idem. ca. X.
COra ſua cuilibet ē nociua. Udem. XI2A q̄ fiūt a iudice ſi adeius nō ſpectāt offici-
lura culpe. de offi. dele. ſane. ij. de trāſac. c. vl. de homi.ſicut dignū. vbi aūt nō extat mēſurādū mēſura locumnō habet: gͦ vbi nō ē culpa nec pena: bn̄ tn̄ ex cā punit̉qͥs ſine culpa. sͣ. vt lit. nō cōteſt. qm̄ frequēter. §. ſi veroin fi. Et hec materia plꝰ glo. nō indiget: ꝓſequere em̄eā in no. xxij. di.renouātes. sͣ. decōſti. cognoſcentes. de priull̓. antiqua.Dod qͥsmandato.(Facit hec regula ad queſtionēdebitoris qͥ de mādato iudicis vel curie el ſoluit qd̓ debebat creditori. quā vi. in Spe. de ſolū. §. nūc aliqͣ. ꝟ.illud aūt querit̉ ecce. Io. an.) Hec regula ſumpta eſtex. l. ff. e. ti. l. nō vident̉ data. §. qͥ iuſſu. Pone ca. in milite qͥ de mādato iudicis occidit. xxiij. q. v. miles. in laico vel clerico qͥ de mādato ep̄i capit clericū. sͣ. e. lib̓. deſen. excō. ſi clericos. ⁊ ī eo qͥ iuſſu p̄toris corrupit albūqͥ excuſat̉ a pena. ff. de iuriſdi. om. iudi. ſi qͥs id. §. doli.mali. Dy. etiā ponit exempla ꝑ. l. ff. de aqͣ plu. ar. l. qͣꝫqͣꝫ in prin. ff. de ſolū. ſi ſtipulatꝰ. §. ſi lance. Io. an.) ethec vera cū iudex aliqͥd mādat officiū ſuū excedendo.(diſtinguit hic Dy. vt no. sͣ. de tempo. or. ad aures. inglo. ij. Io. an.) ff. ad trebel. ſeruo. §. cū p̄tor. Et cā quare tūc excuſat̉ parēs eſt iudicialis aucͣtas: vt ibi. ſecūdo ne ꝯͣ publicā vtilitatē impediat̉ punitio maleficioꝝvt. ff. ad. l. acqͥl̓. ita vulneratus. Si vero nō exercet officiū ſuū: nō eſt parendū niſi ex reuerentie exhibitione.ff. de in ius vo. l. general̓r. nā interdū reſiſtere dēbēt officiales. de pe. di. j. nemo. sͣ. de elec. fundamēta. §. iudices. (aꝑtius. e. li. de penis felicis ad fi. Io. an.). C. deap. qm̄. ⁊ hͦ verū in atrocioribꝰ in qͥbus potius deo qͣꝫhoībus obediendū eſt. xj. q. iij. ſi dn̄s. de ſen. excō. inqͥſitioni. ff. eo. ti. ad ea. In his aūt q̄ ſine dolo cōmittunt̉etiā extra officiū parēs excuſat̉. ff. ad. l. acquil̓. liber hōij. vbi d̓ hͦ plene nō. Et no. ꝙ ſicut dolo caret qͥ iudicisobtēperat p̄cepto: ita ecōuerſo dolo nō caret qͥ iudicisnō obtēperat p̄cepto. ff. eo. ti. l. nō pōt dolo carere quiimperio magiſtratꝰ nō obtēꝑauit. b ¶ Cū habeat.redditiuū cauſe. in his gͦ ī qͥbus nō hꝫ neceſſe parere:vt in atrocioribꝰ q̄ ad ſuū nō ſpectāt officiū dolo nō caret: vt. sͣ. dixi. ⁊ facit de ſen. excō. vniuerſitatis. vbi verberās monachū ſi eſt laicus lꝫ faciat hͦ de mādato abbatis ſui excōicatus eſt. Et no. ꝙ dicit ꝙ habeat parere neceſſe: ſic̄ em̄ neceſſitas excuſat a furto: vt d̓ ꝯſe. di.v. diſcipulos. sͣ. de fur. c. iij. ad hͦ. ff. ad. l. rho. de lac. l.ij. §. cū in eadē naui. ſic ⁊ a dolo: vt hic vides. cū gͦ nullū maleficiū ſine dolo vel lata ſaltē culpa q̄ dolo cōparat̉. .xv. q. j. aliqͦs. de ſen. excō. c. j. ff. de iniur. l. illud. gͦ eta qͦlibet maleficio excuſat neceſſitas: qd̓ intelligas vtsͣ. dixi. Eſt aūt regula hec in argumēto ad queſtioneꝫde eo qui ad mādatū eccleſie reddit debitū vxori pendente lite adulterij vel conditionis. de hoc no. xxxiiij.di. ſi cuiꝰ. ⁊ de cōiu. ſer. ꝓpoſuit.Ora ſua. Hec regula ſūpta eſt ex. l. ff. e. ti. in condēnatiōe. §. vnicuiqꝫ. Pone ca. in eo qͥ eſt in mora ſoluēdi declmas: qꝛ pereūt periculo ſuo etiā caſu fortultoxvj. q. j. decime. Idē in cōmodatario vel depoſitarioqͥ fuit in mora. de cōmo. c. vno. de depoſi. bona fides.Idē in fure qͥ ſtatim eſt in mora. C. de fur. l. ſubtracto.Circa hāc tn̄ regulā no. ꝙ ad hͦ ꝙ qͥs dicat̉ moroſus requirit̉ ꝙ ſciat ſe debere vel ſcire debeat ꝙ interpellatfuerit a die vel hoīe: ⁊ ꝙ habuerit poſſibilitatē dādi: hͦhabes. ff. de re. credi. l. qd̓ te. ⁊ tūc tenet̉ moroſus de ca-
ſu fortulto: etiā ſi eodē mō fuiſſet res apud dn̄m peritura ẜm Accur. licet Mar. ꝯͣ. vt no. in dicta. l. qd̓ te. etꝓbat̉. ff. de leg. j. cū res. §. vlti. fortaſſis em̄ dn̄s rē vendidiſſet ⁊ apud aliū perijſſet. ⁊ hͦ tenet Ber. sͣ. de cōmo. c. vno. ⁊ de depo. bona fides. Et no. ꝙ dicit moraſua. nā in duobꝰreis debēdi altero int̓pellato alter liberat̉ interitu ſpeciel. (etſic ſibi nō nocet⁊ hͦ veꝝ niſi eēntſocij. ff. de duo.re. do. l. pe. ẜmDy. ẜm quē ſibi imputet caſus in ſocietate ꝑticipādo.debuit em̄ cogitare hͦ euenire poſſe. ff. d̓ cōdi. inde. l. indebitā. ff. loca. ſi qͥs domū. Io. an.) ſꝫ interpellatꝰ tenet̉ff. de vſur. l. mora in fi. Itē mora fideiuſſoris ſibi nocetnō reo: qͦ minꝰ liberet̉ īteritu ſpeciel: ſecus ecōuerſo. ff.de ver. obli. l. cū filiꝰ. ⁊. l. mora. ⁊ hͦ qꝛ fideiuſſor habetcām a reo: nō reus a fideiuſſore. (⁊ imputet ſibi qͥ alteriꝰ obligationē in ſe ſuſcepit. Io. an.) Unū no. ꝙ ſi debitor pͥmo fuit ī mora ſoluēdi: ⁊ poſtea creditor ī morarecipiēdi: vel ꝯͣ: ꝙ vltima mora nocet: vt. ff. de vſur. l.creditor. ⁊ vide ꝙ no. d̓ deci. cū hoīes. De mora autē ⁊multiplici eiꝰ effectu: plene no. ff. de vſur. l. mora. (et ꝑHoſt. in ſum. de vſur. §. ex qͥbus cauſis. ſub. §. ⁊ moraꝑ ip̄m ⁊ Inno. de loca. ꝓpter. ꝑ Uin. e. ti. potuit. Ioh̓.an̄.) Sꝫ nūqͥd mora ſemel cōmiſſa purgari pōt? ⁊ videtur ꝙ no. xij. q. ij. longinqͥtate. xx. q. ij. puella. de elec. cūin cuctꝭ. ibi elapſo tꝑe. de ſupplen. negli. p̄la. licet. ⁊. c.vl. ff. de acti. ⁊ obli. l. tralecticie. C. de ꝯͣhen. ⁊ cōmit. ſtipu. magnā. Cōtra ꝙ poſſit purgari. xviij. diſ. c. j. vbi d̓hͦ. ⁊. c. di. qm̄. de ſupplē. negli. p̄la. lr̄is. de elec. ꝙ ſicut.in fi. de re. ec. nō alie. ſi qͥs p̄ſbyterorū. de loca. ⁊ cōdu.ꝓpter in fi. ⁊. c. potuit in fi. vbi d̓ hͦ. ⁊ de elec. c. vl. ff. ſiqͥs cau. l. ⁊ ſi poſt tres. ff. de peri. ⁊ cōmo. rei vē. l. j. C.de fideiuſ. ſancimꝰ. sͣ. e. li. de p̄ben. ſi tibi. Solū. dic̄ ꝙvbi dies p̄figit̉ a canone vel lege penā imponēte morapurgari nō pōt. pena em̄ ſemel cōmiſſa nō purgat̉: etſic intelligunt̉ pͥma iura ⁊ hec regula: ⁊ hͦ eſt verū niſieadē lege vel alia vl̓ canone caueat̉: ī eo caſu morā poſſe purgari ⁊ penā euitari: ⁊ ſic intelligāt̉ ꝯͣria. Lex autē illa ⁊ ſi poſt tres. loquit̉ de p̄paratorijs iudicioꝝ: inqͥbꝰ mora bn̄ purgat̉: vt ibi cū ſuis ſil̓ibꝰ: ſꝫ poſt litē cōteſta. nō purgat̉. ff. de ver. obli. l. ſi inſulā. multo gͦ minꝰ purgat̉ pena ſemel cōmiſſa: niſt forte fingeret̉ nō fuiſſe in mora. ij. q. vj. biduū. d̓ re iudi. cū Bertoldus. ff.d̓ in integ. reſti. l. diuꝰ. ſicut em̄ a pena canonis nō appellat̉. sͣ. d̓ ap. cōſuluit. iij. ⁊. c. qꝛ nos. nec a pena legisvt. ff. d̓ ꝟ. ſig. ſi qͣ pena. ſic nec purgat̉: vt. sͣ. dictū ē. ⁊ hͨno. Gar. sͣ. e. li. de elec. cuplētes. §. ꝙ ſi ꝑ. xx.A q̄ fiūt. (nō ſpectāt. ⁊ hͦ cōſtat. fa. ff. de re ludi.cōtumacia. §. cōtumax nō videt̉: vbi ꝟo dubitat̉ tenet̉qͥs ire allegaturꝰ priuilegiū. ff. de iudi. ſi qͥs ex alienaẜm Dy. qꝛ ꝙ dic vt no. d̓ accu. veniēs. ī glo. fi. Io. an.)Hec regula ſūpta eſt ex. l. ff. e. ti. l. factū a ludice. Pone ca. lxviij. di. quorū vices. vbi ſimplex p̄ſbyter ordines cōferēdo: chriſmādo: ꝟ̓gines cōſecrādo: nil agit. sͣ.e. li. de pe. ⁊ re. indulgētie. vbi nō tenet indulgētia data ab ep̄o vltra tenore ꝯcilij generalis. ad idē. ff. d̓ ſuriſdi. om. iudi. l. vl. vbi d̓r extra territoriū ius dicenti nōpareat̉ īpune: idē ſi. sͣ. luriſdictionē ſuā velit ius dicere. Et hꝫ hec regula locū etiā cū bonū ē id qd̓ facit ludex: tn̄ ex qͦ ad eiꝰ nō ſpectat officiū iuribꝰ nō ſubſiſtit.pone exēplū. xcvj. di. bn̄ qͥdē. bonū em̄ eſt ſtatuere reseccl̓ie alienari nō poſſe. xij. q. ij. ꝑ totū. d̓ re. ec. nō alle.
Ad.
Ad.
Caſus
Ad.
Ad.
Ad.
Queſt
Ad.
Nota
Ad.
Caſu
Caſus