De offi. dele.k9
let fieri illa hora ꝓpter miſſā ſancti ſpūs q̄ de ꝯſuetudine ſolet ꝓcede̓. vt no. in. c. cū nobisⁱ de elec. Citatꝰ gͦ aactū iudicialē dꝫ cōparere qn̄cūqꝫ vult in die ſtatuidūmodo cōpareat ante noctꝭ tenebras vt iudex poſſitꝑfice̓ actū in luce. Et ex illo dicto Inn. credo poſſe dici ꝙ ſi iudex ē ſolitꝰ iudicare certa hora diei citatꝰ ſimplicit̓ ad diē dꝫ cōperere hora qͣ iudex ſolet iudicare.dꝫ em̄ in iudicio attēdi cōſuetudo loquentis. vt. l. ꝙ ſinolit. §. qꝛ aſſidua. ff. de edic. edi. facit. l. qͥ ſemiſſē. ff. dvſu. ⁊. c. ex lr̄is de ꝯſti. ⁊. l. pe. ff. de iuſti. ⁊ in ¶ Iteꝫ noꝙ iudiciū eccl̓iaſticū nō dꝫ exerceri in nocte ſꝫ inchori ⁊ finiri an̄ noctis tenebras. Quid āt ſi ꝯtrafiat: dicācū gl. in ꝟbo tenebras. ¶ No. ibi in qͣlibet ꝑte lucꝭ 2ꝙ vbi dies artificialis n̄ ē de ſb̓a actꝰ id qd̓ agit̉ in nocte p̄t dici actū in die. qꝛ d̓lis cōſiſtit ex. xxiiij. horis. vn̄ etiā in nocte dr̄ diecapit̉ in geneſi vbi pl̓ies dr̄. Et factū ē veſꝑe ⁊ mane dies primꝰ vel ſcd̓us 2nā dies naturalis more romano incipit a media noc⁊ deſinit in media nocte diei ſequētis vt h̓ ⁊ in. l. morromano. ff. de ferijs. Et ꝑ hͦ dicit h̓ Io. an. ꝙ ſi ꝯtractfit citra dimidiā noctē dꝫ attribuere notariꝰ ꝯtractuꝫdiei p̄cedēti. Si ꝟo explet̓ vltra dimidiā noctꝭ tūc attribuit̉ diei ſequēti. vn̄ ſi hͦ ſero in ſcd̓a hora noctꝭ fieret ꝯtractus p̄t notariꝰ dice̓ actū in tali loco decīa d̓marcij. ſi ꝟo pꝰ dimidiā noctis dꝫ dicere.⁊ ita in ſil̓ibꝰ qd̓ nō. ¶ Itē no. ibi in duabmidiatisnoctibꝰ ⁊cͣ. ꝙ mediū d̓r̄ totū id qd̓ cōſiſtit int̓ duo extrema. ¶ Ultimo no. inſtructōeꝫ pape vt iudex nō artet ſe ad ꝓcedēdū in vltima die ſue iuriſditōnis ne ꝓpter impedimētū forte ſuꝑueniēs euaneſcat ſua iuriſditio ſine effectu. ¶ In glo. ij. ibi circūductū. expone .i.ſublatū. tex. tn̄ allegatus in glo. loquit̉ qn̄ is ad cuiꝰ inſtātiā emanauerat citatio nō cōparuit. nā tūc circūducit̉ .i. tollit̉ edictū citatōis. ſꝫ iſte tex. p̄t intelligi ẜm Ino. qn̄ citatꝰ erat abn̄s. ſꝫ in hͦ Inno. nō ꝑſiſtit ⁊ bn̄ qͥtex. loquit̉ indiſtīcte ſit reꝰ vl̓ actor abn̄s. vt patꝫ ibi eteoꝝ altera ⁊cͣ. Nunqͥd aūt ꝑte cōparēte circūducaturedictū ipſo iure? dic̄ ꝙ nō. ſꝫ pn̄s ꝑs hꝫ duplex remedium ꝯtra abn̄tem cōtumacit̉. pͦ vt faciat circūduci t̓minū ⁊ ſe abſolui ab illa citatōe. nō em̄ dꝫ ꝓpria auctoritate recedere. nā cū iudex poſſit expectare ꝯtumacē inſequētē diē delnuſoria videret̉ iſta ptās ſūꝑs poſſet rcedere ꝓpria aucͣte cū iudex nō poſſet ꝓcedere ꝯtra abn̄tem nō cōtumacit̉. vt in. c. querelam de ꝓcur. ſentit tn̄Inn. ꝙ ſi ep̄s ꝓcedit nō incurrit penā ſꝫ nō recuꝑabitexpenſas aduerſus abn̄tem cōtumacē. qͥnīmo ẜm euꝫſi abn̄s poſtea veīret ⁊ doceret de legitimo impedimento poſſet petere expenſas ab eo qͥ ꝓpria aucͣte receſſit.qͥnimo pulo etiā ꝙ ſi iudex dicat ſe velle expectare adſentē in alterā diē ꝙ pn̄s nō pōt recedere. qꝛ exqͦ a iurecōcedit̉ iudici vt poſſit illū terminū ꝓrogare videturterminus durare vſqꝫ ad tp̄s ꝓrogatōnis fiende. ar. īl. ſꝫ ſi manēte. ff. de p̄ca. ⁊ iō ſi ꝑs receſſit pōt tanqͣmax puniri. qꝛ paria ſunt nō venire ⁊ venire ⁊ anpus recedere. vt in. c. certū. xj. q. iij. ¶ Itē de vento ſeruiret iſte tex. ſi ꝑs pn̄s poſſet recedere. Et ꝓ hoc adu̓tēdū qꝛ iudex nō tenet̉ iteꝝ citare. exqͦ infert̉ ꝙtatio durat ad diē ꝓrogatā. ſꝫ vbi iudex nō ꝓroū ſatis pōt ꝓcedere qd̓. sͣ. dixi. ſcd̓m remediumvt faciat ſe abſolui ab inſtātia iudicij. ad hͦ. lꝓperādū: C. de iudi. ⁊. iij. q. iij. qd̓ fieri. ⁊ dr̄ia ē non moca int̓ ſcd̓m ⁊ pͥmū remediū. nā vt abſoluat̉ a terminonō reqͥrit̉ alia citatio nec pereūt alia acta litis ſꝫ ſolumtollit̉ ille terminꝰ p̄fixꝰ ſꝫ vbi abſolnit̉ ab inſtātia reqͥritur citatio. dꝫ eī abn̄s iteꝝ citari. ⁊ dicit Inn. no. in. c.ad petitōeꝫ d̓accu. ꝙ ī hͦ reqͥrit̉ trina citatio qꝛ agit̉ d̓notorio ⁊ magno p̄iudicio ꝑtis abn̄tis cum ꝑ hͦ ꝑeoīa acta litis. vt. d. l. ꝓperaudū. vn̄ oportebit de norincipere cām non tamē pereūt alia acta cauſe. vt ſuntatteſtatōnes ꝯfeſſiones ⁊ ſil̓ia. vt no. Inn. in. c. cauſaꝫ.
de teſti. ⁊ bar. in. l. cū lite mortua. ff. iud. ſo. no. gl. ī cle. ſepe de ꝟbo. ſig. ⁊ p̄t peti hͨ abſolutio ab inſtātia n̄ ſolpꝰ lit. cōte. vt. d. l. ꝓperādū. ſꝫ etiā an̄. vt in aucͣ. ꝗ ſemoC. quō ⁊ qn̄ iudex. ⁊ tꝫ h̓ Inn. nūqͥd aūt pereat iuriſditio delegati? dicūt doc. ꝙ nō. qꝛ illa nō ē de ꝓceſſu īiudex ē fūctꝰ offō ſuo. vt in. c. in lr̄is. sͣ. e. Et dicit h̓no. ꝙ etiā in prīa abn̄tia pōt qͥs pete̓ abſolui ſe ab īſtātia iudicij qd̓ no. ¶ In glo. in ꝟbo niſi gr̄am ibi. c. vltimo. vbi dr̄ ꝙ vna ꝑs quātūcūqꝫ ⁊ qͣlitercūqꝫ p̄dicta ſitaucͣte ſic dꝫ audiri vl̓ alteri p̄iudiciū non inferat̉. ⁊ ſicvidet̉ ꝙ nō dꝫ iudex parcere cōtumaci in p̄iudiciū alXepidtibtiqͣ ceb̓iudicio. qꝛ ifttl̓es cū poſtea poterit alie. ⁊ facitd̓. c. vltimū ꝓ opi. q̄ ſeqͥt̉ in gl. vtoſſit ꝑcere ꝯtumaci qͦ ad hocabn̄tia ſua nō tn̄ p̄t parcere qͦ minꝰ cōdēiin expēſis ꝑti qd̓ ē bn̄ noͣndū. Hoſti. tn̄ ⁊ Io.it in hͦ iudiciū eoꝝaꝑte nō aꝑolū dic̄ hoſti. ꝙdex p̄t ꝑce̓ ꝯtūaci et̄ r̄ſpecticte. l. vnica. ff.n̄ obtē. Itēqerre ius ꝑtꝭ n̄ titiens. C.npe. offe. videt̉ tn̄ ꝑere cū p̄iudicioeēt aufedi expenſas. Do. an. tenet vt poſſitrus ſecut ꝗ expēſas. ſicut em̄ p̄t ex eqͥtate in alietiā quoterminū ꝓrogare ita ⁊ in ſūptibꝰ ꝑcere. p̄terea in iudicis admittit̉ qn̄qꝫ more purgatio. vt in. l. ⁊ ſi pꝰ tres. ff.ſiqͥs cau. mihi placet dc̄m̄ gl. qd̓ ſequit̉ Inn. lꝫ Io. an.⁊ Do .an. nō faciāt mētōeꝫ de dcō Inno. Moueor qꝛindulgētia ꝯceſſa dꝫ ſtricte intelligi qͣtenꝰ tāgit int̓eſſealteriꝰ. vn̄ ſatꝭ ē ꝙ aliqͥd oꝑet̉. vt ī. l. ij. §. ſiqͥs a prīcipff. ne qͥd in loco publico. ⁊. c. ſuꝑ eo. s. e. fac̄ qd̓ nōͣ. Inin. c. cū dilecti de dona. ⁊ bar. in. l. fi. ff. de ꝯſt. prin. Et hͦdictū credo ꝙ ſeruaret̉ in practica. ¶ In ea. glo. ibi hͦāno ⁊cͣ. vbi dr̄ qḋ ſiqͥs ꝓmiſit ſolue̓ hoc āno nō ē ī mora an̄ lapſū totiꝰ āni. gͦ citatꝰ ad totū diē nō ē ī mora ani. Glo. nō ſoluit īmo inepte ſe cōtinuat. Hoſti. dicitillud in abſolutōe exͣiudiciali iſtudiudicialiū cōtēptū ſꝫ hoc nō ē ſoluere forn̄ do. an̄. ſoluit ⁊ meliꝰ ꝙ in ꝯͣrio fuitolutōꝫ faciēdā ī fauorē d̓bitoꝝ. iō toedit. ſꝫ h̓ fuit p̄fixa dies ad diē exerciandā. Uel dic clarius ꝙ citatꝰ vt compareatgrua certa die intelligit̉ vt cōpareat hora congrua qͣ poſſit ille actus expediri. vn̄ tacite ineſt hora inaſſignatōe diei vn̄ ſi nō cōparet in illa hora ē in cōtūacia. In gl. in. ꝟbo terminū ꝑemptoriū. no. duo ex iſtaglo. Prīo ꝙ nō valet ſnīa lata in abn̄tia ꝑtis niſi p̄ceſſerit trina citatio aut vna ꝑemptoria. ſimplex gͦ. citatōnō ſufficit. ⁊ vide bo. gl. iūcto tex. in cle. ſepe d̓ ꝟbo ſig.in ꝟbo ꝑēptorio. vbi glo. hͦ tꝫ ⁊ ꝓbat ibi tex. ꝑ locuꝫ aſpāli. nā ſi ſpāle ē vt nō requirat̉ ꝑēptoria in cauſis ſūmarijs. vt ē ibi no. tex. regl̓arit̓ gͦ in cauſis plenarijs citatio dꝫ eē ꝑemptoria. Et adute qꝛ tex. in prin. fac̄ mētionē de tribꝰ actibꝰ iudicialibꝰ. ⁊ gl. hͦ ſolū reſpectu ſētētie dixit ꝙ reqͥraēptoria: qͣi tacite ſētiat ꝙ in alijsſufficiat ſīplex citatio. qd̓ clariꝰ h̓ tꝫ egi. ⁊ pꝰ eū Io. an̄.dicēs ꝙ ꝑēptoriū n̄ reqͥrit̉ niſi in prīa citatōe q̄ fit ī ingreſſu litꝭ. vt in. l. cōtumacia. ff. de re iudi. ⁊. xxiiij. q. iij.de illicita. Itē ad ſnīaꝫ audiēdā. vt in. c. cū oliꝫ. de teſti⁊ in. §. cū ex edicto alle. in gl. ī alijs ſuffic̄ ſimplex ⁊ vncitatio. ꝓ hͦ bo. tex. in. c. ij. de teſti. vbi ad teſtes recipdos ſufficit vna citatio. ad idē. l. fi. ff. de ferijs vbi pꝫ ꝙoīs dilatō ꝓbatoria ītelligit̉ ꝑemptoria. quia non dat̉ſcd̓a niſi ex cā. Idē noͣuit bar. in. l. ſi finita. §. iulianꝰ. ff.de dā. infec̄. vbi dic̄ ꝙ oīs dilatio ſiue ſit ꝓbatoria ſiuepēptoria intelligit̉ ꝑeptoria niſi ī ſnīa vel ingreſſu litꝭ.Ideꝫ ſentit. Spe. in ti. de dila. §. vidēdū in prin. Sedvide dictū Inno. in. c. ad petitōeꝫ de accu. vbi notabiliter attingit hūc articulū dicēs ꝙ iſta ſolēnitas citatō