Libercām apud iudicē oraſſet Cūqꝫ iā abūde ꝓfeciſſet et cas nō recipēt Pytagoras cora iudicibꝰcōuenies: tu reddes inqͥt qd̓ peto ſiue ꝓ te ſiuecōtra te nūciatū fuerit. nā ſi ꝓ te merces mͥ de-bet̉: ſi cōtra te merces mͥ debet ex ſnīa qꝛ vice-ro. Cui ille. diſce ingr̄ ſi ꝓ te ſentēciatū fueritnihil tibi debeo: ſi at cōtra me nihil tibi debeoex pacto qꝛ nō vicero: qd̓ iudices ī explicabilevidētes ī die lōgiſſimū diſtuler̄t. Heylinādꝰde īſtitucōe pͥncipū li. ij. Cū demoſtenes ariſtodiū int̓rogaſſet: qͣntū mercedis vt age̓t acce-piſſet Ac ille reſpōdiſſet talētū Cui Demoſtenes: ego plus accepi vt tacerē Ita cauſidicoꝝligua danifica ē niſi eā vt dici ſolet funibꝰ argeteis vicias qͥbus et ip̄m ſilētiū venale ē niſiꝓſpicias ¶ Valeriꝰ li. vij. ca. iij. Quedā mu-lier pecunia depoſiti noīe a duobꝰ hoſpitibusaccepit illa cōditiōe vt illā vtriqꝫ ſimul redderet Quoꝝ alt̓ int̓iecto tꝑe tāꝙͣ ſocio mortuodecepta illa totā pecuniā abſtulit Dein̄ alt̓ de-poſitū pete̓ cepit. Illa āguſtiata Demoſtenesei patronꝰ affuit dicēs. Mulier parata ē depo-ſiti fidē ſolue̓: ſꝫ niſi ſocuis aduenerit id facerenō valet: qm̄ vt ip̄e dicis hec data ē lex vt pe-cunia alteri ſine altero nō detur Ceciliꝰ balbus vbi ſupͣ. Cū qͥdā veteranꝰ quadā die cora
ſxvi