qui tn̄ menciebant̉. quia dicebāt ꝯtra mentē la.¶ Saūt loquit̉. quero vtꝝ maiꝰ pct̄m ſit mentirifacto ul̓ verbo. Dic ꝙ cū eadem intencō ſit fallendi in vtroqꝫ. vterqꝫ equalit̓ peccat. verbū em̄ et fc̄ꝫaſſumūt̉ ut inſtr̄m fallendi. vn̄ nō refert qͣꝫtū ad peccatū mendacij. vtꝝ aliquis verbo ul̓ facto quocūqꝫ ul̓ſcripto ul̓ motu menciat̉ ſic̄ nec refert qͣꝫtū ad pct̄mhomīcidij. vtꝝ aliquis gladio ul̓ ſecuri int̓ficiat hoīeꝫẜ tho. volūtate. j. e. §. ille ergo. Et vtiqꝫ. ij. ꝑs adfallaciā .i. ad fallendū et ē h̓ ꝯͣ aduocatos qui ꝑuertūtſenſū canonis ul̓ legis pct̄m ē. Quid ergo dicemꝰ dedyaleticis qui diſputādo fere ad fallaciaꝫ ſemꝑ verbisvtunt̉. ℟º. h̓ nō eſt vn̓i. finalis em̄ eoꝝ intencō eſt ul̓eſſe debet nō fall̓e. ſꝫ tali diſceptacōe veritatē rei cōprehendere. Sꝫ cū fallere ſit finis ſophiſtice ut dicit ariſ. īlibro elenchoꝝ ip̄e peccat fallacias implicādo. Sꝫ nūqd̓dyaleticꝰ ꝯͣ cōſcienciā ſuā fl̓m ꝓ vero cōcludēs et ꝓponens peccat. Et videt̉ ꝙ peccat quia mentit̉ ⁊ quicūqꝫmentit̉ peccat. j. e. faciat. ℟º. licꝫ enūciando ꝓponerevideat̉ iuterrogacōis tn̄ vim habet oīs dyaletica ꝓpoſicō b̓. yſ. nec iō. v̓. Nemo. iij. ꝑs abhinc ponit trescaſus qui ponūt̉ in ſuꝑiori c. qui .i. qꝛ hu. fl̓m ignorant̉ credit ita ꝙ iuramēto aſſerat habet .i. iuram̄tovera eſſe affirmat īpociꝰqꝫ vbi. ¶ ponit aliū caſū quiin ſuꝑiori. c. fuit terciꝰ qui dicit ſcient̓ nec ullo. v̓. h̓ponit terciū caſū qui .sͣ. c. ꝓxi. fuit ſcd̓ꝰ Ineſciens vniiſta lr̄a ẜ laū. ſic eſt legēda/ qui neſciens verū ideſt ſciens eſſe falſū loquit̉ ore tamqꝫ verū iſte intellectꝰ ptꝫex. c. sͣ. e. homīes. ul̓ dic planiꝰ neſciens eſſe vni cūeſſet vmi la. loquit̉ .i. affirmat eſſe vni ſciens ſcꝫ nōeē vni volūtate mentit̉ ut aliū decipiat. nō cōſiderat̉v̓. h̓ facit collacōeꝫ int̓ pͥmū et ſcd̓m rebus .i. veritate reꝝ qͣꝫ iſte ſcd̓ꝰ dicit ⁊ falſitate qͣꝫ pͥmꝰ loquit̉ ¶ In.i. glo. in fi. h̓ adde et uide. ꝙ le. et nō. xxxj. q. i. qūo inglo. ymmo dixit ⁊cͣ. ¶ In g. ſemꝑ lergo in fi. h̓ eciaꝫadde ꝙ no. xxiij. q. i. ꝑatus in glo. ar. ꝙ ⁊cͣ et xxxviij.di. ſedulo. Nō ergo circa hac materiā. ꝙ ſic̄ fit in terpretacō larga vbi ius poſtulat. Sic eciā volūtas teſtatoris h̓ poſtulat. Iem et vbi ꝯͣhenciū volūtas h̓ poſtulat. ff. de pac. dota. cū pr̄ illud cū facit fauor dotis.ff. de iur̓doc̄. in ambigius. nā ꝙ dici cōſueuit ꝙ ſit ꝓferentis intencō attendenda. locū habet in teſtīs. ff. dele.iij. nō aliter. Item in bn̄ficijs pn̓cipis et in Reſcriptisff. de reg̓. iur̓ veraciꝰ exͣ de Reſc̓ptis ſuꝑ lr̄is exͣ de deci.ex multiplici et de p̄ben. cū olim. Item in ſentēcijs iudicis ar. exͣ de. v̓. ſig̓. in hijs. Item in lege uel ſtatuto exͣde ſen. ex. inter alia et de. v̓. ſig. ex ꝑte In ꝯͣctibꝰ aūt ſiverba ſint dubia tūc ꝙ veriſil̓e eſt accipit̉. ff. de reg̓.iur̓ in obſcuris. Sꝫ ſi dubiū eſt ꝙ ſit magis veriſil̓e ſitint̓pretacō ꝯͣ eū qui potuit pactū ſeu verbū aꝑcius declarae̓. puta ve̓ditorē locatorē et ſil̓ies. ff. de pac. ueteribus vbi de h̓. ff. de ꝯͣhen. emp. labeo Aliqn̄ aūt rōneambiguitatis neutꝝ valꝫ. ff. de re. dubi. ſiquis de pl̓ibꝰ. ff. de admi. le. l. iij. §. ſi duo. ff. de teſta. tu. duo. ff.de vſufruc̄. quoc̄. §. i. et. l. qui plures. Io. locū hn̄t exͣiudicia. In iudicijs em̄ in dubio illud ꝙ ꝓferēti ē vtiliꝰ accipimꝰ. ff. de iudic̄. l. ſiquis intencōe ambigua etadde ꝙ le. et no. exͣ de ꝓbac̄. c. in nr̄a et de ſpon. ex lr̄is.i. in glo. huiꝰ et de reſti. ſpo. cū ad ſedeꝫ in g. h̓. gͦ ⁊cͣ.Gatus fefelliſſe .i. cā decipiendi fl̓m dixiſſe et tn̄h̓ aplꝰ fuit falſꝰ et verax. nā in veritate fl̓ꝫ dixit et tm̄ verax fuit quia firmiter ꝓponebat ire. aliqn̄quis eſt verꝰ et mendax ſic̄ dyabolꝰ qui aliqn̄ dic̄ vetn̄ dicit illud intencōe fallendi et ideo mendax eſt ẜ ꝙdic̄ h. de ſc̄o victore/ ituꝝ ad Ro. xv. ex cāis hec cāeſūt huilitas et obediencia ꝑ quas acquirit̉ ſalus hūana. viij. q. i. ſciendū ar. la. nec qꝛ. v̓. reſpondit jo. xiij. mīme cōſtitiſſe qꝛ ꝙ fecit ad eūdem finē tenebat adꝙ illud ꝙ ſe nō factuꝝ dixerat et ideo ſibi ꝯͣriꝰ n̄ fuitviij. q. i. in ſcripturis b̓. y. ſalutis .i. videns ꝙ hūaneſaluti ꝓfice̓t ꝙ oꝑabat̉ dn̄s erat em̄ exᵐ huīlitat̉ q̄ huilitas ꝓdeſt ad hūanā ſalutē. ¶ In. i. g. ibi illicitū addeIICad h̓. xxiij. q. iiij. ſi nō licet exͣ de diuor. gaudemꝰ. ¶ Ine. glo. in fi. adde de h̓ ſatis no. exͣ de iur̓iur. q̄ꝫadmodūin glo. no. ꝙ ibi uideas ¶ in glo. no ꝙ ibi inūtilē adde ſub. et tn̄ excuſat̉. ff. de dolo. nā is exͣ de r̓ſti. ſpo. cūolim. ij. ¶ Ille ergo hic incipit. ij. ꝑs in qua dicit̉ ꝙml̓tū intereſt in quibꝰ rebꝰ menciat̉ et h̓ ꝓbat ꝑ duoc. jo. mendaciū nō ſolū actū inenciēdi. ſꝫ ꝑ or̄oꝫ flaꝫdeſcribi intellige b̓. yſ. augꝰ. ait in libro de mendacōſigͥficacio vocis .i. actꝰ ſignificādi fl̓m ꝑ vocē ul̓ ꝓ voce ſigͥficante b̓. y. Et noͣ ꝙ h̓ noīe vocis intelligit̉ omēſignū vl̓ ſcriptura et huiōi ẜtho. et pe. Item no. mentiri eſt ꝯͣ mentē ire .i. dicere vl̓ facere aliquid ꝯͣ id ꝙ eſtin ꝯſcīa. ſtrictiꝰ tn̄ accipit augꝰ. mendaciū sͣ. e. is aūtin pri. fl̓m dicere eſt dice̓ aliquid eſſe ita ꝙ nō eſt itanō diſtincto. vtꝝ intendit dicere verū vl̓ fl̓m mendaciū cōprehendit utrūqꝫ ꝙ patꝫ ex diffinicōe iſta mendaciū eſt fl̓a ſignificacō vocis ecce fl̓m dicere cū intencōne fallendi ecce mentiri et ita pͥma ꝑs diffinicōniscōprehendit flꝫ dice̓ ſcd̓a mentiri ptꝫ ex hijs ꝙ h̓ duonientiri et fl̓m dicere ſe hn̄t excedent et exceſſe .i. ut excedenciā et exceſſa quia nō omīs qui mentit̉ dicit fl̓mymmo aliqn̄ dicit vni licꝫ ip̄e intendat dice̓ falſū ⁊ eꝯͣnō omīs qui dicit fl̓m mentit̉. ymmo aliqn̄ credit dicere vni licet dicat falſū. ergo qui mnentit̉ ſemꝑ fallitvolūtate licet aliqn̄ fallat̉ in fc̄i veritate. nec ideo ſēꝑpeccat quia reā liguā nō facit ⁊cͣ. sͣ. e. hoīes in fi. quivero dicit fl̓m nō ſemꝑ peccat aliqn̄ em̄ dicit fl̓m intēcōne fallendi et tūc eſt pct̄m et mendaciū. aliqn̄ dicitfl̓m et credit dice̓ vni ⁊ tūc ſi adhibuit diligenciā debita̓ nō peccat. ſi aūt peccat ſaltē venialit̓. sͣ. e. c. hoīes qͥaūt dicit mendaciū ſemꝑ peccat Ray. fallendi. sͣ. e. isaūt in pri. Sꝫ cū. ij. ꝑs opponit volūtatis. C. de ſig.l. i. igͣuius h̓ generale lau. aliqn̄. v̓. h̓ eſt ſpeciale eſſepct̄m ut in ꝯͣctibus ul̓ in rebus vl̓ verbis mīmis remotis cū ab articulis fidei et ad h̓ inducit̉ ꝓxi. ſe. c. inquibꝰ ẜ hū. aliqn̄. v̓. reꝝ ſ. diuerſaꝝ .i. ſi volumꝰ cōſiderare res diuerſas et verba ad diuerſa referre/ falle̓in vna re remota ab articulis fidei puta in vendicōevl̓ locacōne et huiōi ẜ hu. vn̄ augꝰ .i. ad oſtendendūꝙ aliqn̄ ꝯtingat hu. dic gͦ ꝙ iſtꝰ vn̄ nō reſpicit dc̄mꝓxi. ſꝫ pͥmn̄ ẜ lau.i ¶ N quibꝰ errare. Noͣ ꝙͣ dr̄ia eſt inter errorē ⁊ titubacōꝫ et ignorāciā et neſcienciā. Nā ignorācia inmala ꝑte accipit̉ qui ſ. ſcire debet ꝙ ignorat de qͦdicit̉ qui ignorat ignorabit̉. xxxviij. di qͥ ea. Ne ſciencia accipit̉ et in bona et in mala ſignificacōne. naꝫomīs ignorās neſcit. ſꝫ nō cōuertit̉ ar. xxxviij. di qͣꝫuis vbi eciā dixide h̓ ibi uideas. et ſic iſta duo v̓ba cōpulant̉ C. ꝑ quas y. no. acqui. ſi duo Sꝫ errare ē aliudꝓ alio putare ut h̓ dicit̉. aliud eſt ergo errare qͣꝫ ignorare ꝙ ex eo patet ꝙ dicit̉ ſi pot̄ acquiri poſſeſſio ignoranti ergo et erranti. ff. de acquir̓. poſſ. ſi me Titubacōaut eſt cū huic inde diuerſa et ꝯͣria ſcire uidear. nec alicui eoꝝ aīm meū magis applico de h̓ no. ff. de iur̓ ⁊ factis ig. ī Rubrica ſuꝑ Rubrica quā in alios in hijsſcꝫ que ad religionē et fidem nō ſpectant.⁊ A ip̄aꝝ conſideracōe .i. vnaquaqꝫ cōſiderata perſe intereſt int̓ mentiri ⁊ falli homīs volūtatembene dic̄ qꝛ qͣꝫtū ad alia forte plꝰ int̓eſt. ſꝫ qͣꝫtū ad hoīsvolūtatē nō qꝛ in eo ꝙ fallit̉ n̄ videt̉ eſſe pcc̄m volūtatis. ſꝫ infirmitatis vl̓ temeritatis. ſꝫ ſecus eſt in eo qͥmentit̉ pe. Sꝫ in religione minꝰ eſt falle̓ ita ꝙ fallensnō fallat̉ qͣꝫ falli ẜ quoſdā ꝙ eſt ꝯͣ aug. ſa religione .i.fide catholica et alijs quoꝝ ſcīa eſt neceſſaria ad vitaꝫeternā. in hijs ut eſt fides catholica et virtutū et vicioꝝ diſtīctio et quoꝝdā canonū tenor ¶ Item ꝙ dicit̉hic incipit. iij. ꝑs in qua ponit diſtinctioneꝫ inter peccata mortalia et venialia et h̓ ꝓbat ꝑ. c. aug. jo. de f.ydes. sͣ. e. §. Item qui ſūt em̄. v̓. bn̄ dicit ſūt ⁊ aliav. mendaciū. circa h̓ ergo quero an peccet mortaliternegando vl̓ celando in iudicio veritatē ꝑ quā cē deponaret̉. Dic ꝙ quicūqꝫ facit ꝯͣ debitū iuſticie mortaliter
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten