De deci. pri. et. XXXVII.
familiariūª ⁊ paſtoꝝᵇ ſuoꝝ velalioꝝ etiā aīalia ip̄a eoꝝ gregibusᶜ immiſcentiūᵈ ſeu qui deaīalibꝰ q̄ in fraudē eccl̓aꝝ ī pluribꝰ lociſ emūt: ēptaqꝫ tradūtvenditoribꝰ vel alijs ab ipſistenendaᵉ: ſeu qui de terris qͣstradūt alijs excolēdasᶠ deciaꝫſolui eccl̓ijs nō ꝑmiſerītᵍ: autꝓhibueriniʰ niſi p̄us reqͥſitōꝫꝑ eos qͦꝝ intereritⁱ ſuper hͦ eisfactāᵏ a premiſſisⁱ deſtiterīt infra mēſemᵐ aūt ſi de his q̄ ꝯͣ p̄miſſa vſurpare vel retinere p̄ſūpſerīt: īfra duosⁿ mēſes dānificatis eccl̓ijs emēdā nō fecerīt cōpetētē: ſint ⁊ tādiu maneāt ab officijsᵈ adminiſtratō
nibꝰ ⁊ beneficijs ſuis ſuſpenſidonecᵖ deſtiterīt ⁊ ſatiſfecerītvt ſuperiꝰ ē exp̄ſſum. ¶ Qd̓ ſireligioſi hmōi admīſtratiōesvel beneficia nō habeātq eo cāuquo alij ſupradicti ſuſpenſionis ip̄i ſnīaꝫ excōicatōis incurrāt ante ſatiſfactōꝫ condignaꝫnullatenus abſoluendi priuilegijs nō obſtātibꝰ quibuſcunqꝫʳ. Ceteꝝ p̄miſſaⁱ extendinolumus ad animalia q̄ ꝑ religioſoꝝ ipſoꝝ donatos ſeu oblatosᵗ tenent̉. dum tn̄ illi religioſis eiſdem cū effectuˢ donauerīt aut obtulerīt ſeˣ ⁊ ſua.Idem in eodem.¶S Ibeneficioꝝʸ decime
ſ. de aīalibꝰ q̄ nutriūt. ſic .n. adaptāt̉ fraudes q̄ ſequūt̉ ſicgͦ vr̄ ītelligēda dec. ex ꝑte .i. s. e. t. Lꝫ āt religioſi facienteshas duas fraudes ligēt̉ his penis. le ꝓſi nō ſi al̓s religioa¶ Familiariū. famulātiū .ſ. tn̄ ¶ſi nō ſint vt dixi ī glo⁊ hͦ nō ē vis ꝑ id qd̓ ſeqͥt̉. ītell̓r tn̄ de nō plene oblatꝭ vt injͣ. ⁊ ē ſi. de pͥui. aucͣte̓itate in fi. li. vib¶ Paſtoꝝ. q̄ tenent de cuſtodia.de hͦ de re. iu. qͣꝫuisc ¶ Gregibꝰ. lꝫ ſtricte grex dr̄at ab armēto qd̓ ē maioꝝaīaliū vt eqͦꝝ ⁊ boum. grex ꝟo mīorū vt porcoꝝ capͣy⁊ ouiū. hic tn̄ large ſumit̉ ꝓ maioribꝰ ⁊ mīoribꝰ quegregāt̉. ⁊ fac̄. ff. deabigeis. l. f. cui vero eccl̓e debeat̉ decima de fructu gregis. noͣ. xiij. q. i. §.ij. ⁊. e. t. ad apl̓iced ¶ Immiſcētiūhic iuge lrāꝫ. jͣ. decimā ſolui ⁊c̄. ex hacmixtura vr̄ ꝙ d̓berēt ꝑde̓ p̄uil̓iū ētcirca ꝓpria aīalia.vt ſic inutile adiectum viciaret qd̓ erat vtile. de of. dele.cū ſuꝑ. ſꝫ hic iſta ſunt ſeꝑabilia. ff. de aqͣ qͦ. ⁊ eſti. l. i. §. trebatius. de qͦ dic vt no. de re. iu. vtile. li. vi.e ¶ Tenēda. ſic̄ gͦ p̄uil̓iū de decīs laboꝝ nō extēdit̉ ad terras qͣs colēdas tradūt vt ſeqͥt̉. ita p̄uil̓iū dei nutrimentꝭaīaliū nō extēdit̉ ad aīali a q̄ tradut alijs nutriēdaf¶ Excolēdas. ī pͥuilegio .n. d̓ decīs maioꝝ h̓ duo reqͥrūt̉ꝙ p̄dia ſint ꝓpria. ē. t. dilecti. ⁊ ꝙ illa laboret ꝓprijs manibꝰ l̓ ſumptibꝰ. e. t. lꝫ. ⁊ ītell̓o hͦ nō ſolū de colonis cēſualibꝰ ſꝫ ēt ꝑtialibꝰ. d̓ vtriſqꝫ no. e. t. tua. ij. Dicebāt tn̄ qͥdaꝫex his p̄uilegiatꝭ ſuꝑ decīs laboꝝ ꝙ īcluclebāt̉ tͣ̓re date cōlonis ꝑtiar ijs qꝛ ſumptibꝰ ip̄oꝝ colūt̉ ꝓpt̓ ꝑtē .ſ. fructūquā hn̄t ex cultura coloni. Sꝫ vt dixi ī p. dec. tua. ⁊. c. cuꝫſint hoīes. ꝑs tal̓ coloni potiꝰ ē fructꝰ qͣꝫ lucꝝ. ſubmittit n̄illā fortūe ⁊ dīne mīe. qn̄ igr̄ ꝯducūt oꝑarios dāt eertuꝫp̄ciū l̓ certos corbes ꝓ cultura dato ꝙ nil ꝓueīat exp̄diotūc ſuis ſumptibꝰ colūt. Sꝫ nūqͥd coloni ꝑtiales l̓ cēſuales p̄uilegiatoꝝ ſimpl̓r ſuꝑ decīs nō ſoluēdis tenēt̉ addecīas. puto pōderāda ba priui legioꝝ. fac̄ d̓ priuil̓. porro q̄ ſi eximūt terras ip̄oꝝ ab hͦ onere. coloni colētes illas priuil̓ia ꝑticipāt. ſi ꝟo eximūt ꝑſonas. tūc lꝫ illi deſua ꝑte nō ſoluāt. coloni .n. exēpti d̓ ſua ſoluēt. fac̄. e. t. anobis. ⁊. xvi. q. i. q̄ſti. de priui. ꝑ exceptionē li. v. sͣ.¶¶ Permiſerīt. facto.h ¶ Prohibuerīt. ꝟbo. ī tribꝰ gͦ vltīs cāibꝰ punit hecꝯſtōnō ꝑmittētē l̓ ꝓhibētē. ī prīo appropriātē l̓ vſurpātē. ſꝫdubitat̉ an liget nō ſoluētē qd̓ vr̄ ꝑ ꝟbū qd̓ ſeqͥt̉ retīere.nō puto ꝙ hͦ ſit de mēte ꝙ religioſi nō ſoluētes decīas incurrāt has pēas. alid̓ .n. ē appropriare l̓ vſurpare. alid̓ n̄ſoluere ⁊ ꝟbū retinere qd̓ ſequit̉ reſpicit illas appropriatas l̓ vſurpatas vbi gͦ ex ātiq̇ feudo ſibi rite donato. l̓ ꝑẜuil̓iū ꝑcipiūt decīas. jͣ. certos limites qͦs excedūt. l̓ certa qͦta illis debet̉ quā excedūt vel nō ꝑmittūr vel ꝓhibētcolonos ſuos decīas ſolue̓ ī cāibꝰ ī qͥbꝰ debent̉ locus ē hisi ¶ Intererit .ſ. ꝑ p̄latos ⁊ mīſtros illa ¶penisrum eccl̓aꝝ quibꝰ debent̉.k¶ Facta. ꝯcor. d̓ of. or. ſi cāonici. li. vi. ſuffic̄ āt quōcūqꝫ
de hac reqͥſitōe legitīe ꝯſtet nō ſic ī caſu dec. i. d̓ ſen. ex. li.vi. vbi oꝫ ꝯſtare ꝑ publicū īſtr̄m l̓ ſīgillū auctēticū. ⁊ eſtſpāle vt ibi no. ⁊ ex illo ⁊ ex iſto. c. ⁊ ex dec̄. i. jͣ. de pͥui. noͣ caſus qͥbꝰ reqͦſitio ꝑtꝭ ēt vnica ꝯſtituit quē ꝯtūace. ⁊ qͦ ad īcurrendas ſuſpenſionis ⁊ excōicationis penas.¶¶ Premiſſis. ꝓhibitionē fraudulenta emptione ⁊mixtionem ¶ Mēſem. qͦtdieſ hr̄e d̓beat no.d̓ ele. qͣꝫ ſit. lib. vi.n ¶ Duos mēſessͣdat vnū mēſemtm̄ qꝛ ſuffic̄ deſiſtere. hic ꝟo reqͥrit̉ emenda quā duriꝰē facere. ⁊ ideo datur maiꝰ tp̄s. ⁊ vr̄ꝙ iſti duo mēſescurrūt ab vſurpatione l̓ retētiōe lꝫſuꝑior currat a reqͥſitōe. ſi. d̓ ſepul. ci. ī fi. li. vi. ſꝫputode mēte ꝙ reqͥſitōreſpiciat vtrunqꝫcaſumo ¶ Officijs. d̓clarari debuiſſet an ītelligeret de diuīsan d̓ alijs officijſ puta qꝛ ſacriſta celerariꝰ camerariꝰ el̓ yariꝰ l̓ his ſi. ⁊ ꝓ hac lr̄a ⁊ lec. fac̄ d̓ ſol. c. ij. d̓ re. iur. in penisli. vi. ꝓ prīa fac̄ qꝛ. jͣ. non repetit de officijs.p ¶ Uonec. ſi ſuſpēſi īdigēt abſol̓onē qꝛ d̓ ſatꝭ factōe dubitari poſſet non ſic ī ſuſpenſis ad tp̄s determinatū puta mēſem vel annū ẜm Inno. qͥ hoc no. de eta. ⁊ qͣli. cū bone. Satꝭ crederem ꝙ ſufficiat iudicis declaratio ſuꝑ ſatꝭfactione fine alia abſolutione. In excōicatꝭ ꝟo neceſſaria ē abſolutio poſt ſatiſfactionem vt. jͣ. pꝫ¶ ¶ Nō habeāt. ſil̓is diſtīctio .s. e. cō. d̓ vi. ⁊ ho. cle. qm̄ inpͥn. ⁊ circa fi. ⁊. jͣ. d̓ ſta. mo. ne ī agro. §. ſi qͥs. jͣ. d̓ pe. ml̓toꝝ.r¶ Quibuſcūqꝫ. ꝑ q̄ poſſent p̄dcē ſiue īpediri. p̄uil̓ia .n.ſuꝑ decīs ill̓ ꝯceſſa tollere non intēdit. qd̓ pꝫ ex prin.g ¶ Premiſſa. sͣ ſcd̓o ⁊ tertio caſu.t ¶ Oblatos. d̓ his. xxvij. q. i. vt lex ꝯtinētie vbi noͣ an tales ꝯuerſi ⁊ oblati ītelligāt̉ r̄nūciaſſe ꝓprijs ⁊ ꝯtinētiaꝫv¶ Effectu. tollit hͦ ꝟbū fictōes ⁊ fraudes ¶ voluiſſe.Itꝭ ꝯditōes ⁊ pacta q̄ ſuſpēſa tenerēt taliū oblationumeffectum.x¶ Se ⁊ ſua. non ſufficit gͦ ꝙ bona donaſſent manētes īſeculo ip̄oꝝ vſufructu retento. non ob. de p̓ui. vt priuilegia. tales .n. ꝯfrēs ſunt ⁊ in aliquibꝰ p̄uilegiati vt ibi. ſꝫplene oblati non ſunt vt hic.I beneficioꝝ decīa beneficioꝝ alicui ꝯceſſa ſibi des Ibet̉ ẜm taxatōꝫ ⁊ de moneta currēte nec pn̄t collectores ꝓpter hͦ diſtrahere vel occupare ornamēta diuinis officijs deputata. ſcd̓a ibi nec per. Et noͣ ꝙ ſubrubrica de decimis ponit dedecimis beneficioꝝ quas papa ſepe impoſuit ſibi vel alijs ſoluendas ex cā ⁊ ad tp̄usfac̄ de iudeis ad liberādā. d̓ vo. c. fi. ⁊ an̄ ī his locum hēatꝯſtō diſpendioſam .s. e. cō. d̓ iudi. ibi dixi ſuꝑ ꝟbo decīs.Itꝭ ꝑ hoc qd̓ dicit beneficioꝝ q̄rit̉ dequinqꝫ. Primo an īcludant̉ hoſpitalia xenodochia ⁊ loca ſil̓ia. Secundo defabrica. Tertio de his qui habent prioratus domos grāgias penſiones vel redditus a monaſterijs vel eccleſiasQuarto de quotidianis diſtributionibꝰ q̄ dant̉ ſolū int̓eēntibꝰ horis. ⁊ de minutꝭ oblatōibꝰ an̄ veniet decimāde