Quare fratres mīores Predicent
Uidemꝰ plurimos curā aīaꝝ ſuſciꝑe cōtra ſtatuta canonū vt nō clericos ⁊ an̄ etatēdebitā vel illegitime natos. vl̓ aliqͣ excōmunicatiōe vl̓ irregularitate ligatos ⁊ inabilesad recipiēdū tale bn̄ficiū. Itē ꝙ multi hn̄tpl̓a bn̄ficia curā aīaꝝ habētia qͥ hn̄t aliqͣ obſtacula ꝓpter q̄ iura ꝓhibēt aliquē eligi vl̓ inſtitui. vt eſt pl̓alitas bn̄ficioꝝ ⁊ ſil̓ia. Nam ſialiqͥ habēt diſpēſationē apl̓icā ꝙ de ꝓuētibꝰeccl̓iaſticis poſſint reciꝑe vſqꝫ ad certā ſummā reddituū annuoꝝ. hͦ nō eſt accipiēdū ſūmū pōtificē intēdere ꝙ ꝯcedat alicui ſimpl̓rtot aīaꝝ curas colligere ꝙ de illaꝝ ꝓuētibuſfamē ſue cupiditatꝭ poſſit vtcūqꝫ mitigare.⁊ animas illas ſine paſtore relinq̄re deſtitutas. ſed de alijs eccl̓iaꝝ ꝓuentibꝰ potiꝰ accipiendū eſt vt p̄bendaꝝ ⁊ alioꝝ bn̄ficiorū curam nō habētiū aīmaꝝ. ſicut meliores ⁊ peritiores exponūt. Uidemꝰ ꝙ iudices cauſaꝝ ſepe mādant plebanis ſub pena ſuſpēſionis vl̓ excōicatiōis iā late aliqͣs denūciareſnīas vel exeqͥ. qͣs negligūt ⁊ penā incurrūtUidemꝰ ꝙ multi recipiūt ordines cōtraep̄oꝝ ꝓhibitiōem ſub pena ſuſpēſionis promulgatā. Uidemꝰ ꝙ ſcolares ſepe manuſinijciūt in acolitos ꝑ irā ⁊ incidūt in canonēnec petūt abſolutiōem. ⁊ ſic ꝓmouent̉ ad ordines vel bn̄ficia eccl̓iaſtica. ⁊ ſolēniter officiant eccl̓ias ⁊ exequunt̉ ordines clericalesUidemꝰ ꝙ in clero plurimi ſunt notorijfornicatores ī domo ſua vl̓ alia cōcubinashabētes. vl̓ hincinde cū pluribꝰ notorie fornicātes. Notoriꝰ aūt fornicator d̓r cuiꝰ crimen nulla valet tergiuerſatiōe celari. vel cuius teſtꝭ eſt populꝰ qͥ ꝯſtat ex decē hoībꝰ ẜmquoſdā. Oīs aūt notoriꝰ fornicator eſt ipſoiure ſuſpēſus qͦ ad ſe ⁊ qͦ ad alios. Cōtra aliquos etiā a ſuis ep̄is vl̓ p̄latis dn̄i pape aliquotiēs fert̉ ſnīa excōicatiōis. Regulare etiam eſt ꝙ ſuſpēſus a iure vl̓ a iudice vl̓ excōmunicatꝰ ſi recipit ordinē ſacrū vl̓ miniſtratin eo ſolēniter eſt iā irregularꝭ factꝰ a qͣ nonpōt abſolui niſi ꝑ ſedē apl̓icā vel de eiꝰ ſpēalimādato. Quidā tn̄ volūt ꝙ ſi fuit ſuſpēſusa iure nō a iudice. ꝙ tūc pōt ſecū ſuꝰ epiſcopus diſpēſare. qꝛ mitiꝰ agit canon qͣꝫ homoUidemꝰ ꝙ ſepe iudices eccl̓iaſtici feruntexcōicationis ſnīas ꝯͣ formā decretalis illiꝰIn noc̄. pape. iiij. Cū ſit medicinal̓. Ubi d̓r.debēt ꝯgruas p̄mittere āmonitiōes pͥus qͣꝫaliquē excōicent. ⁊ ſnīas ferre in ſcpͥto. ⁊ cāmꝯſcribere. ⁊ illi ꝯtra quē fert̉. ſnīa copiā ſcpͥti-
illiꝰ dare infra certū terminū. ⁊ qͥ aliter fert īaliquē excōicatōis ſnīam p̄ter alias penas.eſt ip̄o facto ſuſpēſus ab īgreſſu eccl̓ie ꝑ mēſem. ita ꝙ ſi infra mēſem īgerat ſe diuinis iāfit irregularꝭ. ꝙ nō pōt cū ip̄o ſuꝑ hͦ niſi ꝑ ſedē apl̓icā diſpēſari Sūt adhuc plurimaimpedimēta clericoꝝ q̄ p̄ nimietate nō ꝓſequor. ſꝫ ex his paucis aduerti pōt qͣꝫ multiſunt plebani in iſtꝭ ꝑtibꝰ vl̓ tales vl̓ a talibꝰvel talit̓ ꝓmoti ſeu inſtituti qͥ nihil poteſtatꝭin ligādo aīas hn̄t aut ſoluēdo vt cognoſcatur qͣꝫ neceſſarij ſunt frēs in eccl̓iadei qͥ vicēilloꝝ ſuppleāt ⁊ aīabꝰ ſubueniāt q̄ aliter poſent ꝑire. Quibꝰ ⁊ ſi nulla alia ſuppeteret auctoritas collata ſpēalit̓ aſe. apl̓ica vel epiſcopis ip̄a inſufficiētia cleri ⁊ indigētia populilatā eis aꝑit audiēdi ꝯfeſſiōes ppl̓i facultatēcū illi qui debēt aut neſciāt aut negligāt autnequeāt eos qͥ ſibi cōmiſſi ſunt ꝯgrue vt inpluribꝰ ſalutis ſue neceſſarijs expedire. Cūe tribꝰ vnū ſit neceſſarium Ꝙ aut penitētescōfiteant̉ illis qͥ ſunt a iure ꝓhibiti vl̓ ſuſpēſi. Aut nobis qͦs eccl̓ia ad hͦ miſit vt clero ſimus in adiutorio vbi ip̄i minꝰ ſufficiūt. Autnulli. Nā laycis ꝯfiteri nō licet cū poſſūt hr̄icatholici ſacerdotes. Ꝙ em̄ dicit̉ ꝙ in extremis debeat homo layco cōfiteri ſi ſacerdotem nō habeat. nō eſt de neceſſitate. cū laycꝰnō habeat auctoritatē aliquā abſoluēdi. ſedeſt ſignū tm̄ cōtritionis qͦ ꝑpendit̉ ꝙ ſacerdotē deſiderauit qͥ laico eſt cōfeſſus. Iteꝫcū dicat canon ꝙ qͥ habēs vnū beneficiumcui ſit cura aīmaꝝ annexa recipit aliud ꝙ pͥmum ip̄o iure iā vacet ⁊ ad quē ꝑtinet eiuſdem beneficij collatio niſi illud infra ſex mēſes cōferat alteri idoneo ꝙ collatio iā deuoſuatur ad aliū ⁊ nos iā videamus plurimoplura hmōi cōtra canones tenere beneficialiquet quāte iam eccleſie ſint vacantes ⁊ carentes vero paſtore. cū ⁊ ip̄i qui iā tenēt easnon habeāt ius in eis nec ip̄oꝝ vicarij. ⁊ qͥbus poſtmodū cōferunt̉ ab illis qͥ iam iuscōferendi ꝓpter p̄fatā negligentiā amiſerūt.nihil iuris ꝑcipiūt cū nō habeāt ius illa beneficia iā cōferendi. Itē cū aīaꝝ cura debeat ab ep̄o cōmitti. vel ſicut in qͥbuſdā eccl̓ijſcōſueuit ab archidiaconis vt ſciāt qͣles ſintquibꝰ aīmas gubernādas cōmittūt. ⁊ illi qͥiam vident̉ paſtores in pluribꝰ terris per ſecōſtituūt ꝓ ſe vicarios in eccl̓ijs. qui nec abepiſcopis vl̓ alijs auctoritate ip̄iꝰ curā recipiunt aīaꝝ tales vicarios nō habere. Nam