¶ AB
quēdo. ſcꝫ noīm ꝟboꝝ. ac ꝑtiū indeclīabilium.Alephigit̉ pͥma lr̄a hebreoꝝ vl̓ hebraici alphabeti ē. ⁊ īterp̄tat̉ doctrīa vl̓ via vl̓ btītudo. Et ē ſenſus. Doctrīa legis ē via adb eatitudinē eternā.Alpha grecoꝝ ē pͥma lr̄a. ⁊ d̓r initiū latineUn̄ Apoc̄. jͣ. Ego ſū alpha ⁊ o. Et o. grece ē finis latīe. Et ē ſenſus. Ego ſuꝫ pͥncipiū ⁊ finisA ꝟo pͥma lr̄a nr̄oꝝ vl̓ latinici alphabeti ē.cui ẜm Priſci. tria accidūt .ſ. nomē qͣꝫtū advocē. figura qͣꝫtū ad ꝓtractiōeꝫ. ptās qͣꝫtūad correptōꝫ ⁊ ꝓductōꝫ. Etiā vt idē dicitA eſt nomē indecli. n. g. ⁊ oēs alie lr̄e. vt a.vel b. vel c. ⁊ ſic d̓ alijs. eſt lr̄a vl̓ figura triangularꝭ. Qn̄qꝫ a. ē p̄poſito. vt A ſūmo vſqꝫ deorſū. qn̄qꝫ ē īteriectio dolētꝭ. vt pꝫ inꝟbis Hieremie. q̄ in pͥncipio thematis dicta ſūt. ſcꝫ A. a. a. dn̄e. ⁊c̄.IA1 SLlAlma .i. ꝟ̓go abſcondita vel ſecretaaNaron īdecli. magnꝰ vel fortitudointerp̄tat̉. ⁊ frater Moyſi eratAb īdecli. nomē ẜm hebreos d̓r mēſis auguſtꝰ. etiā eſt p̄pō vt pꝫ loco ſuoAbacuch ē nomē ꝓph̓e. ⁊ īterp̄tat̉ āplexansvel luctatorAbaccidētibꝰ vna dictio īdecli. d̓r ille qͥ ſcribebat accn̄a. ita exponit̉. ij. Eſdre. iij.Abactor. m. t. ē fur iumētoꝝ vl̓ pecoꝝ queꝫvulgo abigeū vocamꝰ ab abigēdo. Un̄ latrones etiā abactores dicimꝰAbactrix. f. t. mulier d̓r faciens ſic̄ abactor.Abactꝰ a. ū .i. fugatꝰ. diſꝑſus. ſeꝑatꝰAbacꝰ. m. sͣ. eſt ꝓpriū nomē. ⁊ vt qͥdaꝫ dicūtph̓us fuit ī arithmetica. vel abacus d̓r ababax. qͦd īterp̄tat̉ decē. qꝛ ī abaco ſūt decēarcꝰ ſeſe decuplātes. in prīo ē vnitas. in ſecūdo denariꝰ. ī tertio cētenariꝰ. Eſt etiamabacus vel abax ꝟga geometrie vl̓ tabulaquā hn̄t ph̓i vbi figuras ī puluere ſuppoſito faciūt. q̄ alio noīe d̓r pinax.Abax etiā vl̓ abacꝰ d̓r ſuꝑior ꝑs capitelli .i.ſaxū qͣdrāgulare qͦd ſuꝑ colunas ponit̉.d̓r etiā q̄libet mēſa marmoreaAbalienatꝰ a. ū .i. ꝑfecte alienatusAbamita. f. p. eſt ſoror abaui. ff. de gra. l. iuriſcōſultꝰ §. auunculusAbarcenū n.s. i. inhoneſtū.Abaneth d̓r ſubucula vl̓ camiſia linea. vel
cīgulū ſacerdotale rotūdū polymita arteex cocco purpura ⁊ hyacincto ꝯtextūAbarim d̓r mons in qͦ obijt Moyſes. vthabet̉ Deut̓. xxxij.Abas ꝓpriū nomē cuiuſdā viri. vn̄. Quidādictꝰ abas. mōachoꝝ ſit pr̄ abbasAbaſo d̓r domꝰ īfirma vel īfirmi. ⁊ d̓r ab aqͦd ē ſine. ⁊ baſis .i. fundamentūAbatꝭ. ꝯ. t. me. cor. īdecli. qͥ vl̓ q̄ cū bato diuidit auenā vl̓ alia frum̄ta. vn̄. Abatꝭ ad cenā dat eqͥs abbatis auenāAbauia .f. p. d̓r mr̄ ꝓaui vl̓ ꝓauie. ff. d̓ gra. l.iuriſcōſultꝰ. §. qͣrto gͣdu.Abauūculꝰ. m. s. eſt frater abauieAbauꝰ. m. s. me. cor. d̓r pr̄ ꝓaui. vn̄. Abauꝰd̓r pr̄ pr̄is mei. ſꝫ ꝓauꝰ d̓r pr̄aui. ſꝫ abauꝰd̓r pr̄ ꝓaui. ſꝫ attauꝰ d̓r pr̄ abaui. ſꝫ tritauꝰd̓r pr̄ataui. ⁊ hͦ aſcēdēdo. Sil̓r deſcēdēdonepos d̓r filiꝰ filij vel filie mee. ⁊ neptꝭ filiafilij vl̓ filie mee. ſꝫ ꝓnepos filiꝰ nepotꝭ. abnepos filiꝰ ꝓnepotꝭ. atnepos filiꝰ abnepotꝭ. ⁊ trinepos filiꝰ atnepotꝭ. vn̄. Eſt auꝰ ꝓauus abauꝰ atauꝰ tritauuſqꝫ. Et ſic inde nepos. ꝓ. ab. at. tri. ſuſcipit hͦ vox. Et ſic̄ auꝰ ⁊nepoſ ꝯponūt̉ cū ꝓ. ab. at. tri. ſic etiā neptꝭſocer. ſocrꝰ. nurꝰ. gener. ⁊ ſil̓ia. vt ꝓſocer .i.pr̄ ſoceri. ꝓſocrus .i. mr̄ ſocrꝰ mee. ⁊c̄.Abax. vide sͣ. in abacus.Abba ẜm Pap̄. ſyrū ⁊ hebreū ē. ⁊ īterp̄tat̉pr̄. ⁊ accentuat̉ in fine. iuxta iſtos verſus.Oīs barbara vox nō declinata latineAccentū ſuꝑ extremā ẜuabit acutū.Abbas. i. t. me. ꝓ. d̓r pr̄ mōachoꝝ. In̄ abbatia d̓r p̄latio vl̓ dignitas abbatis. Un̄.Abba pr̄ ſigͣt hinc abſalon exit ⁊ abbas.Abbatiſſa .f. p. d̓r mr̄ monialiū vl̓ dn̄a.Abdenago īdecli. īterp̄tat̉ ẜuiēs taceo. Eterat vnꝰ de tribꝰ puerꝭ qͥ fuer̄t ī camino ignis. ⁊ accētuat̉ ī fine. Idē ⁊ AſariasAbdera ē t̓ra ī qͣ kal̓. ianuarij hoīes īdigene vnū ēptū ꝓ capitibꝰ oīm d̓uotū lapidabāt. vn̄ Qui. ī Ibim. Aut te d̓uoueat certꝭAbderides d̓r ſat̉nꝰ a lapide (abdera diebꝰquē ꝓ Ioue deuorauit. q̄ grece d̓r abadir.Abdias ẜuus dn̄i interp̄tat̉Abdicatoriū .n. s. d̓r locꝰ habil̓ ad abdicandū. ⁊ deriuat̉ ab abdico. as.Abdiciū d̓r ſecretū. occultū. vel abſcōditūAbdomē. n. t. grece d̓r pīguedo carnis latine. ⁊ ē ꝓprie pīguedo q̄ ē in vētre porci velporce. vn̄ Iuuenal̓. Atqꝫ bonā tenere placant abdomīe porce.