tende regulā iſtam qꝛ triplex eſt genus bn̄ficij eccl̓iaſtici .ſ. bn̄ficiū ſacr̄oꝝ. bn̄ficiū ſuffragioꝝ. ⁊ bn̄ficiumeccl̓iaſticoꝝ locoꝝ. Primū .ſ. qd̓libet ſacramētū nonpōt de iure ⁊ ad ſalutē aīe obtineri. niſi ẜm inſtitutōnem canonicā .i. ordinatōnem eccl̓ie. vt .ſ. bn̄ diſpoſitus accedat et ẜm ritum eccl̓ie. Scd̓m ꝙ eſt cōicatioſeu ꝑticipatio bonoꝝ. q̄ fiūt in eccl̓ia ⁊ orōnū ⁊ aliorū bonoꝝ ⁊ indulgētiaꝝ nō pōt haberi. niſi ẜm inſtitutionē eccl̓ie .i. exiſtēdo in charitate. ⁊ faciendo ea q̄ordinauit eccleſia fiēda. vt ꝯtinet indulgētie forma.Terciū eſt eccl̓ia. p̄benda. et dignitas eccl̓iaſtica. Inqͥbus oportet ſeruari ꝓut ordinauit eccleſia. vt patꝫhic in glo.Bona fides nō patitur vtſemel exactuꝫ iteꝝ exigat̉. Hec regula ſumpta fuit exl. ff. eo. t. bona fides. Eccleſia em̄ nō debet ſuū reciꝑevel repetere cū augmēto. ſꝫ ſi ſemel exactū iteꝝ exigeret. augmentū reciꝑet. xij. q. ij. fr̄nitas Et habꝫ locūhec regula etiā in penis. que ſemel exacte ab eodē iterū exigi non debēt. ad hͦ. xiij. q. ij. c. vlt. ⁊ de iudic. at ſiclerici. Ab eodem aūt ideo dixit. qꝛ ſi plures tenerēt̉ad penam inſolidū. ſoluta pena ꝑ vnū: nō liberaturalter. xij. q. ij. cuꝫ deuotiſſimā. ¶ An aūt res et penaſimul peti poſſint. dic vt no. xxv. q. ij. ſi eccl̓ie. Hāc ātregulā dico verā in his quoꝝ cauſa vnica exactionefinitur. Un̄ ſi. x. debeo. ip̄oꝝ ſolutōne tollit̉ oīs obligatio. Un̄ n̄ patit̉ bona fides. vt illa. x. iteꝝ exigant̉Et ſi ſoluant̉ vt indebita: repetūt̉ qd̓ dic. vt. jͣ. q. iiijin fi. de ſolu. ca. vltimo. Si aut vnica exactōne nō ſumitur obligatio: puta in actōne debiti viri ab vxore.⁊ ecōuerſo. non hꝫ locū hec regula. Idem in ꝓcuration quā exigit ep̄s pͥmo anno viſitās. Nam ſcd̓o annō viſitās. iteꝝ exigit ꝓcurationē. Et idē ſi ex neceſſitate eccleſie iteꝝ eodem mō viſitaret ⁊ āno. Et ſic p̄tintelligi illud de cenſibꝰ. cū venerabilis. Idē dico inactōne pene. vbi actū eſt in ꝯtractu ſic. vt .ſ. totiēs pena cōmittat̉ ⁊ exigi poſſit. quotiēs cōtra factū fueritNam tunc pena ſemel exacta. iteꝝ exiget̉. Rō eſt. qͥaẜm aliā regulā. Contractꝰ ex cōuentōne legem accipiūt. ¶ Sꝫ veritate inſpecta in his caſibꝰ ⁊ ſil̓ibꝰ noneſt idē. ſed aliud. licet eiuſdē generis. Et facit hec regula ad q̄ſtionē quā mouꝫ. Io. xij. q. ij. monemꝰ. Anſi eccleſia cōſecuta eſt ſuū a poſſeſſore qd̓ facere pōt.vt. e. q. apl̓icos. An idem poſſit petere etiā a p̄lato. etcerte nō. qꝛ bona fides ⁊cͣ. Ad penam tn̄ agere poſſetcōtra eū. vt de re. eccle. n̄ alie. ſiqͥs Io. an. ¶ Bona fides .i. ꝯſciētia ⁊ eqͥtas bona. Et pōt extendi iſtud. ꝙexactū non dꝫ iteꝝ exigi in ſolutōnibꝰ. Et ꝯtra hͦ faciunt vſurarij. qꝛ cū receperīt ſuū capitale. iteꝝ exigūtillud duꝫ vſurā petūt. qd̓ eſt qͣſi aliud capitale Tho.Ꝙ bona fides nō patitur. vide de vſur̄. in. ij. ꝑte. ti. j.Hoc etiā ſeruandū in punitōnibꝰ. Sicut em̄ n̄ iudicat deus bis in idip̄m. ſic ⁊ qͥ ſemel iudicatus ⁊ punitꝰ eſt. ꝓ illo peccato. nō dꝫ iteꝝ puniri. Et cui deusremiſit culpā ꝑ pnīam. non punit ad gehēnaꝫ ꝓ illa.qꝛ peccata nō redeūt nec quo ad culpa nec quo ad penam Tho. Sꝫ ſi deus punit hic peccatorē. ⁊ ille nonemendat̉. ꝙ nō ſoluit debitū. ideo deus punit etiā ininferno. qꝛ debitū non eſt ſolutū. Sil̓it̓ in ꝯtractibꝰ.ſoluta pena nō dꝫ iteꝝ exigi. vt dictū ē in glo.Cum ſunt partiū iura obſcura. reo fauendū ē potiuſqͣꝫ actori. Hec regula ſumpta eſt ex lege. ff. eo. ti. fauorabiliores. Et pone caſuꝫiij. q. ix. iudicas. Et hec regula vera ē niſi actor foueat fauorabilē cauſā: puta. mr̄imonij. libertatis. teſtamēti. vel dotis. Tūc em̄ fallit regula qꝛ fauendū ē potiꝰ actori. xxxiij. q. j. ſiqͥs accepit. de ꝓba. ex lr̄is. Et hꝫlocū hec regula. noſolū in ſentētia fienda. ſꝫ etiā iam
lata: puta. a duobꝰ ordinarijs. vno abſoluente ⁊ aliocōdemnante. tenet em̄ ſententia ꝓ reo. niſi fuerit lataī ſupͣdictis caſibꝰ. ¶ Et nota ꝙ dicit obſcura. Si eīcertū eſſet reū eſſe obnoxiū: puniret̉ qꝛ culpa eſt relaxare vindictā. vt diſ. xxviij. quia ſunt. Et hͦ dico. cū ēcertū iudici vt iudici. Secus ſi vt deo. de offi. ordi. ſiſacerdos. vel vt homī. iij. q. vij. iudicet. Si certū ē eūnō eſſe obnoxiū: abſoluit̉. Idem ſi dubiū vt h̓ vides.Sanctiꝰ eſt em̄ nocentem abſoluere ꝙͣ innocētem cōdemnare. ff. de penis abſente. Et ſic in re dubia fert̉certa ſententia. Cōtra illud. xj. q. iij. graue. de ſpō. demuliere. Sed hic nō ē dubiū. immo certuꝫ. qꝛ ex quoactor non ꝓbauit clare. reus debet abſolui. vj. q. vlt.actor. Sic no. ber. de ſpon. iuuenis. Et vide de triplici ambiguitate no. xxxiij. di. c. vlt. ¶ Reo. Sic dictoa re que petit̉ vel ſuꝑ qͣ impetit̉. vt de v̓bo. ſig. forus.Actori. Cōtra. ff. de iudic. l. ſiqͥs intentōe. Ubi ābiguā orōeꝫ actorꝭ ī ſui vtilitatē int̓p̄tam. So. Illudī pͥncipio litꝭ ī qͦ fauet̉ actori iſtud ī fine ī qͦ fauet̉ reo.qd̓ dic̄ vt no. de reſti. ſpo. cū ad ſedē ī glo. iij. ¶ In ſūma gͦ nota. ꝙ ī obſcurꝭ potiꝰ fauet̉ reo ꝙͣ actori niſi cauſe fauor aliud inducat. vt dictū ē ⁊c̄. Nec intelligashāc regulā in obſcuris ꝓbationibꝰ inductis a reo. qꝛillas ꝯtra eum interp̄tamur. de ꝓba. licet. Qd̓ dic vtinfra. in regula. ꝯtra eum Io. an.Cū quis in ius ſuccedit alterius iuſtā ignorantie cauſam cēſet̉ hr̄e. Hec regulaſumpta eſt ex. l. ff. eo. ti. qui in alteriꝰ. Et pone caſum.xvj. q. iij. ſi ſacerdotes. Scd̓m Terciū caſū ibi nota. ⁊ff. depoſiti. l. j. in fi. Ibi em̄ heres vēdēs rē depoſitā.credēs illā fuiſſe defūcti. n̄ tenet̉ ad rē ſꝫ ad p̄ciū. Qd̓aūt in hac regula dr̄. veꝝ eſt ſi cū ipſo ſucceſſore agat̉.Secꝰ ſi ip̄e agat. qꝛ certus debuit eſſe de facto ſuo. cūad iudiciū ꝓuocat. Intelligit̉ aūt hec reguia de quolibet ſucceſſore. ſiue ſit ſingularis ſiue vniuerſalis. deqͥbꝰ dicā infra. is qͥ in ius. e. ti. q̄ videt̉ ꝯtra. ſꝫ nō ē. qꝛibi loquit̉ de iure. hic de facto. Ubi gͦ q̄reret̉ d̓ p̄ſcriptōne in qͣ ſufficit bona fides p̄ſcriberet ſucceſſor bone fidei. qd̓ p̄ſcriberet p̄deceſſor male fidei. Ubi aūtreqͥreret̉ titulꝰ ſi iniuſtū titulū habuit p̄deceſſor quinō dedit cām p̄ſcribēdi: ſucceſſor qui eodē titulo vtitur nō p̄ſcribit. ff. de diuer. ⁊ tēpo. p̄ſcrip. l. cuꝫ heres.Et aduerte. qꝛ regula iſta venit exēplificatiue ad illam ignorātiam vbi ignorantia facti ꝓbabilis excuſat Io. an.Cū quid prohibetur. prohibent̉ oīa q̄ ſequūt̉ ex illo. Pone caſū in ꝓhibito acarnibꝰ. qͥ ꝓhibitꝰ intelligit̉ ab oībꝰ que trahūt ſemētinā originē. vt diſ. iiij. deniqꝫ. Et ꝓhibite cōcupīa ꝑlegē intelligūt̉ ꝓhibita oīa mala q̄ ſequunt̉ ex illa deꝯſtitutōnibꝰ. nā ꝯcupīam Itē ꝓhibita alienatōe. ꝓhibita intelligit̉ vēditio. donatio. manumiſſio ⁊cͣ. dere. eccle. n̄ alie. nulli. Itē ꝓhibitio. officio. ⁊ bn̄ficiuꝫ.diſ. lxxxj. eos. Iteꝫ furto ꝓhibito. intelligit̉ ꝓhibitaoīs illicita vſurpatō rei aliene. xiiij. q. v. penale. Itēꝓhibita mechia. oīs illicitꝰ ꝯcubitus ꝓhibet̉. xxxij. q.iiij. meretrices. Et cui ꝓhibet̉ eccl̓ie ꝯmunio. ⁊ eiꝰ ſtipēdia ꝓhibita intelligunt̉. de appel. paſtoral̓. Cōcordat ad hāc regulā ſuꝑ illa acceſſoriūCui licet quod plus eſt licet vtiqꝫ qd̓ eſt minꝰ. Hec regula ſumpta ē ex. l. ff. eo.ti. nō dꝫ. Et fallit hͨ regula in caſibꝰ ibi nō. Pone caſuꝫ. p̄ſbyt̓ ꝯficit ī miſſa corpꝰ xp̄i. qd̓ plꝰ ē. bn̄ gͦ p̄t bn̄dice̓ ppl̓m qd̓ minꝰ ē. xcv. di. ecce. Itē cui ꝯceſſū eſt teſtari vel filiofamilias de peculio caſtrēſi gͦ ⁊ donarecā mortis. Cōcor. xij. q. j. p̄cipimꝰ. Cui ꝯmittūt̉ aīe ⁊pecunie diſpenſande. vt de dona. ⁊ do. poſt diuor. per