Aug. I Eaffi. Hie. Ambro.Ps.C.XVIII.
dicit̉. Beati qui ꝑſecutionē patiūt̉: ⁊ quieſuriūt: nō tn̄ qꝛ hoc patiūt̉ beati ſūt: ſedꝓpt̓ hoc qd̓ ſeqͥt̉: qꝛ ipſoꝝ ē regnū celoꝝet ſaturabūt̉ cui ſil̓e eſt iſtud qd̓ hic dicit̉Non enī qui operantᶻ iniquitatem in uus eiꝰ ambulauerūt.Nō enī qͥ. Q. d. ſhi ſunt beati qui ambulāt ī lege. Qui enī oꝑant̉ iniqͣ nōdū īmaculati ambulāt ī lege: ac ꝑ hoc nōdū beati ſūt. ⁊ hoc ē qd̓ dicit. Nō enī qͥ oꝑ. īiqͣābu. ī vi. ę. i. ī fid̓ quā pl̓i numero ſignificatꝭ qꝛ om̄s vias fides vna ꝯplectit̉ qͣ viuit iuſtus. Uel ſicut ſupra via ſingularit̉ accipit̉ chriſtꝰ ita hic vie pl̓r accipiūtur ꝓphete. apl̓i: ⁊ omnes prędicatores.De his vijs Hieremias ait. State ī vijs⁊ īterrogate vias dn̄i et̓nales: ⁊ quęriteque ſit via bona. In his ergo nō ambulauerūt qui oꝑant̉ iniqui. ita hic dicit.Ꝙ. qui pctm̄ hꝫ: n̄ ambulet ī vijs. vl̓ quiambulāt ī vijs ſine pctō ſint. Sed nō dicūt̉ illi oꝑari iniquitatē. Qui et ſi quotidie fragilitate carnis leuit̓ peccāt: nō tn̄amāt: ſed dn̄ica or̄one: ⁊ ſigno crucis deſtruūt. Peccatū quidē iniquitas ē: ſicutIohannes dicit: n tn̄ ſine pctō qui ī vijsambulant/ ſed nō ipſe oꝑat̉ illud: ſed qd̓habitat ī eo pctm̄ cū nō vult qd̓ agit. Fomes enī qui ē in nobis: qui ē lāguor nature ꝯmouet illicita deſideria: ⁊ ita ſinepctō nō ſumꝰ. vn̄ idē Iohānes dicit. Sidixerimꝰ qꝛ pctm̄ nō habemꝰ: nos ipſosſeducimꝰ. Sed non oꝑat̉ʸ qui deſiderijscarnis nō obedit. Qui v̓o obedit a vijsd̓uiat. Si v̓o ꝯfitet̉ et orat: ⁊ hoc ad viaſꝑtinꝫ: ⁊ ꝓpt̓ vias pctm̄ nō īputat̉. Nō ergo ābulāt ī vijs qͥ oꝑāt̉ iniqͥ. ᶻ ſ. ex dilection n̄ īuiti: vt ille qͥ ait qd̓ odi facio. ſeqͥt̉Tu mandaſti mandata tua cuſtodiri nimis. Tu mā. Ꝙ. d. hi n̄ ambulāt ī vijs qui oꝑāt̉ īiqͣ. ⁊ v̓e: qꝛ Tu mādaſti ⁊c. l̓ ita iūge illi n̄ ambulat ī vijs: ſꝫTu mā. vt ābularēt .i. vt mādata cuſtodirēt: ⁊ ideo ambulādū. vl̓ ita ꝯtin̄. Beati ſūt qui ſic et ſic agūt: ⁊ ne hec ꝯtemnāt̉ſb̓dit iuſſionē dn̄i dicēs. Tu mā. ni. mā.t. cuſto. vl̓ Tu mā. māda. t. cuſto. ni. Ni
mis aliqn̄ ſignificat pluſqͣꝫ oportet qd̓ n̄hic: ſꝫ ꝓ valde accipit̉. ⁊ e. Tu mā. nimiſi. valde .ſ. ꝑ ꝓphetas ⁊ apl̓os: ⁊ ꝑͦ eoſdēſepe mā. t. cuſto. vl̓ mā. t. cuſt. ni. ª vt necvnū iota pretereat̉. vl̓ cuſto. ni. i. pluſqͣꝫpatit̉ natura carnis. Diſtingue noīa ⁊predictoꝝ nota differētias. Hemorauitenī tria. legē. teſtimonia. ⁊ mādata. Lerē vmbra futuroꝝ que ſpūalit̓ debꝫ cuſtodiri: vt de ſacrificijs: et huiuſmōi figuratiuis. Teſtimoniū v̓o eſt euidēs res queꝯmonet alicuiꝰ. vn̄ Iacob ait. Lapis iſteerit teſtimoniū. Et dn̄s curato leꝓſo ait.offer munꝰ tuū ī teſtimoniū. Sic precepta dei dicūt̉ teſtimōia que monēt ne peccemꝰ. Mādata ſūt ſine vmbra que preſentē hn̄t oꝑatiōꝫ. vt diliges deū ex toto corde. Et nō qꝛ teſtīonia accipit ī ꝓhibendoet mandata in iubendo.Utinam dirigantˢ uie mee: adcuſtodiēdas iuſtificatiōes tuasUtinā diri. vita beati expreſſa optat eā.ī ⁊ optat ꝯtra ſuꝑbiā liberi arbitrij cui n̄ē ſatis doceri: niſi pͥꝰ dirigat̉. ergo ſi optat hō qd̓ precepit deꝰ: vt det ipſe qd̓ precepit rogādꝰ ē. q. d. te mādāte legē accepi: ſꝫ niſi adiuuēs fit mihi mors. Ad hocenī ſine gr̄a mihi n̄ ſufficio: ⁊ iō precor.Utinā diri. ⁊c. vl̓ ita ꝯti. qꝛ mādaſti ergoUtinā diri. vi. me. ᶻ i. actꝰ hꝰ vite qui ꝑ ſetortuoſi ſūt. dirigāt̉ dico. ad cuſto. iuſt.t. Alit̉ enī nō poſſūt cuſtodiri iuſtificatiōes: niſi nr̄e vie ſint directe. Iuſtificationes aūt ml̓te pͥſco ppl̓o fuerūt .ſ. vt famulꝰ hebreꝰ. vj. ānis tm̄ ẜuiat et pat̓ r̄uerēt̉ hēat̉. filiꝰ diſciplinet̉. Deꝰ timeat̉: etſacerdos honoret̉: et his ſil̓ia. he aūt poſſūt cuſtodiri ſi pre ocul̓ ſꝑ hēant̉ mādatavt praua mox emēdēt̉ ꝑ ea vnde ſb̓dit.Tunc non ꝯfundar: cū ꝑſpexero ī omnibꝰ mandatis tuis.Tuc nō ꝯfū. cū ꝑſpex. q. d. has iuſtificatiōes cuſtodiā. Cū ꝑſpexero. q. ī ſpeculoī mā. vl̓ ta. t. vel a. et adde oībus vl̓ oīa.hoc ideo dicit: ne peccando ꝯtra vnū ſitomniū reus. vniꝰ nāqꝫ mādati reꝰ punitet̓nalit̓. vn̄ Iacobꝰ. Si q̄ſ totam legē ſer-