ōſephina.
5O
Forſan ſciretis/ miſeros miſeret miſeroꝝErgo ioſeph ſicut viſus tibi durior eſſetQuerēti puerū/ ſi qͥs celaſſe repertusNec iuuiſſe volēs fuerat/ mihi mollior eſtoCōdeſcēde pijs votis ſi recta requiro¶ Etas in puero ſapiētia/ gratia corāMūdo creſcebāt/ ⁊ in illis ꝓficiebatAc ita ſe geſſit triginta donec ad annosUenit/ cōtinue ioſeph vt prēm veneratꝰSecū hītans/ prēꝫ ꝙ plebs exiſtimat oīsAſſerit hͦ lucas/ notat hoc ⁊ ẜmo philippiAd natanael ſe xp̄m reperiſſe loquentisQuē ſcripſit moyſes a nazareth ex ioſephDeſerto veluti ſtuduit latitare ioh̓es (ortūTꝑs ad hoc / celat ita cura domeſtica xp̄mUera repētine nō vult ſe ꝓdere virtꝰAt ioſeph īcuruꝰ ſenio ſua mēbra bacilloSuſtīet atꝫ regit/ labor huic n̄ ꝯuēit vllꝰUir factꝰ reſidere domi/ qn̄qꝫ benignusUt Ieſus inſpexit/ cōſedit ꝓximus illiIn pͥmis repͥmit aſſurrexiſſe volētemHinc loqͥt̉ dilecte ioſeph fidiſſime cuſtosEtas dū tulerat tua iure colēdo miniſterExercēdū opus ē ꝓ qͦ ſum miſſus in orbēNec reſidere domi tibi nec ſocialis adeſſeHactenꝰ vt feci/ potero tolerare laboresQuos hīturꝰ ero poteris nec dura viarūForte nec inuidiā mea q̄ bn̄ geſta ſequet̉Flet ioſeph ac imo ſuſpiria pectore traErgo mori p̄ſtat inqͥt ſpes vnica vite (xitTu ſolamē eras nob̓ qͥd vita deincepsProfuerit? cū ſit mortis lex oībus vnabroxīa/ ſꝫ ſenibꝰ venit/ ⁊ mortale qͥd vltraLōcupiā? qͥd amem; ſi nō ꝯuiuere fas eſtSed vereor dn̄e/ fili ſanctiſſime qn̄Noīe dignaris hoc me vereor ſceleratosIudee multos hoīes ſimul ⁊ galileeIn qͥbus ⁊ verax verbū ⁊ virtꝰ odio ſuntQue tibi ſola placēt hoꝝ ſi carꝑe vitamSi mores formare bonos tētauerꝭ EheuMox volet vt pͥſcis te liuor ꝑdere nequā¶ Et volꝫ agnoui ih̓s intulit ecce videmꝰO grādeue parēs mō ꝙ nos diligit omīsNazareth hīc ppl̓s/ ſed noueris affore tꝑsHac nr̄a qn̄ phariſei me ſynagogaTorti rancore/ dū ꝟba ꝓphetica de meScripta legā qd̓ me dn̄s trāſmiſit ⁊ vnxiſDeſuꝑ hoc mōte me p̄cipitē dare querentSꝫ mihi cedꝫ mōs veſtigia mōte relīquāMollior hūana lapidū natura patebitHi mea ꝑuertēt miracula/ dogmata ſꝑnētEt dicēt medice temet curare mementoPlurima ſubticeo/ ſꝫ qͥcqͥd erit ꝑagēdū eſt
Intrepide mihi qd̓ ſtatuit diuina volūtasSit labor/ atꝫ dolor/ afflictio/ vl̓nera carSit gladius/ ſit crux dn̄o parere ncc̄e (cerMors etiā tolerāda pijs/ patiētia viucitEt celi regno tribulatio multa coronatEqua mēte feras qͥcqͥd tolerare neceſſeNec mihi nec dn̄o pr̄ aſſentire recuſesHec ait ⁊ ſolās lacrimoſa voce q̄rentemLiquit ⁊ huic celerem p̄dixit adeſſe qͥetēHec ſuꝑ introijt cōiux ſctīſſima queritMi vir mi dn̄e qͥd hēs? plāgore doloremNempe ſuū ſenſit/ lacrimiſqꝫ ꝑ ora volutꝭHic ſilet ac tandē potuit qͣ voce recenſetSingultū mixto/ p̄nūcia triſtia xp̄iCōdolet afflicto vultū tn̄ ip̄a ſerenatUerbaqꝫ dat blāda. p̄mit alto corde doloScit qm̄ triſti cōfert affabile verbuꝫ. (res¶ Diſtinctio. XII.T¶ Enerat illa dies q̄ vitā morte pararꝫPerpetuā tibi iuſte ioſeph dauid inXp̄ſadē cū mr̄e pia/ qͥbꝰ officioſe (lita ꝓleſSeruieras vultū placido ſolant̉ eūtemOra licet lacrimis oppleuerit intꝰ obortꝭNaturalis amor/ etenī ſat credere fas eſtQd̓ prēm ih̓s/ et ſpōſum fleuit moriētemUirgo benigna ſuū/ fidi cuſtodis amatoProcūbit lecto cōplexās mēbra pudicisOſcula dat labijs/ mi vir cōclamat/ abisDeſeris ⁊ viduā/ paſſurā dira relinqͥs (ne?Uelle tn̄ dn̄i fiat dilecte valētoNil timeas dn̄s placida te ſede locabitProtinꝰ ip̄e ioſeph p̄cioſa morte quieuit¶ Lugubres recepit veſtes viduata mariaExequias reddūt deuotas nazareth vrbeTota virū flet plebs qͥ vixerat abſqꝫ qͣrelaOībus in cōe bonus ſctīſſimus herosCerta dauid regis ⁊ p̄clariſſima ꝓlesNec tn̄ eſt obitꝰ ſat certa dies/ qꝛ ſignantHāc varij varie ꝓ religione colendamEſt februarius / ē ⁊ marcius/ eſtqꝫ decēberPrimi nona dies/ cū deno nona ſecundiAlterius decima ꝑ quoſdā ⁊ nona notat̉Sit q̄cunqꝫ dies ſua nob̓ mors hōranda¶ Caſta velut turtur ſi cōpare ſit viduataSola volat repetēs arētes arbore ramosPro cantu reſonat plāctu gemebunda puSic dolꝫ abrupto vite ſocial̓ amore (dicoUirgo gemēs/ deflēſqꝫ virū plāgor̄ mode¶ At ſel̓ vt ſenſit ſubtriſtē filius eius (ſtoSolās alloquit̉ ſecretaqꝫ pl̓ima pāditAtqꝫ futuroꝝ ſeriē breuiando recenſet¶ Cara mihi in pͥmis mr̄ nolito dolo
ffꝫ
G.
F