2º Y xoc ī54 62010 3
reſurget in genito ⁊ n̄ in generāte. ⁊ coſta ade reſurget in eua nō inadā in qͦ fuit ſicut in nature pͥncipio. Si āt ẜm eūdē ꝑfectōis modumfuit in vtroqꝫ reſurget in eo in qͦ primitꝰ fuit. q̄ oīa hēt virtute illiꝰ cuinihil ē impoſſibile. Ninc aug̓. li. xxij. de ci. dei. c. xx. ait. Abſit vt ad reſu-ſcitāda corꝑa viteqꝫ reddēda nō poſſit omnipotentia creatoris oīa reuocare q̄ vl̓ beſtia vl̓ ignis abſumpſit vl̓ qd̓ ī puluerē cinere ve collapſuꝫ vel in hūorē ſolutū vl̓ in auras eſt exalatū. Abſit vt ſinꝰ vllus ſecretūqꝫ nat̉e ita recipiat aliqͥd ſubtͣctū ſenſibꝰ nr̄is vt oīm c̓atoris autꝯgnitōꝫ lateat aut refugiat ptātē. Hec ille ¶ Scd̓o ꝓbat̉ v̓itas gene̓al̓reſurrectōis rōe q̄ triplex eē pt̓. Prīa d̓r reꝑatōis. Scd̓a ꝑfectōis. Tercia ꝯpletōis. ¶ Prima rō on̄dēs futurā corpoꝝ reſurrectōꝫ d̓r reꝑationis. Vt em̄ dicit anſel. in li. Cur deus. Si homo nō peccaſſet nunqͣmmoreret̉ ſꝫ cū aīa ſil̓ ⁊ corꝑe ad btāꝫ gl̓aꝫ aſſume̓tur. gͦ ſi chriſtꝰ ꝑfectereꝑauit hoīēꝫ lapſuꝫ. debuit illū ad talē ſtatū reduce̓. ī qͦ ſil̓ aīa ⁊ corpꝰglorificaret̉. Cū āt h̓ nō fiat in pn̄ti. qꝛ oēs morimur. gͦ aut oēs reſur-gemꝰ poſt mortē. aut hūani generis reꝑatō fuit minꝰ ſufficiēs qd̓ eſtfalſum. Idcirco ſaluator nr̄ voluit a mortuis reſurge̓ vt dictuꝫ eſt inp̄cedētibꝰ. qͣtenꝰ ⁊ nos de reſurrectōe nr̄a ſpē habeamꝰ indubitatamVn̄ ⁊ paulꝰ. j. choꝝ. xv. ait. Si āt chriſtꝰ p̄dicat̉ ꝙ reſurrexit a mortuisqūo qͥdam dicūt in vob̓ ꝙͣ reſurrectio mortuoꝝ nō eſt. Si āt reſurrectō mortuoꝝ nō eſt neqꝫ chriſtꝰ reſurrexit. Scd̓a rō d̓r ꝑfectōnis.Vt em̄ inqͥt rich̓. Reſurrectō corꝑm fac̄ ad ꝑfectōꝫ vniu̓ſi. Eſt em̄ triplex ſb̓a .ſ. pure corꝑal̓ ⁊ pure ſpūal̓ ⁊ ex corꝑali ⁊ ſpūali ꝯpoſita. Sianime ergo a corꝑibꝰ ſeꝑate nunqͣꝫ corꝑibus iteꝝ vnirentur. ſequeretur ꝙ in hac ꝑte vniuerſum ꝑpetuo ſua ꝑfectōe care̓t. Prete̓a animanata eſt vt ſic ꝑs ſubſtātie ꝯpoſite ex corꝑali ⁊ ſpūali natu̓a. ꝑs autemhꝫ d̓ cōi lege imꝑfectū eē extͣ totum. Incōueniens eſt aūt vt tā nobil̓ſubſtātia ꝑpetuo careat nat̉ali ꝑfectōe ſui eē. Inſuꝑ cuꝫ aīa ſit corꝑisforma. ⁊ forma nat̉alē inclinatōꝫ hēat ad mat̉iaꝫ. aīa ex ꝯn̄ti nat̉aleꝫ inclinatōꝫ habet ad ꝑficiendum hūanū corpꝰ ad regēdū. Sꝫ nulla nat̉al̓inclinatō eſt fruſtra. qꝛ vt d̓r. iij. de aīa. Nat̉a nihil fac̄ fruſtra. ⁊ in j. decelo ⁊ mundo. Nat̉a nō facit aliqd̓ factū vacuū. Et ſi h̓ eſt veꝝ de natānat̉ata multo fortius de nat̉a naturante. hoc eſt de inſtitutore createnat̉e. q̄ ip̄aꝫ nō nat̉alit̓ nec de neceſſitate ſꝫ libera volūtate inſtituit. fruſtra āt ⁊ vana eēt in anima ſeꝑata p̄dicta inclinatō ſi nunqͣꝫ eēt humanō corꝑi iteꝝ vniēda. ¶ Tercia rō d̓r ꝯpletōis. Nam vt ait yſi. in primo de ſum. bo. c. xxix. Qui mente tractauer̄t quod ꝑfice̓nt corpore. ſi-mul ⁊ animo punient̓ ⁊ corpore. Spectat ergo ad ꝯpletam ratōnempunitōnis iniquorum ⁊ manifeſtatōnē d̓ine iuſticie vt mali cum ſuis