De reſcriptis
ſibꝰ p̄tenſis ꝑ eū pͥuauit eos ſnīalit̓ bn̄ficijs eoꝝ. ¶ ⁊tīo colligūt doc. h̓ ar. ꝙ iudex p̄t ſe offerre defēſiōi cſic̄ fec̄ iſte abbas qͥ ītimauit negociū pape. ſꝫ tu ꝯcludebreuit̓ ꝙ aūt iudex ꝓceſſit ex offō ⁊ dꝫ citari vt defendat ſnīaꝫ ſuā. tū qꝛ tꝫ locū ꝑtis. tū eꝰ qꝛ int̓eſt ne pꝰ medū puniat̉ ſi dicat̉ eū ꝓceſſiſſe iniqͦ aīo vl̓ ꝑ imprudetiā. vt ꝓbat̉ in. c. venerabilibꝰ poſt prin. de ſen. ex. li. vtfacit. ij. q. vj. hͦ etiā. ⁊. l. ij. C. de pena iudi. qͥ male iudivl̓t. qꝛ ex retractatōe ſnīe aliqͣle p̄iudiciū ſibi gna̓t̉. ar.in. l. a ſnīa. ff. deappel. ⁊ vide bo. glo. in. c. ſacro in ꝟ. cōſtiterit de ſen. ex. ⁊ ꝑ Inno. in. c. in nr̄a de ꝓcu. ⁊ ī. c. decetero de tranſact. ¶ In glo. ij. ibi ar. ꝙ qō ſpoliatōisnō ſit pͥuilegiata. nō intelligas hͦ gnaͣl̓r. qꝛ hͦ eſſet ꝯtrac. fi. de ordi. cog. ⁊. c. frequēs de reſti. ſpo. li. vj. ſꝫ reſtringe ad t̓minos lr̄e .ſ. ꝙ nō ē priuilegiata vt excōimittat̉ petere reſtōeꝫ ⁊ ī hͦ tene mēti glo. ꝙ excōnō p̄t petere reſtōeꝫ ſi fuit ſpoliatꝰ. idē ⁊ clariꝰ no. gloin. c. ex inſinuatōe de ꝓcu. ⁊ in. c. ī noīe dn̄i. xxiij. di. nōInn. in. c. cū nr̄is de ꝯceſ. p̄ben. An poſſit petere reſtenē vxoris. vide qd̓ no. in. c. qm̄. xj. q. iij. ⁊ in eo ꝙiſis vt admittat̉ ad agēdū eo abſoluto non bn̄dic̄. vt ē tex. hodie in. c. j. jͣ. e. li. vj. nō ob. c. pia de excep.li. vj. qꝛ loqͥt̉ de iudicio agitato corā ordinario illd̓ em̄valꝫ donec excōicatꝰ r̄pellat̉ vt ibi. rō qꝛ iudiciū ſumitvires a ꝑſona ordinarij. ſꝫ delegatꝰ hꝫ iuriſditōeꝫ ex facto iſtiꝰ excōicati impetrātis. iō cū reſcriptū ſit nullū inipſiꝰ odiū nō p̄t tenere iudiciū. ⁊ vide bo. glo. in. c. j. dereſcpͥ. li. vj.Hoc dic̄ cōprehendēdoOſtulaſti. vtrāqꝫ ītellectū Per liras iuſticie nō tenet̉ ep̄s ꝓuidere hn̄ti ꝑpetririā vel ſufficiens pr̄imoniū nec valēt litere gr̄e adbn̄ficiū obtinēdū in qͥbꝰ impetrās tacuit ꝑpetuā vicariaꝫ. pͦ ponit̉ qō. ſcd̓o ſolutio ibi ad qd̓. tercio rō. ibi n̄No. pͦ ibi ꝑpetuo vicario. ꝙ vicarioꝝ eccīe qͥdāpetui quidā tꝑales. ꝑpetui dicūt̉ hi qͥ inſtituunt̉ẜm ea q̄ hn̄t̉ in. c. extirpāde in. §. qͥ ꝟo de p̄ben. ⁊ videbo. glo. in. c. ex ꝑte pͦ. jͣ. de offi. dele. Tꝑales ꝟo dicunthi qͥ inſtituūtur ad tꝑs. vtputa ſi rector eccl̓ie tꝑaliterimpeditꝰ poſuit loco ſuo vnū. ⁊ de iſto tꝑali hēs in. c. juenit. jͣ. de appel. ⁊ in. c. cū ex eo de elec. li. vj. ⁊ vide ibiIo. an. nūquid rector poſſit ad libitū ponere vicariuꝫtꝑalē in eccl̓ia ſua. an ꝟo requirendus ſit ꝯſenſus ep̄i.⁊ de iſto tꝑali vicario nō hꝫ locū iſte tex. vt ptꝫ hic ex litera ⁊ tenet doc. h̓. nā iſte cū ſit tꝑalis non dicit̉ haberebn̄ficiū nec etiā habet titulū in eccīa ſed ꝑpetuꝰ ſic. vthr̄ in cle. vna de off. vica. ⁊ h̓. Et ex his infert̉ ꝙ hoc. c.nō hr̄et locū in vicario ep̄i. qꝛ nō ē ille vicariꝰ ꝑpetuuseccleſie. ſed eſt vicarius tꝑalis ep̄i. ⁊ pōt remoueri ad. glo. in cle. ⁊ ſi principalis ī ꝟ.i. ⁊ cle. fi. de ꝓcu. ⁊ tene menti illandat̉ quo ad diſpōnenvt nō cōprea. jͣ. de preben. vt ibi no. ꝑ Inno. ⁊ vide qd̓ ibi di. ſcd̓o ibi cōmle ſuſtentari. ꝙ ad hͨ vtmoniū ēit petitioē ordinati ꝯtra ep̄m debet eſſetale ⁊ tantūclericus cōmode ſuſterꝟbū cōmod⁊ pōderdicit ſine penuriarentia em̄ ē int̓ hͦ n̄nā talis poſſet viuere exflorenis ſine penuria .i. ſine egeſtate ꝙ nō poſſit cōmode viuere alter. ad hͦ vide glo. optima in fi. d̓ ſta. reguli. vj. ⁊ facit hec litera ſic ponderata cōtra ep̄os noſtritꝑis qͥ oēs qͣꝫtūcunqꝫ egētes ꝓmouēt ſine bn̄ficio ad titulū patrimonij. nō em̄ deberet hͦ fieri ſi ex pr̄imonio n̄pōt ordinatus cōmode viuere. ¶ No. tercio ibi for̄aꝫcōem ꝙ literaꝝ ad bn̄ficia q̄dā dant̉ in forma cōi ⁊ iſteeedē appellant̉ in forma cū ẜm apl̓m. iteꝫ ⁊ litere iuſtīevn̄ oīa iſta idē importāt. ⁊ dicūt̉ ī forma cōi. quia olimpapa nō ſolebat grauare ordīarios ī collatōe bn̄ficio-
rum. nec ꝯcedere literas gratioſas ſed ſolebat ſcribereꝯtra ordinatores vt ipſi ꝓuiderent illis quos ꝓmouerant ad ordines. ⁊ qꝛ hͦ ē iuſtū ⁊ debitū. vt. jͣ. de prebenin. c. ep̄s. ⁊. c. non liceat. ideo he lr̄e ſunt appellate de iuſticia. ⁊ qꝛ ſūt fundate ſuꝑ illo dicto apl̓i. qͥ altari deſeruit ⁊cͣ. appellate ſūt in forma cū ẜm apl̓m. de hac formhēs. jͣ. de p̄ben. cū ẜm apl̓m. Itē ſolēt appellari in formpaupeꝝ. qꝛ ſcribit̉ ꝓ pauꝑibꝰ dūtaxat ẜm illā formaꝫc. ſi pauper. jͣ. de p̄ben. li. vj. ⁊ h̓ in ꝟbo neceſſitaaupeꝝ. Quedā ſunt litere gr̄oſe qn̄ .ſ. papa volens alicui facere gr̄am ꝯfert ſibi bn̄ficiū vl̓ mandat ſibi cōferri nō habito reſpectu ad ſupradicta. vt ī. c. gr̄eeo. ti. li. vj. ¶ Itē no. ibi de leui non ſcribimꝰ. ⁊ tene ſꝑmenti. qꝛ nō ē alibi iſte tex. Ex quo collige ꝙ ſurreptōviciat lr̄as nedū qn̄ fuit cā inductiua ⁊ finalis gr̄e ſeure ſcripti ſꝫ etiaꝫ ſi fuit cauſa impulſiua. vt qꝛ princepsal̓s cōceſſiſſet ceſſante ſurreptōne ſed nō ita de leui. vn̄de ſurreptio fuit cā impellēs. ⁊ ſic habes caſū notabilē⁊ ſingularē in qͦ ceſſante cā impulſiua ſeu cā impulſiuaexn̄te falſa corruit diſpō ⁊ hͦ eſt in odiū materie bn̄ficialis ꝓpter ambitōeꝫ reprimēdaꝫ. ar. in. c. ꝙͣuis. d̓ prebē.vj. Regl̓ariter ꝟo ceſſante cā impulſiua nō ceſſat dioſitio. vt no. in. c. poſt tranſlatōem de renū. ⁊ in. l. cuꝫtale. ff. de cōdi. ⁊ demō. ⁊. C. d̓ falſa cā adiecta legato ꝑtotū. ¶ In glo. ij. ibi ſine prebēda. ex hac gl. relata adtex. pōt colligi dcm̄ notabile ꝙ ſi manderi ſimpl̓r de bn̄ficio in aliqͣ eccl̓ia p̄tiideri de bn̄ficio p̄bendali. Sed tu dic meliꝰ ꝙ lꝫ appellatiōe bn̄ficilargo ſūpto vocabulo veniat oē bn̄ficiū. vt in regl̓a. j.de re. iur̄. li. vj. tn̄ vbi materia ē ſtricta vt caſu nr̄o appellatōe bn̄ficij nō venit bn̄ficiū curatū. vt in. c. cū in illis de p̄ben. li. vj. nōp̄benda ſolita cōferri canonico ſiin illa eccl̓ia ſūt alia bn̄ficia ſimplicia ſecus ſi nō forentniſi prebende Inn. h̓ no. ⁊ Io. an. poſt eū in. c. fi. de p̄ben. ⁊ ibi dixi vide ꝑ archidi. in. c. cui de nō eo. ti. li. vj.¶ In glo. fi. ibi tenet lr̄e. aduerte qꝛ ex hac gl. p̄t inferri ad duas qōnes. Prima nunqͥd in lr̄is ad bn̄ficia ſula mētio de pr̄imonio. ſcd̓a nūqͥprīmoniumſufficiens poſſit cū bona ꝯſcīa petere ſeu tene̓ bn̄ficiuꝫeccīaſticū. Quo arimū varie ſuntCōis opi. ēda mētio delio. vn̄ ꝑ talesidere hn̄ti ſufficiēsrimoniū ꝓ hͦlr̄as nō tenet̉c. tuis. jͣ. de p̄ben. d̓t tn̄ Io. an.hͦ caſu obſtabit exn ꝑemptorie nō aūt in vim dlaiuſticie ad bn̄ficia lꝫ n̄ē neceſſe facere mētōeꝫrio. ad hͦ qd̓petēti aduerē. s. e. ⁊ in lr̄iō ē neceſſe faiſte tex. in fi. ⁊ hͦ voluitcere mētit. sͣ. eo ad aures. vbi dicit ꝙ deꝯͣ ē neceſſario fiēda mētio in gr̄alā tn̄ dicunt ꝙ ſi impetratortūc de primonio ēt admitti. ſed de ſtiloi. ⁊ ē rō diuerſitatis innā ꝑ litteras iuſticie ꝓuidet̉ ſon̄ dicit̉ pauꝑ qui hꝫ ſufficiēs penet̉ ꝓuidere ordinato niſi qc. tuis. ⁊ in. c. ep̄s. ⁊ in. c. nō liceatt alteriꝰ ꝯditōnis. nā gr̄a nō ē fūenio ad ſcd̓m. nā Inno. h̓ dicitꝙ hn̄s primoniū n̄ ſuſcipit īdigne bn̄ficiū dūmodo bn̄expēdat. Idē videt̉ velle Hoſti. dicit tn̄ ꝙ ſi clericꝰ deſeruit bn̄ficio ⁊ bn̄ viuit nec hꝫ prauā intētōeꝫ theſaurizandi p̄t cū bona ꝯſcīa viuere de redditibꝰ bn̄ficij. ſecus ſi nō deſeruit vel luxurioſe viuit vel prauā intētionē theſaurizandi hēat. ⁊ vide Inn. in. d. c. ep̄s. vbi ideꝯcludit. ⁊ mouet̉ prīcipal̓r ꝑ illā aucͣtem apl̓i. qͥ altariſeruit de altari viuere debet. vt in. c. cū ẜm apoſtolum.jͣ. de preben. hunc articulum plenius examinaui in qua