QOobligatur alijs. et obligat ſibi alios vt. jͣ. e. q. q̄ in fi.⁊ exͣ de ſen. ex. ſi vero. ꝙ dic vt plene no. exͣ de do. ⁊ cōtu. v̓itatis. obligat ec̄ ſe monaſterio. vt ptꝫ exͣ de ſē.ex. cū illoꝝ. ſꝫ ibi no. inno. ꝙ meliꝰ facit qui talem n̄recipit. et no. ꝙ non dicor ꝯīcare excōicato. licet ip̄e etego ſimꝰ in ead̓ domo. ego ꝓ meis negocijs. excōicatꝰat̄ ꝓ ſuis. ſꝫ ſi ego et excōicatꝰ iremꝰ ſil̓ ad papͣꝫ ꝓ eod̓rogaremꝰ bn̄ inciderē in excōicacōꝫ. Iē ſi ego et excōicatꝰ ſil̓ haberemꝰ vnaꝫ cameram ꝯūeꝫ. bn̄ licet michicū excōicato eſſe in ead camera et iacere et ꝯmedere. ſinō in ead̓ mēſa ul̓ in eod̓ lecto. qꝛ h̓ nō pt̄ eſſe ſine volūtaria ꝯīone. ſꝫ in alio caſu ſuo iur̓ vtit̉ exͣ de ſen. ex.ſi vere. ſꝫ videt̉ etiā ꝙ in ead̓domo nō debeat eſſe ſecūxxiiij. q. i. omīis qui. ſꝫ ℟º ꝙ illd̓ fuit d̓ ſuꝑhabūdantiiuſticia. I̓ aliud eſt dimittere diuicias ul̓ delicias ꝓpt̓pn̄tacōꝫ excōicati ꝙ eſt bonū ⁊ ſic loquit̉ illd̓. c. omīisalid̓ eſt dimite̓ ius ſuū ꝙ nō eſt bonū ẜm innō. qͥ itano. exͣ de ſen. ex. nuꝑ. ⁊ adde ꝙ dl̓. s. c. ꝓx. ꝯīcaueritſiquis excōicato celebrat vere irregular̓ nō eſt. vni eſtſꝫ vicinꝰ ē irregl̓aritati. qꝛ tali eſt ingreſſus eccl̓ie int̓dc̄us. c. ep̄oꝝ de p̓uile. li. vj. ſꝫ celebrās cui eſt int̓dc̄usingreſſus eccl̓ie eſt irregular̓. c. is cui. de ſen. ex. e. li. ⁊ſic celebrās corā excōicato ṅ ab h̓ exceſſu abſoluat̉ ſiſcd̓o celebrat eſt irregular̓. nā h̓ cenſeri dꝫ ſic̄ ille quiꝯīcat excōicato in or̄one qui tm̄ mīori excōicacōe eſtexcōicatꝰ vt h̓. ⁊ de iſto ꝯſtat ꝙ nō eſt irregular̓. exͣ d̓cleri. ex. mi. ſi celebrat. Nam h̓ int̓pretacō ſiue intenſio de irregularitate nō eſt facta vſqꝫ ad ꝯīcantes ſiuecelebrātes excōicatis. ym̄o ꝯͣ. eſt ſtatutū ſ. ꝙ nō ſūt irregulares. et ita cū irregularitas non ſit. nͥ ꝑ ꝯſtitucōnes eccl̓ie. et de celebrātibꝰ excōitatis non ſit ſtatutū ꝙ ſint irregulares non dn̄t hr̄i ꝓ irregularibꝰ ẜminno. qui ita no. exͣ d̓ exceſ. p̄la. c. ul. ſꝫ ꝙ dỉ in p̄. decre. ſi celebrat. nll̓iꝰ notā ⁊cͣ. ſic intelligit̉ .ſ. qͣntū adid ꝙ ibid̓ ſequit̉ſ. quomīꝰ eligat. ⁊ quomīꝰ ea q̄ iuriſdictioīs ſūt exequat̉. ſecꝰ in hijs q̄ officij ſūt ẜm gofet jo. de ancō. ſꝫ c̓te lr̄a huic intellectui ꝯͣdicit. et ideohoſt. ſic exponit. nll̓iꝰ noͣtā ⁊cͣ. ſub. ſuꝑ cuiꝰ diſpēſacōne neceſſe ſit recurrere ad ſedem apl̓icā. ſic̄ exͣ de ſen.ex. cū illoꝝ. Nā de illo ꝯſueuit eſſe dubitatio ad qͣꝫ r̓mouēdā fc̄a fuit dec̄. ſi celebrat. pt̄ gͦ ep̄s ī h̓ diſpēſare exͣ de cleri. ꝯiii. ſane ſacerdo. et etiā is qͥ ab excōicatione mīori pōt̄ abſoluere ſic̄ īnuit illa decre. et tenetꝯſuetudo ẜm hoſt. qui ita no. in ſūma e. ti. §. i. v̓. mirū tn̄ ⁊cͣ. apl̓oꝝ jo. i. et ij. ⁊ i. ad cor̓. v. c. ſil̓i h̓ dc̄oſonat ī mīꝰ ẜm la. qui h̓ no. s. e. c. iij. ¶ jn. i. g. ibilabſolui adde ar. ad h̓ exͣ de appel. romana. §. ſm̄as qꝛmerita cauſaꝝ ⁊cͣ. de in integ. reſti. cū ex lr̄is ¶ In. e.g. ibi jfalſū eſt adde ar. exͣ de reſc̓p. cū olim ¶ In. e. gibi ſatiſfaciat adde de h̓ etiā no. xiiij. q. iiij. d̓ p̄ſb̓roꝝibi videas ¶ in. g. i. xxvij. q. in fi. adde. nam ex locucione p̄ſumit̉ ꝯſenſus ar. s. i. q. vij. didici.Vin excōicato ſiquis v̓. locutꝰ. ſꝫ quid ſiquismittat excōicato nūciū ul̓ lr̄as nūquid inciditin mlorē excōicacōꝫ ac ſi ei loq̄ret̉. dicūt qͥd ꝙ ſic. nā qͥꝑ nūciū ul̓ lr̄as loquit̉ ip̄e videt̉ loqui. ff. de ꝯſti. pecunia. ⁊ licet et h̓ ſatis plane ꝓbat̉ exͣ de elec. v̓. ꝑiculūgg̓. x. §. ull̓i qꝛ ꝓ eod̓ ibi reputabat̉ nūciū l̓ lr̄as mittere ſic̄ loqui. ⁊ h̓ tenet h. vt no. j. e. q. qn̄ ml̓tos ī fi.ad h̓. xxvij. q. ij. lex d̓ine in pn̓. palea eſt. ⁊ s. i. q. i. iudices iuxͣ fi. lxvj. di. c. i. ⁊ iij jn i. g. ibi excōicationis adde ſic. jͣ. e. ſiquis frat̓.i ꝯīcauerit dic vt dixi. s. e. excōicatos depojat̉ ſuie velit ſatis facere ſue non. qꝛ contͣ canones fecit ẜm h. nam canonū uiolator dꝫ eici etiā aboptento. jͣ. xxv. q. i. uiolatores. et exͣ de ma. et obe. c. ijẜm b̓. qui ita no. exͣ de elec. dudū ij. in. glo. fi. in fi. etfacit ad h̓ optime. xxv. q. i. omīia. et. xlviij. di. qm̄ infi. Alibi di ꝙ is qui uiolat tradicōꝫ eccl̓ie ſc̓ptam l̓non ſc̓ptā anathema fit. i. dignꝰ anathematizari .i. q.vij. ſiqͥs oīmh̓ dixi. xix. d. in ſū. ⁊. c. nll̓i In. i. g.ibi ſac̓dote adde .ſ. ꝓprio. et h̓ ptꝫ in decre. h̓ all̓. n̄ujIIIIVre ſit iudicare. notandum eſt ꝙ ſm̄a excoīcationis que pure fertur. ſtatim habet effectū ſuū. nec denūciatio quo adeffectū aliquid oꝑat̉. Sꝫꝙ fc̄m eſt inſinuat et publicat exͣ de ap. paſtoral̓. eth̓ et. jͣ. e. debēt. xxiiij. q. iij. ſiquis de potentibꝰ. ff. de teſta. heredes. exͣ de iudi. nouit ẜm la. et goff. de h̓ etiamdicā. jͣ. e. nemo ibi videas. et intelligit jo. de. ꝙ dic̄ h̓c. de ꝓprio ep̄o qui excoīcauit. ⁊ de hoc exͣ de treū. ⁊ pa.c. i. §. ſiquis. ſꝫ mno. ſcribit in p̄. c. paſtoral̓. ꝙ ordīariꝰ. etiā qui nō excōīcauit pt̄ denū̓ciare. nam ad ip̄iusordinarij officiū ꝑtinet facere vitari excoīcatos ſi ſūtexcoīcati an̄ ap. vt h̓. ⁊ h̓ id̓ no. ibi hoſt. ꝙ pt̄ admittiubi excoīcatio eſt lata abordinario. ſꝫ ſi a delegato uidet̉ contͣ. exͣ de ap. vt nr̄m. Nam ꝓut ibi no. ip̄i īno.⁊ hoſt. ſpāle eſt in reuocacōne qͣm ex certa ſciēcia facitpapa ꝙ circa illd̓ nichil licet alicui attemptare exͣ d̓ p̄ben. int̓ ar. et iij. q. vj. dudū. c. ml̓tum exͣ vt lite pen.eccl̓ia ij. ſꝫ ar. contͣ. exͣ de off. or. ſigͣuit. ſꝫ dic vt dixiiij. q. iij. §. ei aūt ī vtraqꝫ diligēcia q̄ ſequit̉ .ſ. que hibet̉ circa excoīcatos .ſ. vt ubiqꝫ excludant̉. et circa alios vt excuſacionē ignorācie p̄tendere non poſſint. vl̓.i. ꝓpter vtrāqꝫ diligenciā. ſi habeat̉ .ſ q̄ habet̉ in ꝓpriaa ꝑrochia circa ꝓprios. et q̄ he in aliena circa alienosh. jn. i. g. ibi credit̉ adde ad id̓. jͣe. dn̄t. et lr̄is aliorū p̄latoꝝ exͣ de do. ⁊ ꝯtu. v̓itatis. iteꝝ lr̄is ꝯuentus.exͣ d̓ ꝓba. tercio. iteꝝ capl̓i exͣ de ap. ſiguit. iteꝝ vniu̓ſitatis exͣ d̓ ꝓcur̓. qꝛ in cauſis. Item corꝑis ul̓ collegijexͣ de exceſ. pͥ. dilcā ẜm gof. qui ita no. in ſū. de fide īſtru. iuxͣ pnͥ. ⁊ no. ꝙ quidā dicūt ꝙ ſigillū p̄lati cuiqꝫ eccl̓ie collegiate eſt autenticū ex de ſoluti. ſi quoꝝdam. Item dicūt autenticū ſigillū cuiꝰlibꝫ p̄lati. ordinariā uir̓dictionē exercentis de iur̓ ul̓ de ꝯſuetudine.ar. eiꝰ ꝙ dỉ de ſigillo ep̄i. nam ratio diu̓ſitatis nō pt̄reddi qͣre non ſit id̓ in alijs p̄latis ſil̓em iur̓dictionēhn̄tibꝰ. et dicūt ꝙ in curia romana eſt int̓pͥtata cuiꝰ īt̓p̄tationē ſeqͥ debemꝰ. ff. del̓. de qͥbꝰ. C. de veti̓ iur̓. enū..l. i. §. ſꝫ et ſi q̄ leges. ⁊ idem intelligūt in prīcipibꝰ ſecularibꝰ. qui iur̓dictionē hn̄t in cuitatibus. et alijs locis famoẜ. ff. ꝙ cuiꝰqꝫ vniu̓. l. iyn. e. g. ibi ī poſt ceſſionē adde dicas ꝙ qͣꝫus ſit credend̓ alicui ordinario d̓nūcianti aliqͣꝫ excoīcatū vt in h̓. c. cure. ⁊. jͣ. e. dn̄t. et exͣde treū. ⁊ pa. c. i. Si tn̄ ſcias ꝓ c̓to denūciatū an̄ excoīcationē appellaſſe. ſecure et ꝓ certo pt̄ illi ꝯīcare. exͣ deapp. dilc̄is in fi. nā et ip̄e denūciatꝰ pt̄ ſe ingerere ꝯīoni ⁊ d̓inis vt. e. ad nr̄am ẜm goff. qui ita no. in p.c. dilc̄is in fi. iſtd̓ ulti. intellige vt le. ſpāle ꝑ inno. inglo. ſuꝑ eo et no. exͣ de ſen. ex. ſolꝫ. §. ul. q̄ eſt inno. iiijSꝫ quid dices quidā impetrauit lr̄as ꝯͣ qn̄dam in cauſa ſpūali ⁊ impetrauit adqn̄dam iudicē qui tꝑe datelr̄aꝝ erat excoīcatus. tn̄ an̄qͣm recepiſſet reſc̓ptū eratabſolutꝰ. nūquid valent lr̄e. In hac queſtione dicebatjo. de. eē diſtinguēd̓. vt ſi iudex fuiſſꝫ publice excoīcatus tūc non valet ꝯmiſſio. etiā ſi impetrator neſciuiſſet eū excoīcatū. qꝛ non debuit ignorare. xvj. q. i. ꝙdicitis. extͣ de poſtul. p̄la. c. i. xij. q. i. qui et hūanis infi. ſi aūt publice excoīcatꝰ non fuit. ſꝫ modo ei opponituy tūc diſtinguit. aut impetrator ſciuerit ul̓ non.ſi ſciuerit indiſtincte non valēt lr̄e. xxv. q. ij. et ſi legibꝰ extͣ d̓ reſc̓p. ſuꝑ lr̄is. ſi neſciuit tūc diſtinguit vtꝝageret̉ in cā app. et in eo caſu non currit ei tꝑus cū ꝑeū non ſteterit extͣ de ap. ex ratione. ⁊. c. ſigͣntibꝰ. ⁊ depig. ſigͣnte. Si aūt neſciuit. nec publice excoīcatꝰ fuiſſet. de equitate valent ubi iuſticia non ꝑit ar. extͣ. d̓ꝓcur̓. ex inſinuatione. non em̄ tractant̉ cauſe eccl̓iaſtice d̓ rigore. ſꝫ d̓ equitate. extͣ d̓ iudi. dilc̄i. et d̓ do. etꝯtu. c. i. ſecꝰ ſi impetraſſꝫ lr̄as ad aliqͣꝫ p̄latū. vacanteſede. dū tn̄ eſſꝫ p̄latꝰ receptionis tꝑe. tn̄ d̓ equitate valēt lr̄e ẜm jo. d̓. qui ita no. in queſtioībꝰ ſuis. ⁊ ꝙ valeant videt̉ ꝙ caſus. ff. del̓. pr̄an. peti. bo. l. int̓uenitqueſtio. ſufficere em̄ dꝫ qn̄ res ꝑuenit ad eū actū a qͦinciꝑe potuit. ff. del̓. iij. l. i. ff. d̓ cōdicill̓ eū qui. et. l. cōficiūt̉. §. ſi poſt. et ſufficit ꝙ quis ſit d̓ cognatis temꝑe
Einzelbild herunterladen
verfügbare Breiten