Druckschrift 
1 (1486)
Entstehung
Seite
174b
Einzelbild herunterladen
 

tende regulā iſtam qꝛ triplex eſt genus bn̄ficij eccl̓iaſtici .ſ. bn̄ficiū ſacr̄oꝝ. bn̄ficiū ſuffragioꝝ. bn̄ficiumeccl̓iaſticoꝝ locoꝝ. Primū .ſ. qd̓libet ſacramētū nonpōt de iure ad ſalutē aīe obtineri. niſi ẜm inſtitutōnem canonicā .i. ordinatōnem eccl̓ie. vt .ſ. bn̄ diſpoſitus accedat et ẜm ritum eccl̓ie. Scd̓m eſt cōicatioſeu ꝑticipatio bonoꝝ. fiūt in eccl̓ia orōnū alio bonoꝝ indulgētiaꝝ pōt haberi. niſi ẜm inſtitutionē eccl̓ie .i. exiſtēdo in charitate. faciendo eaordinauit eccleſia fiēda. vt ꝯtinet indulgētie forma.Terciū eſt eccl̓ia. p̄benda. et dignitas eccl̓iaſtica. Inqͥbus oportet ſeruari ꝓut ordinauit eccleſia. vt patꝫhic in glo.Bona fides patitur vtſemel exactuꝫ iteꝝ exigat̉. Hec regula ſumpta fuit exl. ff. eo. t. bona fides. Eccleſia em̄ debet ſuū reciꝑevel repetere augmēto. ſꝫ ſi ſemel exactū iteꝝ exigeret. augmentū reciꝑet. xij. q. ij. fr̄nitas Et habꝫ locūhec regula etiā in penis. que ſemel exacte ab eodē ite exigi non debēt. ad. xiij. q. ij. c. vlt. de iudic. at ſiclerici. Ab eodem aūt ideo dixit. qꝛ ſi plures tenerēt̉ad penam inſolidū. ſoluta pena vnū: liberaturalter. xij. q. ij. cuꝫ deuotiſſimā. An aūt res et penaſimul peti poſſint. dic vt no. xxv. q. ij. ſi eccl̓ie. Hāc ātregulā dico verā in his quoꝝ cauſa vnica exactionefinitur. Un̄ ſi. x. debeo. ip̄oꝝ ſolutōne tollit̉ oīs obligatio. Un̄ patit̉ bona fides. vt illa. x. iteꝝ exigant̉Et ſi ſoluant̉ vt indebita: repetūt̉ qd̓ dic. vt.. q. iiijin fi. de ſolu. ca. vltimo. Si aut vnica exactōne ſumitur obligatio: puta in actōne debiti viri ab vxore. ecōuerſo. non hꝫ locū hec regula. Idem in ꝓcuration quā exigit ep̄s pͥmo anno viſitās. Nam ſcd̓o an viſitās. iteꝝ exigit ꝓcurationē. Et idē ſi ex neceſſitate eccleſie iteꝝ eodem viſitaret āno. Et ſic p̄tintelligi illud de cenſibꝰ. venerabilis. Idē dico inactōne pene. vbi actū eſt in ꝯtractu ſic. vt .ſ. totiēs pena cōmittat̉ exigi poſſit. quotiēs cōtra factū fueritNam tunc pena ſemel exacta. iteꝝ exiget̉. eſt. qͥaẜm aliā regulā. Contractꝰ ex cōuentōne legem accipiūt. Sꝫ veritate inſpecta in his caſibꝰ ſil̓ibꝰ noneſt idē. ſed aliud. licet eiuſdē generis. Et facit hec regula ad q̄ſtionē quā mouꝫ. Io. xij. q. ij. monemꝰ. Anſi eccleſia cōſecuta eſt ſuū a poſſeſſore qd̓ facere pōt.vt. e. q. apl̓icos. An idem poſſit petere etiā a p̄lato. etcerte. qꝛ bona fides ⁊cͣ. Ad penam tn̄ agere poſſetcōtra. vt de re. eccle. alie. ſiqͥs Io. an. Bona fides .i. ꝯſciētia eqͥtas bona. Et pōt extendi iſtud.exactū non dꝫ iteꝝ exigi in ſolutōnibꝰ. Et ꝯtra faciunt vſurarij. qꝛ receperīt ſuū capitale. iteꝝ exigūtillud duꝫ vſurā petūt. qd̓ eſt qͣſi aliud capitale Tho. bona fides patitur. vide de vſur̄. in. ij. ꝑte. ti. j.Hoc etiā ſeruandū in punitōnibꝰ. Sicut em̄ iudicat deus bis in idip̄m. ſic ſemel iudicatus punitꝰ eſt. illo peccato. dꝫ iteꝝ puniri. Et cui deusremiſit culpā pnīam. non punit ad gehēnaꝫ illa.qꝛ peccata redeūt nec quo ad culpa nec quo ad penam Tho. Sꝫ ſi deus punit hic peccatorē. ille nonemendat̉. ſoluit debitū. ideo deus punit etiā ininferno. qꝛ debitū non eſt ſolutū. Sil̓it̓ in ꝯtractibꝰ.ſoluta pena dꝫ iteꝝ exigi. vt dictū ē in glo.Cum ſunt partiū iura obſcura. reo fauendū ē potiuſqͣꝫ actori. Hec regula ſumpta eſt ex lege. ff. eo. ti. fauorabiliores. Et pone caſuꝫiij. q. ix. iudicas. Et hec regula vera ē niſi actor foueat fauorabilē cauſā: puta. mr̄imonij. libertatis. teſtamēti. vel dotis. Tūc em̄ fallit regula qꝛ fauendū ē potiꝰ actori. xxxiij. q. j. ſiqͥs accepit. de ꝓba. ex lr̄is. Et hꝫlocū hec regula. noſolū in ſentētia fienda. ſꝫ etiā iam

lata: puta. a duobꝰ ordinarijs. vno abſoluente aliocōdemnante. tenet em̄ ſententia reo. niſi fuerit lataī ſupͣdictis caſibꝰ. Et nota dicit obſcura. Sicertū eſſet reū eſſe obnoxiū: puniret̉ qꝛ culpa eſt relaxare vindictā. vt diſ. xxviij. quia ſunt. Et dico. ēcertū iudici vt iudici. Secus ſi vt deo. de offi. ordi. ſiſacerdos. vel vt homī. iij. q. vij. iudicet. Si certū ē eſſe obnoxiū: abſoluit̉. Idem ſi dubiū vt vides.Sanctiꝰ eſt em̄ nocentem abſoluere ꝙͣ innocētemdemnare. ff. de penis abſente. Et ſic in re dubia fert̉certa ſententia. Cōtra illud. xj. q. iij. graue. de ſpō. demuliere. Sed hic ē dubiū. immo certuꝫ. qꝛ ex quoactor non ꝓbauit clare. reus debet abſolui. vj. q. vlt.actor. Sic no. ber. de ſpon. iuuenis. Et vide de triplici ambiguitate no. xxxiij. di. c. vlt. Reo. Sic dictoa re que petit̉ vel ſuꝑ impetit̉. vt de v̓bo. ſig. forus.Actori. Cōtra. ff. de iudic. l. ſiqͥs intentōe. Ubi ābiguā orōeꝫ actorꝭ ī ſui vtilitatē int̓p̄tam. So. Illudī pͥncipio litꝭ ī fauet̉ actori iſtud ī fine ī fauet̉ reo.qd̓ dic̄ vt no. de reſti. ſpo. ad ſedē ī glo. iij. In ſūma nota. ī obſcurꝭ potiꝰ fauet̉ reo ꝙͣ actori niſi cauſe fauor aliud inducat. vt dictū ē ⁊c̄. Nec intelligashāc regulā in obſcuris ꝓbationibꝰ inductis a reo. qꝛillas ꝯtra eum interp̄tamur. de ꝓba. licet. Qd̓ dic vtinfra. in regula. ꝯtra eum Io. an. quis in ius ſuccedit alterius iuſtā ignorantie cauſam cēſet̉ hr̄e. Hec regulaſumpta eſt ex. l. ff. eo. ti. qui in alteriꝰ. Et pone caſum.xvj. q. iij. ſi ſacerdotes. Scd̓m Terciū caſū ibi nota.ff. depoſiti. l. j. in fi. Ibi em̄ heres vēdēs depoſitā.credēs illā fuiſſe defūcti. tenet̉ ad ſꝫ ad p̄ciū. Qd̓aūt in hac regula dr̄. veꝝ eſt ſi ipſo ſucceſſore agat̉.Secꝰ ſi ip̄e agat. qꝛ certus debuit eſſe de facto ſuo.ad iudiciū ꝓuocat. Intelligit̉ aūt hec reguia de quolibet ſucceſſore. ſiue ſit ſingularis ſiue vniuerſalis. deqͥbꝰ dicā infra. is in ius. e. ti. videt̉ ꝯtra. ſꝫ ē. qꝛibi loquit̉ de iure. hic de facto. Ubi q̄reret̉ p̄ſcriptōne in ſufficit bona fides p̄ſcriberet ſucceſſor bone fidei. qd̓ p̄ſcriberet p̄deceſſor male fidei. Ubi aūtreqͥreret̉ titulꝰ ſi iniuſtū titulū habuit p̄deceſſor qui dedit cām p̄ſcribēdi: ſucceſſor qui eodē titulo vtitur p̄ſcribit. ff. de diuer. tēpo. p̄ſcrip. l. cuꝫ heres.Et aduerte. qꝛ regula iſta venit exēplificatiue ad illam ignorātiam vbi ignorantia facti ꝓbabilis excuſat Io. an. quid prohibetur. prohibent̉ oīa ſequūt̉ ex illo. Pone caſū in ꝓhibito acarnibꝰ. ꝓhibitꝰ intelligit̉ ab oībꝰ que trahūt ſemētinā originē. vt diſ. iiij. deniqꝫ. Et ꝓhibite cōcupīalegē intelligūt̉ ꝓhibita oīa mala ſequunt̉ ex illa deꝯſtitutōnibꝰ. ꝯcupīam Itē ꝓhibita alienatōe.hibita intelligit̉ vēditio. donatio. manumiſſio ⁊cͣ. dere. eccle. alie. nulli. Itē ꝓhibitio. officio. bn̄ficiuꝫ.diſ. lxxxj. eos. Iteꝫ furto ꝓhibito. intelligit̉ ꝓhibitaoīs illicita vſurpatō rei aliene. xiiij. q. v. penale. Itēꝓhibita mechia. oīs illicitꝰ ꝯcubitus ꝓhibet̉. xxxij. q.iiij. meretrices. Et cui ꝓhibet̉ eccl̓ie ꝯmunio. eiꝰ ſtipēdia ꝓhibita intelligunt̉. de appel. paſtoral̓. Cōcordat ad hāc regulā ſuꝑ illa acceſſoriūCui licet quod plus eſt licet vtiqꝫ qd̓ eſt minꝰ. Hec regula ſumpta ē ex. l. ff. eo.ti. dꝫ. Et fallit regula in caſibꝰ ibi. Pone caſuꝫ. p̄ſbyt̓ ꝯficit ī miſſa corpꝰ xp̄i. qd̓ plꝰ ē. bn̄ p̄t bn̄dice̓ ppl̓m qd̓ minꝰ ē. xcv. di. ecce. Itē cui ꝯceſſū eſt teſtari vel filiofamilias de peculio caſtrēſi donare mortis. Cōcor. xij. q. j. p̄cipimꝰ. Cui ꝯmittūt̉ aīepecunie diſpenſande. vt de dona. do. poſt diuor. per