ChriſtusꝯparaturNota moduꝫ loq̄ndi ſacreſcpͥtureNotaIoſephꝰ
Liber XII. Parli. VI. Ca. XXI.Hec etiā ꝟga nata ē ī deẜto iudee. ſꝫ trāſplātata ꝑ fidem ī ortū deliciaꝝ .ſ. eccl̓iaꝫ. vbi Hſunt rōſe martyrū: viole ꝯfeſſoꝝ. ⁊ lilia v̓ginū. ⁊ ibi fructificauit fructū vite: pulcrūviſu. ſuauē odoratu. dulcē guſtu. qͦ qͥ digne guſtauerit: mortē n̄ videbit ineternum.Itē alia ratō. qꝛ ꝑua .ſ. extreme lr̄e mutatōe de virga fit ꝟ̓go. In ip̄a ſiqͥdē voce: parūdiſtāt virga et v̓go .ſ. nō niſi ꝑ lr̄aꝫ. o. quā ad lr̄am formab̓ de virga: ſi virge termi-ni ꝯiungāt̉ .i. duo capita virge. Imꝰ terminꝰ huiꝰ ꝟ̓ge; v̓gītas ē. Sup̄mꝰ; vl̓ xp̄iꝯceptio; vl̓ matrꝭ aſſumptio. Quocūqꝫ enī modo ꝯiūgas huiꝰ ꝟ̓ge imū terminuꝫſup̄mo; inuenies v̓go. qꝛ v̓go ſctīficata eſt. v̓go nata. virgo ꝯcepit. v̓go peꝑit. vir-go ante partū. virgo ī partu. et poſt partū. et virgo aſſumpta eſt in celū.Itē nota ꝙ parua ē dr̄ntia inter hec duo noīa virga et virgo. et fere idētitas hoꝝ duorū noīm ꝓpter idētitatē ſignificati ꝑ ea in qͥbꝰ diſtāt .ſ. o ⁊ a. Un̄ dn̄s Apo. i. Egoſum alpha et o. pͥncipiū et finis. Et ſic̄ due iſte lr̄e ꝑfectiue ſunt hoꝝ duoꝝ noīm.ſic filiꝰ dei qͥ ē alpha et o. ꝑ incarnatōem ſuā maxime ꝑfecit mariā. q̄ ē ꝟga et v̓go.Un̄ dictū ē ei Lu. i. Btā q̄ credidiſti qm̄ ꝑficient̉ ⁊c̄. Et notādū ē de abūdāti ꝙ filiꝰ dei appellat ſe alpha et o. Quaſi dicat. Oīa ꝯgͦſco. oīm ſcīam habeo. Cōꝑat autē ſe lr̄is. qͥa ip̄e ē illa ſapīa q̄ v̓e lr̄atos facit. Nā ip̄e eſt v̓bū dei et dei ſapīa. Cōparat ſe alpha; qd̓ īterp̄tat̉ petere. vt doceat ꝙ ab ip̄o petēda ē ſapīa. ſicut d̓r Iaco. i.Comꝑat ſe vocalibꝰ. qꝛ ad hͦ venit vt nos vocaret ad regnū. Itē qͥa ip̄e ē ille liber; īqͦ mute vl̓ liqͥde nō ſunt lr̄e. Itē ꝑ duo maxīe vocat nos .ſ. ꝑ cōſideratōem prīcipijnoſtri. et ꝑ memoriā finis nr̄i. Iō ſe ꝯꝑat illis lr̄is: q̄ extreme ſunt et finales. Itemgrecis lr̄is et nō hebreis. qͥa ad lr̄am ſapīa īcepit a grecis. Itē vt doceat nos; ꝙ nōſolū theologica; ſꝫ etiā ſapīa ꝓph̓ica a dn̄o deo ē. Eſt ad hec notādū: ꝙ hec lr̄a a triangularꝭ ē. hec lr̄a o. rotūda. Et hec lr̄a a ſignificat fidē triplicatā .ſ. de tribꝰ ꝑſonisin vnitate ſub̓e. ſic̄ a. vna eſt lr̄a. ſꝫ tn̄ triangularꝭ. Ul̓ etiā iſti tres anguli ſignificātfidē ſacramētoꝝ. teſtamētoꝝ. articl̓oꝝ. Hec ꝟo lr̄a. o. q̄ rotūda ē et circularꝭ; ſignificat ꝑfectōem. Quid ē gͦ virga. vel virga virgo; niſi btā v̓go ꝑfecta ī fide? Et nota ꝙqͥa magna res nō p̄t ſufficiēter ꝓbari ꝑ vnū teſtē. et btā v̓go deſcēdit nō ſolū de ſinagoga; q̄ ſigͣt iudeā. ſꝫ etiā de gētilitate ꝑ raab hiericontinā. et ruth moabitidem. Inhͦ noīe duplici; virga virgo. a. ſumit̉ a balaam gētili: qͥ ꝓphetādo dixit inter ceteraNūe. xxiiij. Cōſurget v̓ga de iſrl̓ et cōfringet oēs duces moab. Sed o. ſumit̉ abyſaia iudeo dicente Iſa. vij. Ecce virgo cōcipiet ⁊c̄.Itē notandū; ꝙ cū ꝓpheta poſuerit virgā ſimpliciter et ſine adiūcto: volēs ꝑ virgamintelligi beatam virginē. ⁊ dixerit Legredietur ꝟgaꝭ ſine aliquo adiuncto. perfe-ctā v̓gā voluit ītelligere. Cōſuetudo ē ſcripture ſacre; ꝙ qͦtiēs facit methaforā: deqͦlibet ꝑfecto ad aliqd̓ irrōnale vl̓ ad rē inaīatā. ſi res illa enūciet̉ ī generali noīe: intelligēda ē res ꝑfectiſſima ī ſuo genere. Uerbi gr̄a. Nō oīa lilia: nec oēs roſe ſunteiuſdē pulcritudīs vel odorꝭ. iō cū d̓r (ſicut liliū īter ſpinas) vl̓ lqͣſi roſa plātata inhiericoet hmōi. intelligēdū eſt de pulcerrimo lilio. ⁊ de roſa ſūme pulcritudīs.Itē notandū ꝙ ſꝑ in methafora de imꝑfectꝭ apponit̉ aliqͥd qd̓ bonū īminuat: vl̓ malū infinuet. vt cū d̓r Iſa. lvi. Canes muti nō valētes latrare. Uel colūba ſeductaOſee. .vij. et hmōi. Ergo cū d̓r. ¶ Egrediet̉ virga ⁊c̄. NNō debet intelligi de v̓ga curua: vel aſpera: vel rugoſa: vl̓ arida: et hmōi ſꝫ de viridi plana: rotūda. et huiuſmodi.q̄ ꝓpͥetates ī ſe habeat ſuꝑiꝰ aſſignatas.Hec eſt vna de virgis; quas iacob. id ē. deꝰ pater Gen̄. xxx. d̓corticauit .ſ. a cortice original̓. et tūc apparuit cādidiſſima. qꝛ puriſſima. Hoc habuiſti ſupͣ. c. xvij. A. de ar-bore nabuchodonoſor. Alie due q̄ decorticate fuerūt; ſūt hieremias et ioh̓es baptiſta. Ideo dictū eſt Treno i. Egreſſus eſt a filia ſyon oīs decor eiꝰ .ſ. a btā anna. vtſupͣ. c. xviij. D. de ligno.Hec ē virga; ſuꝑ cuius ſūmitatē iacob moriēs deum d̓r adoraſſe; ꝯuerſus ad lectulicap̄. Gen̄. xlvij. ¶ Nota ꝙ in textu biblie nō legit̉ illd̓. ſꝫ ioſephꝰ et mgr̄ ī hiſtorijsdicunt. ꝙ ſuꝑ virgā. et fuit hec v̓ga ẜm qͦſdā ſceptrū ioſeph. nō ꝙ iacob adoraueritſceptrū ioſeph. ſꝫ forte tenebat ſceptrū dū iuraret ei ioſeph. ⁊ potuit eſſe ꝙ innixusſceptro adorauerit deum.