Titulus.XVII.
cū hꝫ. ī audiētia lr̄aꝝ. nō in iudicio negocioꝝ. Si oppones ex illa decre. eo. ti. ex ꝑte ī fi. Sed illa loqͥtur īꝓcuratore reuocato. cuiꝰ impetratōnē ratā dn̄s nonhabebat. Secꝰ ſi is cuiꝰ noīe impetrat̉: ⁊ ſi ſine mandato: rataꝫ hꝫ impetratōnē. Pōt āt qͥs impetrare ꝓalio ſine mandato. ſi ſit de illis ꝑſonis a qͥbꝰ nō exigit̉de iure mādatū. vt in decre. illis. Nōnulli et ex ꝑte.Que aūt ſūt ille ꝑſone: legit̉. ff. de ꝓcura. l. Sꝫ ⁊ he ꝑſone. ¶ Durat reſcriptoꝝ auctoritas ꝑ decēniū. Siimpetrātes copiā iudicū habuerīt. ⁊ neglexerint. vti.Nam infra illud tp̄us qn̄cunqꝫ poterūt exꝑiri vt. C.de diuerſis reſcriptis. l. falſo. Alij āt doctores dixer̄tꝙ ſi qͥs impetret reſcriptū. ⁊ īfra annū cū copiā iudicū habuerit nō vtat̉ perit reſcriptū lapſu anni. vt jͣ.eo. ti. Si aūt. ⁊. c. plerūqꝫ. Qui ſic dicunt ⁊ aſſerūt deplano. l. illā falſo fore correctā. Sed qꝛ ꝓmptū ē iuraiuribꝰ ꝯcordare. vt. C. de īoffi. doti. l. vna. Sic legē ⁊decretales reduco ad ꝯcordiā. Legē intelligo cū poſtpͥmū reſcriptū ſcd̓m non fuerit īpetratū. Decretalesillas intelligo: cum impetro pͥmū reſcriptū. tu impetras ſcd̓m: nō fctā mētione de prīo: agis ex ꝯſuetudīe:exciꝑe nō poſſū ex pͥmo ſuꝑ eodē negocio: ad alios iudices obtento ſi ī illo fraudulent̓ vel negligent̓ infraannū ab īpetratōne tui ſcd̓i. vti obmiſęrim. ſic loquūtur ille decre. ⁊ hūc caſū. l. illa nō cōſiderauit. Et ſi hͨopinio placeat. dices vt ſuꝑiꝰ tactū ē. ꝙ annꝰ iſte incipit currere a tꝑe ſcd̓i reſcripti: qd̓ tali rōne ꝓbab̓.Annꝰ ꝑ ſe ſine ſcd̓o reſcripto. nō tollit pͥmū reſcriptūvt dictū ē: nec ſcd̓m reſcriptū ꝑ ſe ſufficit ad tollendūpͥmū. cū de eo nō habeat mentōeꝫ. Et igit̉ vtrūqꝫ neceſſariū. ⁊ ſcd̓m reſcriptū īpetrari. ⁊ ānū cedere. vt ſicambo ꝯiūcta pͥmū ꝑimāt. Iuxta illud. Et ſi n̄ ꝓſintſingl̓a q̄qꝫ iuuant. Et ad hͦ habes optimū ſil̓e: qꝛ īꝑfecta volūtas ꝑ ſe nō tollit ſolēne teſtamētū p̄cedēs:ſꝫ cū decennio tollit: vt. C. d̓ teſta. l. Sācimꝰ. Doctores tn̄ ml̓ti dicūt: pͥmū reſcriptū nullo alio īpetrato.ſuꝑ eodē negocio tolli ꝑ lapſū anni. ¶Generalia reſcripta ſūt illa. ī qͥbꝰ generales ſeu indiffinite clauſule cōtinētur .ſ. cum dicit̉ talis ⁊ talis. ⁊ qͥdam alij iniuriant̉ eidē. Uel ſic. Suꝑ decimis. poſſeſſiōibꝰ ⁊ rebus alijs qͦ caſu reſcripta ad maiores ⁊ digniores ꝑſonas. vl̓ ad maiora negotia exp̄ſſis nō extendunt̉. vtexͣ eo. Sedes apl̓ica ⁊. c. paſtoral̓. Itē ſi ponat̉ clauſula illa. Contradictores ⁊cͣ. Itē illa. Amoto inde.Item illa. vocatis ⁊cͣ. Tales em̄ ⁊ ꝯſil̓es clauſule faciūt generale reſcriptū. Iteꝫ cū lr̄e dirigūt̉ ad oēs. vtexͣ. de peni. ⁊ re. Cū ex eo. ¶ Speciale reſcriptū eſt qd̓int̓ certos dirigit̉: et ſuꝑ certꝭ ⁊ exp̄ſſis rebꝰ ſeu negocijs: ſine clauſula generali. vt exͣ eo. ti. c. j. ⁊. c. paſtoral̓.Et tale reſcriptū nō extēdit̉ ad alias res vel ꝑſonas.vt īfra. de offi. de leg. Cū olim. Sic gͦ ⁊ pͥuilegiū ꝑſonale ꝑſonā n̄ trāſgredit̉. vt. jͣ. de vſu. pal. c. ij. j. de offi.deleg. Qm̄ abbas. ff. quibꝰ modis vſufruc. amit. l. Sivſufructꝰ. ⁊ vij. q. j. petiſti. Inſtitu. de iure na. gen. etci. §. Sed ꝙ principi. ff. de iudi. l. Sꝫ ⁊ ſi reſtituat̉.ff. de regū. iu. l. pͥuilegia. ij. q. vj. Si qn̄. §. diffinitīa inv̓. Qn̄qꝫ nō obſtat. exͣ. de iudi. Quia v̓o. Nā ibi agit̉ꝑ pͥmas lr̄as ſꝫ auctoritate ſcd̓aꝝ. Nō obſtat īfra. deoffi. del eg. Qm̄. cū fit cōmiſſio exp̄ſſo noīe dignitatiꝰIbi em̄ lr̄e trāſeunt ad ſucceſſorē qͥ ſuccedit primo īonere ⁊ honore: vt. jͣ. de offi. ordi. paſtoral̓. Itē nō obſtat infra. de offi. deleg. c. j. vbi iuriſditio ex lr̄is ſpecialibꝰ extēdit̉ ad alios. Naꝫ ille caſus ſpālis ē. vt extēdat̉ iuriſditio ad illos. qͥ ꝓceſſū iudicū impediunt.vt. jͣ. de offi. iudi. dele. ex lr̄is. ¶ Iuriſditōem ꝯferuntoēs ille lr̄e ī qͥbꝰ cauſe cognitō demādat̉. qd̓ ex formacolligit̉ lr̄aꝝ vt cū in lr̄is ꝯtinet̉. Si eſt ita. Si p̄miſſis veritas ſuffragat̉. Cognita veritate. iuſticia mediāte: ſicut de iure fuerit: qd̓ canonicū: qd̓ iuſtū. vt ꝑmiſit. vt tenet̉. ꝓut ī inſtrumēto. inde ꝯfecto vel lr̄is
ꝯtinet̉. Et talis iudex cui negociū a principe ꝯmittātur: ſub aliqͣ de his formis pn̄t ī figura iudicij ꝓcedere. Pōt ⁊ alij vl̓ alijs cauſā ꝯmitte̓ totā vel ꝑtē. vt. jͣ.de offi. deleg. Cū te Principiū mediū vl̓ finē. cognitionē vel executionē. vt. jͣ. de offi. deleg. Suꝑ. q. Talispōt recuſari ex cā: niſi fuerit iudex petitꝰ. vt exͣ. d̓ offi.dele. Cū olim mgr̄. iij. q. iij. Inducie. §. Spaciū. Inauten. offerat̉. iiij. q. iij. §. Itē in crimiali. In v̓. ſi qͥsteſtibꝰ. Sꝫ et tūc poterit recuſari ex noua cā. vt extrade offi. dele. inſinuāte. ¶ Executorie lr̄e ſūt ꝑ qͣs ſinealiqͣ iudiciali cognitiōe: factū ſeu miniſteriū delegatur. vt extra. de offi. dele. c. vlt. Tal̓ nō ē iudex. ſꝫ auditor vel executor. vt extra. de offi. dele. ſuꝑ q̄ſtionuꝫ.§. porro. Talis ⁊ ſi poſſit recuſari: niſi det̉ de volūtate ꝑtiū. vel recipiat̉ aſſenſu. vt in decre. ſuꝑ q̄ſtionuꝫ.§. nos auteꝫ. ⁊. §. porro. a tali appellari nō pōt niſi fines mādati excedat. vt in eadē decre. Suꝑ q̄ſtionuꝫ.Et īfra. de appellatōe. Nouit. ij. q. vj. ſi qn̄. §. diffinitiua. In v̓. ab executore. C. Quoꝝ. app. n̄ re. l. ab executore. Fines aūt excedit. cū aliud vl̓ alit̓ exequit̉ qͣꝫmādat̉ Uel cū exequēdo mandatū. p̄ter cōmiſſū iniuriam infert. Nā ⁊ tūc pōt ab iniuria appellari: vt.C. de appel. l. ſi qͥs ꝓuocatōne. Talis cū nō ſit iudex.vt dictū eſt. nec eī ſit iuriſditio ſꝫ executō demādata.vt extra. de offi. dele. c. vlt. alteri delegare n̄ pōt: qꝛ exiuriſditione ꝓcedit iudicis dandi ptās: vt. ff. de iuriſditione. om. iudi. l. iij. Et qꝛ cum miniſteriū ꝯmittit̉:induſtria eligit̉ ꝑſonal̓. Et iō a ꝑſona recedin̄ debꝫ.vt de offi. dele. c. vlt. C. de cadu. tol. l. vna. ff. de ſo lu. l.inter artifices. Tales in exequēdo ꝑtes iudicꝭ n̄ aſſumat vt. C. de executōne rei iudi. l. ſi vt ꝓponis. ¶ Cōtinent ius cōmune lr̄e in quibꝰ mandat qd̓ conſonatiuri ⁊ eqͥtati ⁊ maxime cū ip̄e lr̄e ꝯtinent iuris determinatōnes: puta ꝑtibꝰ cōuocatis vel vocatis qui fuerit euocādi. qd̓ iuſtū vl̓ qd̓ canonicū ⁊c̄. Itē iuſticiamediante. vel ꝓut de iure fuerit ⁊cͣ. vel alias cōſil̓esclauſulas. ¶ Gr̄am ꝯtinēt ille q̄ cōtinēt diſpēſatōeꝫ.pene debite remiſſionē ⁊ in qͥbꝰ ob fauorē. vtilitateꝫſeu neceſſitatē recedat̉ a iure cōi. Tria em̄ ſunt q̄ faciūt a iure diſcēdi. neceſſitas. vtilitas: ⁊ euidēs meritoriū p̄rogatiua. vt. jͣ. q. vij. tali. exͣ. de elec. Innotuit¶ Reſtat videre de pena impetrātiū lr̄as ꝑ ſubreptionē. Et eſt ſciendū. ꝙ cōdemnādi ſūt ad expenſas. qͣsaltera ꝑs fecit in ea re. ⁊ circa ip̄m iter. vt ex. eo. ti. Ceterū. in fi. C. de his qͥ accu. poſ. l. qui crimē. Et al̓s ſeueritati ſubiaceāt iudicantiū. vt. xxv. q. ij. Et ſi nō cognitio. Nam ⁊ ꝑ. l. corneliā de falſis puniri poſſūt. vtff. ad. l. cor. de fal. l. ſi qͥs irrepſerit.De doctrinis ec .§. xviij.cleſiaſticis p̄cipue doctoꝝ. Nota triplicē differētiā.Quedā eī ſunt reprobate tāꝙͣ falſe ⁊ heretice de quibus habet̉. xxiiij. q. iij. c. penl̓t. Et di. xv. Sancta romana. In palea. Et extra. de ſū. tri. ⁊ fi. ca. dānamus¶ Quedā v̓o doctrine declarant̉ apocrife: de qͥbꝰ habetur ī dicto ca. Sācta romana. In palea. diſ. xv. Dicitur aūt apocrifū ẜm archi. di. xvj. in pͥncipio. quaſioccultū ſeu ſecretū: qꝛ .ſ. nō in eccleſia ſꝫ remote ē legēdū. Dicitur aūt aliqͥd duplicit̓ apocriphū: videlicet.qꝛ ignoratur quis fuerit auctor talis libri. Et ſic inbiblia dicuntur aliqui libri apocrifi: ⁊ tamē legūturpublice ī eccleſia. vl̓ qꝛ dubitatur de veritate talis libri: ⁊ d̓ hmōi apocrifis dicit̉ in dicto. c. Sctā romana. Et taliū librorum liber eſt quilibet ad credendūvel non. ¶ Tercium genus doctrinarum eſt. qd̓ eſtapprobatum ab eccl̓ia: Et he ſūt primū quidē ⁊ principalit̓ doctrine ſeu libri biblie: quas ita vniuerſalit̓et firmiter oportet credere. ꝙ nullo mō licet de veritate ipſaꝝ dubitare: quia hoc eſſet hereticū: cuꝫ ſintdictate a ſpūſancto. vt patet in ſymbolo qͥ errare nō