¶ SI
Sicco as. a. p. i. ſiccū facere. Et cōponit̉ cūde. ⁊ d̓r deſicco as. Itē cum ex. ⁊ dr̄ exiccoas. Itē cū re. ⁊ dr̄ reſicco as.Sidero as. a. p. in ſimplici nō ē in vſu. Sꝫcōponit̉ ꝯſidero as .i. ꝓſpicere. ⁊ ꝓprie celeſtia Deſidero ras. id eſt. cupere. et proprieceleſtia.Sido dis. dere. n. t. vides. in ſedeo.Sigillo as. a. p. i. ſigillū facere vl̓ ſigillo deſignare firmare claudereSignifico as aui .i. facere ſignū. manifeſtare notificare ⁊ expͥmere. In̄ hͦ ſignificātiatie. i exp̄ſſio ſigͣtio ⁊ deſigͣtio ſuppoſiti exp̄ſſa. Et ſignificant̉ aduer .i. exp̄ſſe aꝑte. In̄ſignificātiꝰ .i. exp̄ſſiꝰ. Et forte īuenit̉ ſignificās tior. tiſſimꝰ .i. exp̄ſſus ſior. ſimus. Ethinc ſignificant̉ tiꝰ. ſime. aduer. ⁊ hͦ ſignificātia tie. Et ſignifico ꝯponit̉ Cōſignificoas .i. p̄ter pͥncipalē ſigͣtionē ſecūdario aliqͥd dare intelligi quō ꝟbū ꝯſignificat tp̄s.Itē ꝯſignificare .i. ſil̓ ſigͣre idē. Itē ꝯſignificare .i. ex adiūcto ⁊ nō ꝑ ſigͣtioneꝫ ꝯͣhere.qͣi cū alio nō ꝑ ſe ſigͣre. quēadmodū cōiunctio ⁊ aduerbiū ⁊ p̄poſitio cōſignificant. ⁊cor. ſi. Et videt̉ cōponi a ſignū. ⁊ facio cis.Signo as. aui. a. p. id eſt ſignū facere vel ſigno deſignare. expͥmere oſtendere. ⁊ dicit̉a ſignū qd̓ eſt nota. oſtentū. vexillū. Indeſignāter aduer.Sileo es. lui n. s. i. tacere. Sꝫ ſilere refert̉ad vocē in articulatā vl̓ mutā. tacere ꝟo adarticulatā. Et inde hͦ ſilentiū tij. Et vt dicūt ſilentiū nihil eſt. ſꝫ vbi vox nulla eſt d̓reſſe ſilentiū. Sil̓r tenebre nihil ſūt. ſꝫ vbilux nō eſt tenebre eſſe dicunt̉. Item a ſileodr̄ ſileſco cis. incho. ⁊ cor. hāc ſyllabam ſi.Un̄ Ouidiꝰ de reme. Qui ſilet eſt firmꝰ. qͥdicit multa puelleSyllabico as. a. p. i. facere ſyllabas. vel ꝯiūgere lr̄as. ⁊ dr̄ a ſyllabicꝰ ca. cū. Itē a ſyllaba dr̄ ſyllabo as .i. ſyllabicare. In̄ ſyllabatim .i. ſyllabicatim aduer.Syllogizo as .i. ꝯcludere. ⁊ ꝓprie ſyllogizādo. vel ſyllogiſmos facereSimilo as. a. p. i. facere ſil̓em. vel eſſe vel rep̄ſentare Et cōponit̉ aſſimilo as .i. valde ſimilare. Abſimilo as .i. diſſimilare. Cōſimilo as. Diſſimilo as. Inſimilo as .i. valdeſimilare. Inuenit̉ etiā aſſimilor arꝭ. d. p. ineodē ſenſu. in qͦ ⁊ aſſimilo.Symphonizo as .n. p. i. cū ſymphonia canere. ⁊ acuit̉ ni.
Simulo as. a. p. i. repn̄tare. ⁊ ꝓprie falſo fingere. ⁊ ꝓprie fingere ſe ſcire qd̓ neſcit. vl̓ eſſeqd̓ nō eſt. ⁊ dr̄ a ſil̓is vel ſil̓. Et ꝯponit̉ aſſimulo as .i. valde ſimulare. abſimulo as .i.diſſimulare. cōſimulo as. diſſimulo as .i.diffiteri negare inficiari. ſe ſcire vel eſſe qd̓ſcit vl̓ eſt. Und̓ ſolet dici. Simulo qd̓ neſcio vel qd̓ nō ſum. Diſſimulo qd̓ ſcio velqd̓ ſum. Inſimulo as. ⁊ inſimulor inſimularis inuenit̉ in eodem ſenſu. in depo ge.Un̄ in Greciſmo dr̄. Qd̓ nō ſum ſimulo.ſꝫ diſſimulo qd̓ ego ſum. Et Pap̄. dic̄. Simulamꝰ ignota. diſſimulamꝰ notaSingultio tis. tiui n. q. i. ꝓtrahere ſpiritū.⁊ anhelitū cū difficultate. Et deberet facere ſupinū ſingultitū. facit aūt ſingultū In̄ſingulto as. fre. Et h̓ ſingultꝰ tus tui. protractio anhelitꝰ cū difficultateSiniſtro as .i. ꝑ ſiniſtrā ducere vel ad ſiniſttā diuertere. vl̓ ſiniſtra vti ꝓ dextraSino nis. ſiui vl̓ ſij. ſitū. Sinor erꝭ. ſitꝰ ſū. i.ſinere ꝑmittere l̓ dimittere Et ſinere .i. finiri t̓mīari. Et ſinere .i. ceſſare. In̄ h̓ ſitusSinere ꝓ dimittere l̓ ꝑmittere actiuū ē. ⁊ī alijs ſigͣtōibꝰ neutꝝ. ⁊ cor. ſi. in pn̄ti ⁊ ī ſupino. Sed ī p̄terito eā ꝓdu. Un̄. Ars hominē format nec ſinit eſſe malūSinuo as. aui. a. p. i. ampliare vel plicare vl̓curuare. ⁊ dr̄ a ſinus. Et ꝯponit̉ Inſinuoas .i. denūciare ſignare. qͣi in ſinuꝫ mittereintimare. Et inſinuo as .i. latent̓ ꝑſuadere ⁊ diſſimulare orare. dicere diſſimulatorie. vt cū rep̄hēdimꝰ ⁊ dānamꝰ q̄ maxīe defendere intēdimus. Eſt gͦ inſinuare aliqͥdaliud intēdere qͣꝫ v̓ba videant̉ ſonare. In̄hͦ inſinuatio .i. callida ⁊ latēs or̄o. Un̄ qͥdāſolēt exordiri ꝑ pͥncipiū. vt cū cā eſt turpis⁊ animi auditoꝝ ſunt alienati. Eſt em̄ inſinuatio or̄o qͣdā diſſimulatōe ⁊ circūition obſcure ſubijciēs auditorꝭ animum.Sꝫ pͥncipiū ē or̄o ꝑſpicua. ⁊ ꝓtinꝰ ꝑficiēsauditorē beniuolū ⁊ attentū vl̓ docilē.Synzugo as. a. p. i. ꝯiūgere vel ꝯiugare.Sipo pas. paui. a. p. i. farinā ad faciendumpultē immittere. Et ſipare .i. ſpargere. ⁊ ꝓprie eſcā gallinis. ⁊ ſipare .i. cōminuere Etꝯponit̉ Cōſipo as .i. ſil̓ ſipare. Diſſipo as.id ē diſꝑgere diminuere deſtruere. Proſipoas .i. ꝓcul ſipare ⁊ ſpargere. Obſipo asid eſt vndiqꝫ vel ꝯtra vel obuiam ſipare. etcor. ſi. Unde. Qui ſipat h̓ paſcit volucres